Privește minunile Lui!
Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu! (Iov 37:14)
Oamenii talentaţi şi evlavioşi reuşesc să surprindă unele aspecte ale realităţilor veşnice, dar adesea dau greş în a le înţelege, pentru că lucrurile văzute eclipsează slava celor nevăzute. Acela care doreşte să aibă succes în căutarea comorii ascunse trebuie să urmărească atingerea unor idealuri mai înalte decât lucrurile acestei lumi. Sentimentele lui şi toate capacităţile lui trebuie consacrate în vederea cercetării.
Neascultarea a închis poarta spre o cantitate enormă de cunoştinţe care ar fi putut fi dobândite din Scripturi. A înţelege Scripturile înseamnă a asculta de poruncile lui Dumnezeu. Scripturile nu trebuiesc adaptate pentru a corespunde prejudecăţii şi suspiciunii oamenilor. Ele pot fi înţelese doar de aceia care caută cu umilinţă să cunoască adevărul cu scopul de a-l respecta. Tu întrebi: Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit? Trebuie să laşi la porţile cunoaşterii toate părerile preconcepute şi toate ideile tale moştenite sau cultivate. Dacă vei cerceta Scripturile pentru a-ţi justifica părerile proprii, nu vei descoperi niciodată adevărul. Cercetează cu scopul de a învăţa ce spune Domnul. Dacă, în timp ce studiezi, ajungi la convingerea că opiniile tale preferate nu sunt în armonie cu adevărul, nu denatura adevărul în aşa fel încât să se potrivească părerilor tale, ci acceptă lumina care îţi este dată. Deschide-ţi mintea şi inima ca să poţi contempla lucrurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu.
Pentru a crede în Domnul Hristos ca Mântuitor al lumii este nevoie de aprecierea unui intelect luminat, condus de o inimă capabilă să discearnă şi să preţuiască valoarea comorii cereşti. Această credinţă nu poate fi separată de pocăinţă şi de transformarea caracterului. A avea credinţă înseamnă a găsi şi a accepta comoara Evangheliei, cu toate obligaţiile pe care le impune aceasta. […]
Pentru a discerne adevărul aflat în Cuvântul lui Dumnezeu, avem nevoie de iluminarea Duhului Sfânt. Lucrurile frumoase din natură nu pot fi văzute până când soarele nu le inundă cu lumina sa, alungând întunericul. Tot astfel, comorile din Cuvântul lui Dumnezeu nu sunt înţelese şi preţuite până când nu sunt dezvăluite de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii.
Duhul Sfânt, trimis din cer prin bunăvoinţa Iubirii infinite, îi descoperă lucrurile lui Dumnezeu fiecărui suflet care are o credinţă dephnă în Domnul Hristos. Prin puterea Sa, adevărurile vitale de care depinde mântuirea noastră sunt întipărite în minte, iar calea vieţii este prezentată atât de simplu şi de clar, încât nimeni nu se poate rătăci pe ea.
Parabolele Domnului Hristos, pp. 112-113
