După 20 de ani…
Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.
(Luca 18:1)
M-am născut într-o familie săracă, dar puternică, luptătoare. Părinţii mei munceau mult, dar câştigau puţin pentru a-şi întreţine onorabil cei zece copii. De aceea, am fost nevoită să lucrez de la vârsta de 12 ani. Dimineaţa mergeam la şcoală, iar după-amiaza mergeam la lucru oriunde găseam. Mama îl iubea pe Dumnezeu şi, chiar dacă era aglomerată cu treburile, îşi făcea timp să ne vorbească despre dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu. Ne îndruma să trăim frumos şi să ascultăm de Cuvântul Său.
La 21 de ani, m-am căsătorit şi primii zece ani au fost ca-n poveşti. Apoi au început necazurile. Soţul meu a început să bea şi în scurt timp a devenit alcoolic. Era foarte agresiv, fizic şi verbal.
La 47 de ani, tot ce-mi întipărise mama în minte despre Dumnezeu a izbucnit ca un vulcan. M-am hotărât să fac legământ cu Cel ce-mi păstrase viaţa şi-mi oferise atât de multe binecuvântări până atunci.
Soţul meu nu a fost de acord. M-a ameninţat şi m-a lovit cu brutalitate. Eu aveam însă acelaşi gând, de a nu-L părăsi niciodată pe Dumnezeu, indiferent de ce s-ar putea întâmpla. Ani la rând, am suportat injurii, jigniri, ameninţări şi bătăi din partea soţului meu. Eu mă rugam neîncetat cu lacrimi fierbinţi ca Dumnezeu să-L scape de demonul care-1 înrobise şi să-l îndrepte spre El.
Până într-o zi, când…, venind de la biserică, i-am spus că va fi un botez. Atunci el, trezit ca după un vis urât, a făcut ochii mari şi a întrebat: „Dar eu când mă botez?” Am crezut că îşi bate joc de mine, că mă ia în râs, aşa cum făcea mereu când veneam de la biserică. Dar el era foarte serios şi hotărât.
Din acea zi, nu a mai pus gura pe băutură, chiar dacă a mai fost ispitit. A început să mă însoţească la biserică ori de câte ori mergeam. A început o viaţă nouă, frumoasă, liniştită.
Îi mulţumesc şi îi aduc slavă lui Dumnezeu pentru puterea Lui transformatoare. Te încurajez să stăruieşti în rugăciune. Să nu-ţi pierzi speranţa şi să nu te descurajezi, pentru că Dumnezeu răspunde cu siguranţă cum şi când ştie El că e mai bine.
„Când ni se pare că rugăciunile noastre nu primesc răspuns, trebuie totuşi să rămânem încrezători în făgăduinţele sfinte, căci timpul răspunsului va veni în mod sigur şi vom primi binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie… Dumnezeu este prea înţelept ca să poată greşi şi prea bun ca să reţină vreun bine de la cei ce umblă în neprihănire.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 119)
Maria Vicu, Piatra Neamţ, Moldova
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
