Dumnezeu îmi vine în ajutor

 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.

(Psalmii 23:4)

Psalmul 23 este unul dintre pasajele biblice care m-au influenţat cel mai mult în viaţă, pentru că bunica mea m-a ajutat să-l învăţ pe de rost când eram mică. Ori de câte ori mă aflu în pericol şi mi-e teamă, recit acest psalm, chemându-L pe Dumnezeu în ajutor.

Mi-aduc aminte de o experienţă prin care am trecut eu şi soţul meu când ne aflam ca misionari în Coasta de Fildeş. (Am slujit 20 de ani acolo.) Totul a fost bine în ceea ce priveşte sănătatea noastră până în al 19-lea an, când m-am îmbolnăvit.

Doctorul mi-a spus că aveam neapărat şi urgent nevoie de operaţie. Ima­ginează-ţi! După 18 ani în care nu avusesem nimic, acum, dintr-odată eram atât de bolnavă, încât a trebuit să fiu internată în spital. Pe lângă aceasta, mi s-a spus că urma să fiu supusă unei intervenţii chirurgicale de cinci ore. Soţul mi-a fost alături, dar, desigur, nu avea voie să intre în sala de operaţie. Tare mi-aş fi dorit să am pe cineva lângă mine care să-mi citească cuvintele mângâietoare ale Scripturii. Sau măcar dacă aş fi putut să-mi iau Biblia cu mine în sala de operaţie. Dar, din fericire, Duhul Sfânt a fost cu mine şi mi-a adus aminte pasaje din Scriptură pe care le memorasem încă de când eram copil.

A fost o experienţă dificilă, fiind conştientă că mă aflam într-o situa­ţie foarte critică. Şi, în timp ce anestezistul şi cei doi medici se pregăteau pentru operaţie, am început să mă rog. Mi-am mărturisit păcatele înaintea Domnului, predându-mi viaţa în mâinile Sale. Apoi mi-au venit în minte cuvintele Psalmului 23: „Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” Când am ajuns la versetul 4: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine”, deja mă sim­ţeam încrezătoare şi plină de pace.

Dumnezeu a ţinut totul în mâna Sa şi operaţia a decurs bine. Mai târ­ziu, doctorul a venit la mine şi m-a întrebat: „Doamnă Nlo, sunteţi cumva pastor?”

Apoi, după ce a primit răspunsurile de care avea nevoie, ne-a invitat pe mine şi pe soţul meu să ne rugăm pentru un coleg de-al său care trebuia să sufere o intervenţie chirurgicală, în urma unui accident. Şi din nou Dumne­zeu a răspuns rugăciunilor noastre. Acel om s-a însănătoşit, iar acest lucru ne-a produs mare bucurie.

ANGELE RACHEL NLO NLO