O „carte a genezei”

Evanghelia după Matei începe cu expresia „Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David” (Matei 1:1). Chiar de la început, Matei îşi numeşte lucrarea o „carte” (din cuvântul grecesc biblos, care poate însemna „o scriere sacră”), o „carte a neamului”, a strămoşilor lui Isus. De fapt, cuvântul grecesc tradus prin „cartea neamului” sau „genealogia” provine dintr-un cuvânt care poate fi tradus şi prin „geneză”. De aceea, se poate spune pe drept cuvânt că Matei şi-a început evanghelia cu o „carte a genezei”.

Vechiul Testament a început cu o carte despre crearea lumii, iar Evanghelia după Matei (şi Noul Testament) începe cu o carte despre Creatorul Însuşi şi despre lucrarea de răscumpărare pe care doar Creatorul o putea realiza.

Ce ne spun următoarele texte despre Isus?

Ioan 1:1-3
1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

Evrei 1:1-3
1. După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2. la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

Mica 5:2
„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

Marcu 12:35-37
35. Pe când învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David?
36. Însuşi David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.”
37. Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?” Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

„Din zilele veşniciei, Domnul Isus Hristos era una cu Tatăl; El era «chipul lui Dumnezeu», chipul măreţiei şi maiestăţii Sale, «strălucirea slavei Lui». […]

Venind să locuiască aici, cu noi, Isus avea să-L descopere pe Dumnezeu atât oamenilor, cât şi îngerilor. El era Cuvântul lui Dumnezeu – gândul lui Dumnezeu făcut să se audă.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, Editura Viaţă şi Sănătate, 2015, p. 10 (19) (Notă: aici şi în continuare, după numărul paginii din ultima ediţie în limba română, în paranteză, este cel al paginii din original.)

Pentru Matei, cea mai mare prioritate nu a fost sublinierea divinităţii lui Hristos, aşa cum a fost pentru Ioan (vezi Ioan 1:1-4), care a scris despre divinitatea lui Isus înainte de a se referi la natura Sa umană (vezi Ioan 1:14). Matei se concentrează asupra lui Hristos omul, prezentându-L ca „fiul lui David, fiul lui Avraam”. Apoi, de la Avraam, trasează linia strămoşilor lui Isus până la naşterea Sa şi face acest lucru din dorinţa de a le arăta cititorilor că, într-adevăr, Isus din Nazaret era Mesia cel prezis de profeţiile Vechiului Testament.

[highlighted_p boxed=”false” center=”false”]Pentru oricine, familia şi strămoşii sunt importanţi. Dar nu şi din perspectiva Evangheliei. Atunci, ce este important şi de ce? Vezi Galateni 3:26,29.[/highlighted_p]

Galateni 3:26,29
26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.
29. Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.