Apetitul nu e demn de încredere

Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu. (1 Corinteni 10:31)

Corpurile noastre sunt constituite din alimentele pe care le consumăm. Țesuturile corpului se distrug constant; fiecare mişcare a fiecărui organ implică o pierdere, care este refăcută prin alimente. Fiecare organ al corpului îşi cere partea de hrană. Creierului trebuie să i se dea porţia lui; oasele, muşchii, nervii şi le cer pe ale lor. Procesul care transformă hrana în sânge şi care foloseşte acest sânge pentru a reconstrui diferite părţi ale corpului este minunat; dar el se desfăşoară continuu, dând viaţă şi tărie fiecărui nerv, muşchi sau ţesut.

Ar trebui alese acele alimente care furnizează cel mai bine elementele necesare construirii corpului. În această alegere, apetitul nu este un ghid sigur. Prin obiceiuri greşite de alimentaţie, apetitul a devenit stricat. El cere adesea hrană care vatămă sănătatea şi provoacă slăbiciune, în loc să aducă tărie. Nu ne putem călăuzi după obiceiurile societăţii. Boala şi suferinţa, care se întâlnesc la orice pas, sunt în mare parte consecinţele greşelilor comune în ce priveşte alimentaţia.

Pentru a şti care sunt cele mai bune alimente, trebuie să studiem planul originar al lui Dumnezeu pentru alimentaţia noastră. Acela care ne-a creat şi care ne înţelege nevoile a stabilit hrana pentru Adam. „Iată”, a zis El, „v-am dat orice iarbă care face sămânţă (…) şi orice pom care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră” (Geneza 1:29). Când a părăsit Edenul pentru a-şi câştiga traiul muncind pământul aflat sub blestemul păcatului, omul a primit permisiunea să mănânce şi din „iarba de pe câmp” (Geneza 3:18).

Cerealele, fructele, nucile şi legumele constituie dieta aleasă pentru noi de Creatorul nostru. Aceste alimente, pregătite într-un mod cât se poate de simplu şi natural, sunt cele mai sănătoase şi mai hrănitoare. Ele dau tărie, rezistenţă şi o vigoare a intelectului pe care o dietă mai complexă şi mai stimulativă nu le poate da. […]

Trupurile noastre sunt proprietatea răscumpărată de Hristos şi nu avem libertatea de a face cu ele după cum poftim. Toţi cei care înţeleg legile sănătăţii ar trebui să-şi dea seama de obligaţia pe care o au de a respecta aceste legi pe care Dumnezeu le-a aşezat în făpturile lor. Ascultarea de legile sănătăţii trebuie să devină o chestiune de datorie personală.

Divina vindecare, pp. 295-296, 310