„Eu sunt dator”
Eu sunt dator şi grecilor, şi barbarilor, şi celor învăţaţi, şi celor neînvăţaţi. Astfel, în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă, celor din Roma.
(Romani 1:14,15)
Sarcina noastră, a creştinilor, nu este să le facem morală oamenilor, nu este să discutăm în contradictoriu cu ei şi nici să stăm de vorbă cu ei despre religia noastră cu o atitudine distantă. Sarcina noastră este să dăm mărturie.
Asemenea lui Pavel, noi mărturisim că suntem datori să-i iubim pe cei nevrednici de iubire, să îi întărim pe cei slabi, să fim prieteni credincioşi. Grija noastră faţă de oameni trebuie să fie atât de mare, încât să simţim că nu putem merge fără ei în Împărăţia cerului.
Conştientizarea datoriei noastre faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni reprezintă cea mai importantă condiţie a unei vieţi creştine de succes.
Cu câţiva ani în urmă, un student asiatic pe nume Chang a venit în America şi s-a înscris la Seminarul Teologic din Princeton. El a povestit experienţa convertirii sale, arătând că în ţara sa fusese un revoluţionar înflăcărat şi că a fost arestat şi condamnat la închisoare. În momentul acela, când toţi prietenii l-au părăsit, a început să fie vizitat de un creştin: „Trecea pe la mine din când în când şi părea a fi interesat de mine. Era pentru prima oară când cineva îmi arăta că-i pasă de mine, ca om. Pentru prima oară în viaţa mea, eram o persoană, cineva mă iubea aşa cum eram. L-am întrebat atunci pe bărbatul acela: «De ce vii să mă vizitezi?» El mi-a răspuns: «Pentru că sunt creştin.
Isus Hristos, Domnul meu, le-a poruncit ucenicilor Săi să îi viziteze pe cei care sunt în închisoare. Iar mie îmi place ceea ce fac.»” Atunci Chang i-a făcut următoarea rugăminte:”Mai vorbeşte-mi despre acest Isus!” Bărbatul creştin a avut astfel ocazia de a-i explica Evanghelia şi de a-i face cunoscut faptul că nimeni pe lumea aceasta nu îi iubeşte pe oameni mai mult decât Isus şi că El a fost dispus să-Şi dea viaţa pentru noi toţi. Vestea aceasta l-a cucerit pe Chang. A absolvit seminarul şi, din câte ştiu, a lucrat ca profesor de religie într-un seminar din China şi a fost un bun martor pentru Hristos. El L-a găsit pe Hristos pentru că a existat un creştin căruia i-a păsat de el.
Apostolul Pavel nu ne îndeamnă la fanatism. El nu ne încurajează să facem presiuni asupra oamenilor ca să devină creştini. Te-ai gândit până acum la răspunderea pe care o avem unii faţă de alţii? Ţi-ai dat seama că, dacă noi nu dăm mărturie, că dacă ne permitem să ne abatem de la principii, de la manifestarea iubirii şi a bunătăţii, toţi cei din jurul nostru au de suferit? Domnul Hristos vrea să fim martorii Săi neînfricaţi şi plini de îndrăzneală.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
