ADEVĂRAT PĂSTOR

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
Ioan 10:11

Ascultă ediția audio aici.

Există o lucrare care trebuie făcută pentru cei bogați, și anume să le fie atrasă atenția asupra relației lor cu Dumnezeu și a responsabilității lor față de El. Ei trebuie să fie conștienți de faptul că au să-I dea socoteală Celui care va judeca viii și morții la arătarea Sa și a Împărăției Sale. Cei bogați au responsabilitatea să lucreze pentru alții cu dragoste și temere de Dumnezeu. Dar mulți dintre cei bogați se încred în posesiunile lor și nu recunosc pericolul în care se află. Dumnezeu are să le dea ceva de o valoare mult mai mare decât aurul și argintul sau decât pietrele prețioase. Sufletul are nevoie să se atașeze de lucruri de o valoare nepieritoare. Ei au nevoie să înțeleagă valoarea adevăratei bunătăți. Isus le spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). El le cere să schimbe jugul făcut de ei înșiși cu jugul Lui, care este bun, și cu sarcina Sa, care este ușoară. El zice: „Învățați de la Mine căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei 11:29). „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea” (Ioan 7:37). „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37).

Cei care ascultă glasul lui Hristos vor recunoaște glasul bunătății supreme, glasul adevăratului Păstor. O, dacă bogații ar putea să-și simtă responsabilitatea de administratori credincioși ai bunurilor pe care Dumnezeu le-a încredințat în grija lor! O, de-ar putea înțelege că ei trebuie să fie instrumente ale lui Dumnezeu, dacă El îi va găsi demni! O, dacă ar ști că se află pe un pământ sfânt și trebuie să fie lucrători deosebiți, implicându-se împreună cu Hristos în marea lucrare de ridicare a celor pentru care Hristos a murit ca să-i salveze! (…)

El (Dumnezeu) le-a încredințat bogății celor înstăriți ca ei să poată binecuvânta omenirea, ușurând sărăcia celor în suferință și în nevoie. Aceasta este misiunea încredințată lor și, îndeplinind-o, ei nu ar trebui să considere că fac ceva ieșit din comun. (…) El nu a intenționat ca unii să aibă toate plăcerile vieții, și alții să-și cerșească pâinea. Toate bunurile încredințate umanității care depășesc împlinirea nevoilor personale sunt destinate pentru a fi o binecuvântare pentru ceilalți. (The Signs of the Times, 30 iulie 1894)

Îi privesc eu pe bogați ca posibili candidați pentru cer la care Dumnezeu m-a chemat să ajung? Sau îi privesc doar ca pe un grup privilegiat care deține bunuri și nu are niciun fel de nevoie?