Dragostea şi poruncile (1 Ioan 3,22-24; 4,21; 5,1-4)

Cele două pasaje pe care le-am studiat săptămâna aceasta se referă, la final, la porunci. Cuvântul a porunci/poruncă apare de patru ori în amândouă. Aici Ioan pune accent pe ascultare, sau păzirea poruncilor.

7. Ce ne învaţă cele două pasaje despre porunci, în afară de faptul că ele trebuie păzite?

1 Ioan, 3
22 Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.
23 Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne-a poruncit El.
24 Cine păzeşte poruncile Lui, rămâne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul, pe care ni L-a dat.

1 Ioan, 4
21 Şi aceasta este porunca, pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.

1 Ioan, 5
2 Cunoaştem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu şi păzim poruncile Lui.
3 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele;

Ioan spune că păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi împlinirea voinţei Lui (1 Ioan 3,22) le dau creştinilor încrederea că Dumnezeu le ascultă rugăciunile. Porunca lui Dumnezeu este să credem în Domnul Isus şi să ne iubim unii pe alţii. Păzirea poruncilor sprijină relaţia reciprocă – noi rămânem în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în noi. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a păzi poruncile Sale şi, într-adevăr, ele pot fi păzite, fiindcă nu sunt greu de păzit.

1 Ioan, 3
22 Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.

Când foloseşte cuvântul poruncă (la singular), Ioan se referă la porunca de a crede că Isus este Mesia şi la aceea de a ne iubi unii pe alţii. În capitolul 4, porunca este ca noi, care Îl iubim pe Dumnezeu, să îi iubim şi pe fraţii şi pe surorile noastre.

Când a fost întrebat care este cea mai mare şi mai importantă poruncă, Domnul Isus a răspuns enunţând porunca de a-L iubi pe Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi (Marcu 12,28-31). Totuşi El a subliniat că cine Îl iubeşte, va păzi poruncile Lui (Ioan 14,15), iar în Predica pe de Munte, a făcut referire la câteva dintre porunci.

Marcu, 12
28 Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?”
29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: ,Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;’
30 şi: ,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta’; iată porunca dintâi.
31 Iar a doua este următoarea: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.”

Ioan, 14
15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.

Folosind alternativ cuvintele poruncă (la singular) şi porunci (la plural), Ioan ne arată că porunca dragostei este concretizată în mai multe porunci.

Cum putem să înţelegem, în experienţa personală, că poruncile lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât un set de reguli? Sau sunt numai un set de reguli? Dacă nu, ce sunt ele?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO