Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și a pus acolo pe omul pe care-l întocmise.
Geneza 2:8
În timp ce studiam pentru grupa din care fac parte la biserică, am citit un pasaj al autoarei Ellen G. White, care spunea că Adam și Eva „vorbeau cu frunzele, cu florile și cu pomii, culegând de la fiecare secretele vieții lor”[1].
Eu mă bucur când văd și simt mirosul copacilor, în special al pinului, care are o mireasmă atât de vindecătoare. Când lucrez în grădină, când culeg flori pentru a le pune în vază sau adun trifoi roșu pentru a hrăni porcușorul-de-Guineea, observ foarte multă activitate printre plante. Călugărițele din sezonul trecut și-au depus ouăle în tufele de azalee. Larvele au ieșit și au împânzit toată iarba din curte. Am numărat aproximativ șase insecte adulte care au hotărât să poposească în aceeași zonă. Bondarii, viespii și ocazional albinele vin să se hrănească din cârciumărese, la fel și fluturii și pasărea colibri. Poate aceste creaturi nu doar strâng hrană, ci ele, în felul lor, comunică și cu plantele.
Am observat că Lily, câinele nostru, face acest lucru. În multe ocazii, ea se plimbă delicat în jurul unui copac, a afinelor sau în jurul daliei. Parcă se plimbă cu încetinitorul, iar planta o mângâie cu blândețe. Învârtindu-se în jurul ei, în cerc, ar părea că primește ceva de la plantă și, în mod evident, îi place. Oare plantele „vorbesc” cu ea? Când văd că face așa, întotdeauna o întreb pe Lily: „Din nou ai avut părtășie cu plantele?”
Mă face să mă întreb ce se întâmplă aici și eu nu înțeleg.
Citatul scris de Ellen G. White ne descoperă că, în trecut, omul era în stare să comunice cu plantele. Dumnezeu a avut în minte ceva mult mai profund pentru noi, ca să ne bucurăm nu doar de frumusețea, parfumul și textura incredibile, ci El avea în gând o legătură mult mai profundă cu lumea vegetală. Păcatul a schimbat modul în care interacționăm cu creația. Ah, cât de mult mă voi bucura de acest dar restaurat la plinătatea lui, când Hristos vine să ne ia acasă și să trăim cu El veșnic pe Noul Pământ, descoperind tot ce a creat pentru noi. Dar, până atunci, să medităm din nou la aceste minuni și licăriri ale lucrurilor pe care El le are pregătite pentru noi cândva!
[1]. Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 50, 51.
