Numai prin har
Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.
(2 Corinteni 12:9)
Este imposibil să scăpăm, prin noi înşine, de adâncul păcatului în care suntem cufundaţi. Inima noastră este rea şi nu o putem schimba. „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă ni- ciunul” (Iov 14:4). Căci „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună” (Romani 8:7). Educaţia, cultura, exercitarea voinţei, eforturile omeneşti, toate îşi au sfera lor de acţiune, dar aici sunt complet fără putere. Ele pot genera un comportament exterior corect, dar nu pot schimba inima, nu pot curăţa izvoarele vieţii. Trebuie să existe o putere care să lucreze dinăuntru, o nouă viaţă de sus, mai înainte ca oamenii să poată fi schimbaţi de la păcat la sfinţenie. Această putere este Hristos. Numai harul Său poate să aducă la viaţă însuşirile moarte ale sufletului şi să-l atragă spre Dumnezeu, spre sfinţenie.
Mântuitorul spunea: „Dacă un om nu se naşte din nou”, adică dacă nu va primi o inimă nouă, dorinţe noi, scopuri şi motive noi, care să ducă la o viaţă nouă, „nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Ideea că este necesară doar o dezvoltare a însuşirilor bune, care există în om prin natura lui, constituie o amăgire fatală. Căci „omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie: şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte” (1 Corinteni 2:14). „Nu te mira că ţi-am zis: «Trebuie să vă naşteţi din nou»”(Ioan 3:7). Despre Hristos este scris: „în El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1:4). El este singurul „Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele 4:12).
Nu este suficient să percepi bunătatea plină de iubire a lui Dumnezeu, să vezi bunăvoinţa Lui şi duioşia părintească a caracterului Său. Nu este îndeajuns să discerni înţelepciunea şi dreptatea legii Sale, să înţelegi că ea este întemeiată pe principiul veşnic al iubirii. Apostolul Pavel a înţeles toate acestea şi a exclamat: „Mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.” „Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.” Totuşi el adaugă, în amărăciunea şi disperarea sufletului său: „Dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului” (Romani 7:16,12,14). El dorea mult curăţia morală şi neprihănirea pe care se simţea incapabil să le dobândească prin el însuşi, iar aceasta l-a făcut să strige: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24). Acesta este strigătul care a izbucnit din inima împovărată a oamenilor din toate ţările şi din toate veacurile. Pentru toţi, nu este decât un singur răspuns: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). – Calea către Hristos, pp. 18-19
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
