Răsplata uceniciei
Isus le-a spus foarte clar ucenicilor Săi că a-L urma pe El presupune un sacrificiu. El le-a arătat foarte deschis la ce trebuiau să se aştepte.
6. Ce le-a promis Isus drept răsplată imediată sau pe termen scurt? Luca 9,57.58; Ioan 15,18-25. Ce „promisiune” specială i-a făcut Isus lui Petru? Ioan 21,15-18. Ce ne spune aceasta despre preţul uceniciei?
Luca, 9
57 Pe când erau pe drum, un om i-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.”
58 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
Ioan, 15
18 Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
19 Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.
20 Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: ,Robul nu este mai mare decât stăpânul său.’ Dacă m-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
21 Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.
22 Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor.
23 Cine Mă urăşte pe Mine, urăşte şi pe Tatăl Meu.
24 Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări, pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.
25 Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: ,M-au urât fără temei.’
Ioan, 21
15 După ce au prânzit, Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.”
16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da Doamne”, I-a răspuns Petru, „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele”.
17 A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele!
18 Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.”
________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________
Toţi ucenicii, în afară de Iuda, au devenit în cele din urmă apostoli. Încă din primele capitole ale cărţii Faptele apostolilor, este evident că aceşti bărbaţi au progresat mult. Merseseră alături de Isus şi acum, prin puterea Duhului Sfânt, erau în stare să înfrunte împotrivirea şi persecuţia. Deşi nu suntem siguri în privinţa detaliilor, putem avea încredere în tradiţiile solide din biserica primară, care spun că toţi apostolii au suferit în cele din urmă martirajul. Se spune că toţi au avut o moarte violentă, cu excepţia lui Ioan, însă nici exilul acestuia pe insula Patmos nu a însemnat o vacanţă de lux. Şi el a fost „părtaş… la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos” (Apoc. 1,9).
7. Ce aspect al uceniciei întrece suferinţa pe care o întâmpinăm când Îl urmăm pe Hristos? Ioan 10,10; Rom. 8,28-39
________________________________________________________________________________________________
Ioan, 10
10 Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
Romani, 8
28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.
29 Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.
30 Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.
31 Deci, ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
33 Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!
34 Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!
35 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?
36 După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”
37 Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39 nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru.
Cei care Îl urmează pe Hristos se vor confrunta cu multe impedimente. Dacă îşi vor păstra privirea aţintită asupra Învăţătorului lor, ei vor reuşi să facă faţă oricăror situaţii. Ei vor primi ceva nespus mai preţios: pacea Lui, care se deosebeşte de pacea incompletă şi trecătoare pe care o oferă lumea (Ioan 14,27). Este acea pace care întrece orice pricepere (Fil. 4,7). Ea este semnul distinctiv al vieţii din belşug pe care o oferă Hristos ucenicilor Săi (Ioan 10,10). În ciuda încercărilor şi ispitelor, aceasta este viaţa care aduce o satisfacţie pe care cei care aleg să trăiască fără Hristos nu o cunosc. Mai mult decât atât, urmaşii credincioşi ai lui Hristos au asigurarea vieţii veşnice, asigurarea că, oricare ar fi luptele pe care le duc acum, ele nu se pot compara cu făgăduinţa veşniciei care îi aşteaptă.
Ioan, 14
27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
Filipeni, 4
7 Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Ioan, 10
10 Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
Citeşte Romani 8,18. Ce speranţă şi încurajare îţi inspiră acest verset? De ce nu trebuie să te dai bătut niciodată?
Romani, 8
18 Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.
