Formarea caracterului
Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. (Romani 8:1)
Adevărata educaţie nu ignoră valoarea cunoaşterii ştiinţifice sau a realizărilor literare. Ea pune însă mai presus de informaţie puterea, mai presus de putere bunătatea, mai presus de dezvoltarea intelectuală caracterul. Lumea nu are nevoie atât de mult de oameni cu un intelect puternic, cât de oameni cu un caracter nobil. Are nevoie de oameni în care calităţile să fie sub controlul unor principii puternice.
„Iată începutul înţelepciunii: dobândeşte înţelepciunea” (Proverbele 4:7). „Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută” (Proverbele 15:2). Adevărata educaţie oferă această înţelepciune. Ea ne învaţă cum să ne folosim optim nu numai una, ci toate capacităţile şi cunoştinţele, acoperind astfel toate tipurile de obligaţii – faţă de noi înşine, faţă de lume şi faţă de Dumnezeu.
Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare încredinţată vreodată omului şi niciodată nu a fost mai importantă studierea cu atenţie a acestei probleme ca acum. Nicio generaţie din trecut nu a mai fost pusă faţă în faţă cu nişte chestiuni atât de însemnate, niciodată tinerii şi tinerele nu s-au mai confruntat cu primejdii atât de mari ca acelea cu care se confruntă astăzi.
Care este orientarea educaţiei în vremuri ca acestea? Care este motivaţia la care se apelează cel mai des? Egoismul. Educaţia de astăzi, în mare parte, nu este altceva decât o denaturare a numelui. Adevărata educaţie luptă împotriva ambiţiei egoiste, a lăcomiei de putere şi a lipsei de respect faţă de drepturile şi nevoile oamenilor, trăsături care sunt un blestem pentru lumea noastră. Planul de vieţuire al lui Dumnezeu include fiecare fiinţă omenească. Fiecare are datoria să-şi folosească la maximum talentele, iar conştiinciozitatea cu care face acest lucru, fie că are daruri multe, fie că are puţine, îi conferă dreptul la cinste. În planul lui Dumnezeu nu există loc pentru rivalităţi egoiste. Cei care se compară cu ei înşişi nu sunt înţelepţi (2 Corinteni 10:12). Tot ce facem, trebuie să facem „după puterea pe care [ne]-o dă Dumnezeu” (1 Petru 4:11), „Din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care şti[m] că v[om] primi de la Domnul răsplata moştenirii. [N]oi sluji[m] Domnului Hristos” (Coloseni 3:23,24). Preţioase sunt slujirea îndeplinită şi educaţia dobândită aplicând aceste principii! Dar cât de diferită este educaţia care se dă astăzi! Din primii ani de viaţă, copilul este împins spre competiţie şi rivalitate, care hrănesc egoismul, rădăcina tuturor relelor.
Educaţie, pp. 225-226
