Calea credinţei

Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii. (Evrei 3:15)

Am început să citesc Biblia de la 10 ani. De la 12 ani studiam Biblia, prin intermediul unui curs prin corespondenţă, mai precis Evanghelia după Ioan. Pe când aveam 16 ani, o prietenă mi-a oferit o adresă, pe care a găsit-o într-un ziar: Sola Scriptura. Astfel am început să studiez Scriptura prin corespondenţă din nou. Aici am fost nevoită să studiez Biblia mai profund, pentru a răspunde corect la diferite întrebări. După un timp, m-a vizitat un domn, spunând că are adresa mea de la Sola Scriptura şi a venit ca să-mi fie de ajutor pentru studierea Bibliei, dacă eu consider că am nevoie… Mi-a spus că pot să-l întreb ce nu înţeleg. Ne-am rugat împreună şi am cântat imnuri spre slava Domnului. Spre surprinderea mea, erau imnuri bine cunoscute de mine, pe care le cântam aproape în fiecare duminică la biserică. Am acceptat propunerea dumnealui şi astfel a început să mă viziteze o dată pe săptămână, împreună cu soţia sa.

Deşi m-au impresionat de la bun început, aveam o reţinere faţă de ei. Ba chiar plecam de acasă atunci când ştiam că trebuie să vină dumnealor. Dar mama îl trimitea pe fratele meu după mine. Îmi era ruşine să le spun să nu mai vină, şi pe deasupra aveam chiar discuţii interesante. Nici eu nu mai ştiam ce vreau. Am hotărât să las lucrurile să decurgă de la sine. Nu a durat mult timp de la această hotărâre până când am fost invitată la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Luduş. Acolo m-am simţit ca şi cum aş fi fost într-o altă lume. Deşi nu cunoşteam pe nimeni, toţi m-au primit cu un zâmbet. Am făcut cunoştinţă cu tinerii de vârsta mea şi am fost surprinsă plăcut de faptul că mai sunt şi alţi tineri dornici să-L cunoască pe Dumnezeu, să înţeleagă voia lui Dumnezeu şi care se străduiesc să respecte legile Creatorului. M-am simţit împlinită. Aici puteam vorbi despre lucrurile descoperite în Biblie fără să-mi fie ruşine. De exemplu, despre ziua de odihnă, animale curate/necurate, înviere etc. Aceste lucruri erau privite în cercul anterior de prieteni şi în biserica pe care o frecventam ca ceva nesemnificativ. Dar am înţeles că aveau o valoare deosebită. Astfel, după un an am devenit membră a acestei biserici prin botez. Îi mulţumesc Domnului pentru drumul minunat pe care m-a condus! Am un Dumnezeu minunat! Este El şi Dumnezeul tău?

El ne vorbeşte: „Azi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile […]! Azi să ne lăsăm conduşi de Duhul Domnului, pas cu pas. Alegerea ne aparţine!

Erika Erzsebet Borodi, Simeria Veche, Banat