Un toast în cinstea morții

Studiul XIII – Trimestrul I

Luni, 23 martie 2015

2. Citește Proverbele 31:6,7. Cum să înțelegem aceste texte?

Proverbele 31

6 Daţi băuturi tari celui ce piere şi vin celui cu sufletul amărât;
7 ca să bea să-şi uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de necazurile lui.

La o citire rapidă a acestor texte, rămânem cu impresia că mama lui Lemuel recomandă consumul de vin sau de băuturi alcoolice celor aflați pe pragul morții ori celor ce suferă de depresie (vers.6,7). Interpretarea aceasta însă contrazice textul imediat (mama lui Lemuel tocmai l-a avertizat pe împărat cu privire la consumul de vin), precum și contextul general al cărții Proverbele, care interzice în mod sistematic și pe un ton categoric consumul de alcool.

Pe lângă aceasta, nu are nicio logică să-i dai celui ce pierde ceva ce îi înrăutățește starea de sănătate și starea generală de bine. Pentru o persoană care suferă de depresie, alcoolul este ca sarea pentru cineva care suferă de deshidratare. După cum știm, Dumnezeu este preocupat de corpul nostru și de sănătatea noastră și nu ar avea nicio noimă ca, în contextul dat, să luăm aceste texte ca pe o încurajare de a consuma alcool!

Mai mult decât atât, la o analiză a modului în care este folosită expresia ,,celui ce pierde” în cartea Proverbele, descoperim că verbul ,,a pieri” este întotdeauna asociat cu omul rău (Proverbele 10:28; 11:7,10; 19:9; 21:28; 28:28). Prin expresia ,,celui ce pierde”, mama lui Lemuel se referă de fapt, prin asociere, la cel rău. Iar expresia ,,celui cu suflet amărât” (vers.6) arată spre omul deprimat care, aidoma celui rău, devine insensibil și își uită sărăcia (vers.7).

Proverbele 10

28 Aşteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie, dar nădejdea celor răi va pieri.

Proverbele 11

7 La moartea celui rău, îi piere nădejdea, şi aşteptarea oamenilor nelegiuiţi este nimicită.
10 Când le merge bine celor neprihăniţi, toată cetatea se bucură şi, când pier cei răi, toţi strigă de veselie.

Proverbele  19

9 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune minciuni va pieri.

Proverbele 21

28 Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbândă.

Proverbele 28

28 Când se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar, când pier ei, cei buni se înmulţesc.

,,Satana a adunat laolaltă îngerii căzuți pentru a pune la cale un mod de a-i face familiei omenești un rău cât mai mare posibil. S-a făcut propunere după propunere, până când, în final, Satana însuși s-a gândit la un plan. Avea să ia rodul viței, grâul și alte lucruri date de Dumnezeu ca hrană și să le transforme în otrăvuri care să ruineze puterile fizice, mintale și morale ale omului și să-i amorțească în acest fel simțurile, astfel încât Satana să aibă control deplin. Sub influența alcoolului, oamenii aveau să fie puși în situația de a săvârși nelegiuiri de toate felurile. Prin apetitul pervertit, lumea avea să devină coruptă. Convingându-i pe oameni să bea alcool, Satana avea să-i determine să decadă tot mai mult.” – Ellen G. White, Temperanța, p.12

************************************************

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND – TRIMESTRUL I

1Corinteni 9

Dreptul lucrătorului creştin

1 Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu în Domnul?
2 Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele în Domnul.
3 Iată răspunsul meu de apărare împotriva celor ce mă cercetează.
4 N-avem dreptul să mâncăm şi să bem?
5 N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli şi fraţii Domnului, şi Chifa?
6 Ori numai eu şi Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?
7 Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie şi nu mănâncă din rodul ei? Cine paşte o turmă şi nu mănâncă din laptele turmei?
8 Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?
9 În adevăr, în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului care treieră grâul!” Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici?
10 Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.
  11 Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?
  12 Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.
  13 Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
  14 Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.

Pavel nu s-a folosit de dreptul lui

15 Dar eu nu m-am folosit de niciunul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine, căci aş vrea mai bine să mor decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă.
16 Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc, şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!
17 Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost încredinţată.
18 Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
19 Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să câştig pe cei mai mulţi.
20 Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să câştig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca şi când aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să câştig pe cei ce sunt sub Lege;
21 cu cei ce sunt fără Lege m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să câştig pe cei fără lege.
22 Am fost slab cu cei slabi, ca să câştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.
23 Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Felul de luptă al lui Pavel

24 Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!
25 Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji.
26 Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt.
27 Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Postări conexe

1 comentariu

  • Excelenta prezentare frate Cristian. ai prezentat despre bauturi ametitoare care au alcool. Alcoolul se gaseste in diverse bauturi ca: Vin, rachiu (tuica), bere, lichior, etc. Deci Biblia condamna consumarea bauturilor alcolice, ce poti sa ne spui despre consumarea bauturilor nealcoolice?
    Spre exemplu: Exista scris in Biblie consumarea de bauturi care nu au alcool, dar care totusi este o bautura la gust, la fel ca bauturile ametitoare? Mai precis, a consuma BERE FARA ALCOOL este ingaduit sa-l consumam sau nu?

  • „Betia este un subiect de disciplina bisericeasca
    „Ci v-am scris sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate“ totusi este curvar sau lacom de bani sau inchinator la idoli sau defaimator sau betiv sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati” (1 Corinteni 5:11).”

    Din ce spui mai sus Cristiane rezulta ca si lăcomia de bani, defăimarea semenului, asuprirea aproapelui, închinarea la idolii moderni ar fi SUBIECTE DE DISCIPLINA BISERICEASCA. Ai văzut de multe ori întâmplându-se ca după o sesiune de alegeri unde se practică defăimarea in cel mai rafinat mod sa fie cineva pus sub disciplina?

    „(1) La nunta aceea lumea venise sa se imbete. In Cana, nu s-a terminat mancarea, ci vinul. Asta spune ca cei prezenti acolo erau departe de a practica abstinenta! Obiceiul amintit in versetul 10: „Orice om pune la masa intai vinul cel bun; si, dupa ce oamenii au baut bine, atunci pune pe cel mai putin bun“, ne arata ca, la astfel de nunti, vinul era consumat pana ce oamenii isi pierdeau capacitatea de a mai face deosebire intre vinul bun si vinul mai putin bun.
    (2) La nunta aceea, mama i-a cerut lui Isus sa rezolve problema unor betivi. ”

    Sugerezi cumva ca Hristos a participat la vreun dezmăț antic??? Citește pentru lămuriri capitolul” La nunta din Cana”

    • Marion incerca sa pricepi ca nu este dificil..

    • Daca nu sti sa citesti ceva simplu, cu vei citi ceva mai complivat?

      • Ar fi mai simplu să recunoști ca enuntarea unora dintre ideile tale este deficitară și nu „stiinta” celorlalți.

        • Maroin te rog să mă ierți că nu am explicat cum trebuie, vin nu cu „vin”, ci cu următoarea completare.

          V. T. Ebraic are trei cuvinte folosite pentru “băuturi”:

          a) tirosh – este cuvântul care se referă la mustul proaspăt obţinut din stoarcerea strugurilor, şi care încă nu a început să fermenteze. Cuvântul acesta apare de 38 de ori în V.T., uneori însă este folosit în sens negativ ca sinonim la “vin”. Alteori este incorect tradus cu cuvântul “vin”. Important este să observăm că în majoritatea cazurilor în care Biblia pare să admită consumul vinului, este folosit de fapt acest cuvânt ebraic, care înseamnă de fapt „must” sau şi mai corect „must proaspăt”. Iată exemplele folosiri acestui cuvânt în V.T. :

          Gen 27: 25,28,37: Deut. 12:17: Neemia 13:4: Ioel 2:24

          b) iaiin – este cuvântul care în mod normal însemna “vin”, cuvânt folosit de 141 de ori. Imediat ce s-a început fermentaţia mustului, acesta nu mai era numit tirosh (must) ci iaiin (vin). Iată câteva exemple de folosire a acestui cuvânt:

          Gen. 9:21,24: Gen. 19:34: Lev. 10:9: Jud. 13:14: Prov. 21:6

          c) shekar – este cuvântul folosit pentru vinul complet fermentat şi pentru băuturile îmbătătoare obţinute prin fermentaţie (băuturi similare cu berea, produse din orz, măsline, mere sau miere). Precizăm că în vremea Vechiului Testament încă nu era cunoscut procedeul distilării, deci nu puteau fi cunoscute sau folosite nici un alt fel de băuturi alcoolice distilate cunoscute astăzi. Acestea ar fi intrat însă în mod sigur în această categorie de băutură, deoarece traducerea obişnuită a lui shekar este “băutură tare”. Chiar vinul, dacă nu era diluat cu o anumită cantitate de apă era considerat a fi shekar , deci “băutură tare”. Trebuie să precizăm că V.T. oprea folosirea acestei băuturi prin cerinţa de a fi vărsată înaintea Domnului şi prin semnalarea consecinţelor acestei băuturi:

          Num. 28:7: Lev. 10:9: Isaia 5:22

          Folosirea vinului în cultura din vremea Noului Testament

          Trebuie să începem prin a preciza că N. T. grecesc are un singur cuvânt (oijno” – “vin”) acoperind toate cele trei cuvinte evreieşti de mai sus. Numai factorii din context şi deciziile de interpretare ne pot ajuta să înţelegem ce fel de oijno” era folosit. De exemplu în Ioan 2, deoarece se aminteşte că vinul care a fost obţinut de Domnul Isus din transformarea apei era “cel mai bun“, se poate deduce că acesta era must proaspăt, pentru că cel mai proaspăt era cel mai bun!

          Pe de altă parte, textul din 1 Tim. 5:23, folosit uneori ca argument adus în favoarea unui consum moderat şi permisibil de vin, ne cere să analizăm cu atenţie metoda folosită pentru consumul vinului în timpurile N.T. ; este necesar să observăm însă că sfatul dat de Pavel lui Timotei a fost dat tocmai pentru că el folosea NUMAI apă (abstinenţă totală) iar scopul sfatului era unul medical şi nu pentru distracţie sau plăcere.

          Iată ce spune Robert Stein despre consumul vinului în timpurile N. T. :

          “În vechime, vinul era păstrat de obicei în vase mari numite amfore. Însă când vinul era folosit, era turnat în nişte cupe mari numite “krater”, în care era amestecat cu apă… este important să notăm că înainte de a fi băut, vinul era amestecat cu apă şi apoi erau umplute cupele. Proporţia de apă era diferită:

          Homer (Odiseea IX?208f) – 20 de părţi apă şi una vin

          Pliniu (Istoria, XIV, vi, 54) – 8 părţi apă şi una de vin

          Aristofan – trei părţi apă şi una de vin

          Hesiod – trei părţi apă şi una de vin

          Uneori proporţia aceasta era mai tare, dar întotdeauna când era mai puţin de o parte apă şi una de vin, amestecul se numea “vin tare”. Pe de altă parte, a bea vin fără a-l amesteca cu apă era considerat un obicei barbar, deoarece, aşa cum spunea Plutarh, “numai barbarii beau vinul neamestecat”. În literatura antică, de obicei “vin” înseamnă vin amestecat cu apă (de regulă trei părţi apă şi una de vin) iar dacă nu era preparat în felul acesta se numea “vin neamestecat”. Acesta era nu numai obiceiul grecilor, ci şi al evreilor, după cum reiese din “Enciclopedia Evreiască” vol. 12, pag. 533, tractatul “Shabat 77a” şi din 2 Macabei 15:40: „Că precum a bea numai vin sau numai apă, nepotrivit lucru este, pe când vinul amestecat cu apă este dulce şi desfătează“. De ce trebuia vinul amestecat astfel cu apă? Pentru că apa putea fi dezinfectată prin fierbere (dar ar fi fost un procedeu greoi), prin filtrare (ceea ce nu ar fi redus riscul îmbolnăvirilor) sau prin amestecare cu vin, procedeul cel mai sigur de dezinfectare a apei de băut. Iată de ce primii scriitori creştini recomandă ca şi vinul de la Cina Domnului să fie preparat în acelaşi fel (Hipolit, Ciprian, Clement de Alexandria)[1].

          Probabil că vechii greci privind la unii români de astăzi ar spune : “voi sunteţi barbari! Voi beţi vinul neamestecat!

          Problema contemporană însă poate fi rezumată în întrebarea : Dacă Biblia ne învaţă să ne bucurăm de toate bunurile, înseamnă că se poate consuma alcool pentru plăcere (deci nu în scopuri medicale)? Mai precis, ce spune Biblia despre consumul alcoolului ?

          Ce spune Biblia despre consumul băuturilor alcoolice ?

          •1. Beţia este un păcat

          Biblia condamnă folosirea excesivă a vinului. Un beţiv trebuia pedepsit cu moartea (Deut. 21:20-21), deci beţia era considerată la fel de gravă ca şi crima, violul sau blasfemia.

          Deşi creştinul nu mai este sub Lege, şi N.T. precizează că Dumnezeu urăşte beţia. După 1 Cor. 5:11 creştinii trebuie să se separe de cei care se numesc creştini dar totuşi sunt beţivi. Despre beţivi se spune că ei nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-10). Apostolul Pavel de asemenea porunceşte: “nu vă îmbătaţi de vin” (Ef. 5:18) precizând şi faptul că beţia este una din faptele firii pământeşti (Gal. 5:19-21).

          •2. Băuturile tari sunt înşelătoare şi păcătoase

          Preoţilor le era interzis să bea vin şi băuturi tari (Lev. 10:8,9) iar Solomon a spus : “vinul este gălăgios, băuturile tari sunt batjocoritoare”. Conducătorii nu aveau voie să le consume ca să nu pervertească dreptatea (Prov. 31:4-5). Isaia a pronunţat un “vai” asupra celor “care disdedimineaţă aleargă după băuturi ameţitoare” (Isaia 5:11). Mica a spus că cei care vorbesc proorocind despre băuturi tari sunt prooroci mincinoşi (Mica 2:11). Deci Scriptura condamnă şi vorbesc negativ şi dezaprobator despre băuturile tari (shekar).

          •3. Folosirea excesivă a vinului este greşită

          În timpul lui Amos, deoarece paharele obişnuite erau prea mici pentru israeliţi, au făcut nişte pahare mai lungi (Amos 6:1,6). Habacuc arată şi el cum băutura a dus la stricăciune morală (Hab. 2:15) lucru care îl vedem şi în cazul lui Ahaşveroş (Estera 1:10). De asemenea, excesul de băutură poate duce la :

          – uitare şi încetinirea judecăţii (Prov. 31:4-7)

          – uimire sau stupoare (Ierem. 25:27; 51:39)

          – boală (Isaia 19:14; 28:7-8)

          – încăpăţânare şi pierderea controlului mental (Iov 12:25)

          – aroganţă (Hab. 2:5)

          – confuzie şi vise delirante (Prov. 23:31,35)

          – ochi înroşiţi (Prov. 23:29-30)

          – insomnii sau somnolenţă (Gen. 9:20-24; 19:33)

          – lipsă de sentimente (Prov. 23:31,35)

          – sărăcie (Prov. 23:20-21)

          Unii încearcă să evite această problemă obiectând : când devine excesivă folosirea vinului ? Evident că temperamentul poate fi diferit şi efectul băuturii poate fi altul, dar influenţa este simţită chiar şi la cei mai „rezistenţi”. Testele medicale arată că după trei pahare de bere capacitatea memoriei scade cu 13% iar un dactilograf va face cu 40% mai multe greşeli decât înaintea consumului acestor trei pahare.

          4. Conducătorii bisericii trebuie să fie cumpătaţi

          1 Tim. 3:3,8 – un diacon respectiv pastor să nu fie dedat la vin

          •5. Vinul era folosit în scopuri medicale

          Exemplul cel mai clar este Timotei (vezi 1 Tim. 5:23) unde conform cu explicaţia de mai sus, apostolul Pavel îl îndeamnă să folosească puţin vin în apă, tocmai cu scopul de a evita riscul îmbolnăvirilor, care în cazul lui Timotei era mai mare.

          Alte trei folosiri în scop medical:

          2 Sam. 16:2 – împrospătarea puterilor celor care erau extenuaţi în deşert

          Prov. 31:6 – băutura tare folosită ca sedativ sau calmant pentru alinarea durerilor celor care erau pe moarte (astăzi sunt alte metode).

          Luca 10:34 – dezinfectant pentru răni

          Pornind de la aceste lucruri pe care Biblia le spune despre consumul vinului şi completându-le cu altele în care Biblia nu este categoric exprimată, unii creştini de astăzi trag concluzia că un consum moderat de băutură (cel puţin de vin) este permis astăzi, numind aceasta o libertate de conştiinţă.

          • Continuare:

            De ce creştinii de astăzi nu ar trebui să consume vin şi băuturi alcoolice ?

            •1. Consumul alcoolului de astăzi nu mai este necesar (ca în vremurile biblice) pentru purificarea apei de băut.

            •2. În timpul nostru alcoolul este o problemă mult mai gravă decât în timpurile biblice, când erau relativ puţini beţivi; tot mai mulţi oameni devin dependenţi de alcoolul pe care au început să îl folosească “cu măsură”. O statistică din SUA arăta că în anul 1982 erau zece milioane de alcoolici, din care trei milioane erau adolescenţi. Numărul lor a continuat să crească de atunci, în “ţara libertăţilor”.

            •3. Abstinenţa este metoda cea mai sigură de a evita folosirea abuzivă, mai ales că ceea ce definim a fi un abuz de alcool este diferit de la caz la caz. În revista “Christianity Today”, un reporter a pus următoarea întrebare : câţi oameni ar mai folosi avioanele dacă ar afla că un avion din zece se va prăbuşi ? Nu că acesta ar fi procentajul prăbuşirilor, dar acceptând această ipoteză, enorm de mulţi oameni nu ar mai folosi avionul. Şi totuşi statisticile arată clar că din zece consumatori de alcool unul devine alcoolic. De ce să apelezi atunci la o asemenea folosire?

            •4. Abstinenţa este o hotărâre care arată consecvenţă în principii. Dacă drogurile sunt interzise pentru că provoacă dependenţă şi probleme fizice şi psihice, de ce oare să nu ţinem seama de cea mai mare dependenţă din punct de vedere practic ? Oamenii devin mereu dependenţi de alcool şi totuşi nimeni nu a sugerat vre-o iniţiativă pentru evitarea acestei dependenţe! Ei bine, aceasta este abstinenţa.

            Dacă aceste motive nu ar fi suficiente, haideţi să analizăm următoarele situaţii[2] :

            – dintre toate persoanele care consumă alcool, cel puţin 36% au probleme tocmai din această privinţă

            – procentajul elevilor de liceu care au fost beţi a crescut până la 45%

            – alcoolul este cauza nr. 1 a accidentelor de circulaţie, şi încă a celor mai grave.

            – alcoolul este una din cauzele principale care provoacă apariţia cancerului

            – alcoolul este principala cauză a copiilor care se nasc cu probleme

            – un foarte mare procentaj de familii destrămate provine din rândul familiilor care consumă alcool

            – alcoolul stă la baza stărilor care provoacă furturi, violuri, crime şi tâlhării

            – impozitele noastre necesită cel puţin 11.000 de lei pentru fiecare 1.000 de lei cheltuiţi pentru alcool (aici intră absenteismul de la serviciu, productivitatea scăzută, arestările, procesele şi detenţiile precum şi spitalizările produse de consumul alcoolului)

            Întrebări puse celor care vor să rămână lângă un consum “moderat” de alcool

            •1. Consumul acesta mă va duce la păcat ? Biblia este absolut clară când este vorba de beţie! Este la fel de clară când este vorba de abuzul de băutură! Biblia este fără dubiu când este vorba despre băuturile tari! Dar ce spune ea despre consumul moderat de vin ?

            1 Cor. 6:12 – chiar dacă eu aş considera că îmi este îngăduit, îmi este şi de folos ? Apoi, nu cumva va pune stăpânire pe mine ? Observaţi vă rog că dacă trebuie să am vin, acesta a pus stăpânire pe mine!

            •2. Dacă consum vin voi face pe altcineva să păcătuiască? Chiar dacă acel consum de vin nu ar fi o problemă pentru mine, oare nu va fi o pricină de poticnire pentru cineva? Vezi următoarele versete :

            Filipeni 2:4

            Romani 14:21

            1 Cor. 10:23-29

            •3. Pot să consum alcool (vin) spre slava lui Dumnezeu (vezi 1 Cor. 10:31)? Dacă nu poţi să îl slăveşti pe Dumnezeu şi să îl onorezi prin aceasta, nu este nici un lucru bun şi nici necesar. Iar dacă cineva spune că ar putea îndeplini şi această condiţie atunci ar trebui să caute răspuns la următoarele întrebări bazate pe ceea ce spune Scriptura:

            – de ce oare preoţii ar fi putut muri dacă ar fi consumat alcool înainte de slujba din templu (Lev. 10:9) ?

            – de ce casa recabiţilor a fost un model de slujire corectă a lui Dumnezeu ?

            – de ce o consacrare totală înaintea Domnului prin nazireat implica abstinenţă totală ?

            – de ce persoanele de care Dumnezeu s-a folosit în mod deosebit au trebuit să respecte abstinenţa (vezi Samson şi mama sa; Ioan botezătorul)?

            Dacă în toate aceste exemple ar fi fost posibil să consumi vin sau băutură „spre slava lui Dumnezeu” de li s-a cerut să se abţină total şi sunt apreciaţi pentru aceasta ?

            Precizăm că abstinenţa în sine însăşi nu îl face pe creştin să fie mai spiritual, şi nici nu este o poruncă clară, directă şi generală cu privire la abstinenţă. Dar tocmai prin ea, creştinul adevărat ar trebui să protesteze împotriva relelor aduse de folosirea alcoolului.

            Principalul motiv pentru care oamenii beau, este relaxarea şi plăcerea euforică produsă de băutură. Doreşte oare atunci Dumnezeu să ne lipsească de o plăcere ? Dimpotrivă, El doreşte să avem pace deplină şi bucurie reală, dar acestea sunt pacea lui Dumnezeu şi bucuria lui Hristos, bucuria mântuirii. Iată de ce Efeseni 5:18 spune : “nu vă îmbătaţi de vin…dimpotrivă fiţi plini de Duh” (vezi şi Ps. 16:11). Pentru un creştin este o ruşinoasă mărturie să apeleze la surogate de bucurie, stimulând bucuria prin altceva decât părtăşia cu Mântuitorul şi siguranţa mântuirii sale! Este de asemenea o insultă la adresa Duhului Sfânt să cauţi un stimulator de bucurie sau plăcere când poţi avea bucuria Duhului, o bucurie care să fie deplină! Sigur că Dumnezeu doreşte să avem bucurie, dar nu prin înlocuitori; nu o bucurie centrată în mine însumi, ci îndreptată spre El; nu o bucurie care să vatăme ci una care să înalţe!

  • Betia este inselatoare
    Un alcoolic traieste intr-o continua „inselare de sine.” Majoritatea celor ce ajung prada betiei nici nu-si dau seama de aceasta. Ei se cred in continuare „stapani pe situatie” si oricand in stare sa … se abtina. Un alcoolic nu este unul care bea prea mult, ci unul caruia i se pare ca intot- deauna bea prea putin!
    Exista un pasaj care, cel putin aparent, justifica consumul de bauturi alcoolice. Este vorba de cazul celor care au nevoie de un ,,anestezic“ pentru viata, de cei necajiti si amarati care trebuie sa-si uite starea si sa se refugieze intr-o lume a iluziilor bahice:
    „Dati bauturi tari celui ce piere, si vin celui cu sufletul amarat; ca sa bea si sa-si uite saracia, si sa nu-si mai aduca aminte de necazurile lui” (Prov. 31:6-7).
    Betia nu este insa decat o solutie temporara.
    Nimeni nu poate fi beat toata viata. Avem datoria sa dam fata cu realitatea si sa ne straduim sa ne facem o soarta mai buna. Celor ce beau ca sa-si inece necazul trebuie sa li se spuna ca el stie sa inoate! Ne vom intalni mereu cu el pe „tarmul de a doua zi“!
    Paharul de vin ii spuse sticlei de sampanie: ,,Stii, n-oi fi eu prea dus la scoala, dar ceva matematica tot stiu sa fac! Adun necazuri pe capul omului, scad banii din buzunarul lui, ii inmultesc necazurile, ii impart averea cu carciumarii, asa ca nu-i mai ramane decat o fractie din ce a castigat, iau dobanda din munca lui si ii reduc sansele de sanatate si viata lunga.
    Bauturile alcoolice in Biblie
    In prescriptiile jertfelor
    Desi pare surprinzator, in timpurile biblice, vinul a facut parte din elementele jertfelor mozaice: „ … iar vin pentru jertfa de bautura la arderea de tot sau la jertfa sa aduceti un sfert de hin de fiecare miel. … si sa faci o jertfa de bautura de o treime de hin de vin, ca dar de mancare de un miros placut Domnului“ (Num. 15:5,7).
    In interdictiile slujbelor preotesti
    Lui Aaron si preotiei le-a fost ceruta abstinenta: „Tu si fiii tai impreuna cu tine, sa nu beti vin, nici bautura ametitoare, cand veti intra in cortul intalnirii, ca sa nu muriti: aceasta va fi o lege vesnica printre urmasii vostri“ (Lev. 10:9).
    In interdictia pentru Nazirei
    Orice „nazireu“, adica orice om inchinat lui Dumnezeu traia sub interdictia consumului de bauturi alcoolice: „ … sa se fereasca de vin si de bautura imbatatoare“ (Num. 6:3).
    Un astfel de om a fost Samson: „Tu … vei naste un fiu; si acum sa nu bei nici vin, nici bautura tare, si sa nu mananci nimic necurat, pentru ca acest copil va fi inchinat lui Dumnezeu din pantecele maicii lui, pana in ziua mortii lui“ (Jud. 13:7).
    In practica sociala
    Orientalii beau un fel de bautura racoritoare compusa dintr-o parte vin si patru pana la sapte parti apa. In felul acesta, apa este, intr-o oarecare masura, purificata prin actiunea alcoolului din vin. De la bautura pentru sete insa, drumul spre betie era foarte usor.
    „Nimeni, dupa ce a auzit cuvintele legamantului acestuia incheiat cu juramant, sa nu se laude in inima lui si sa zica: „Voi avea pacea, chiar daca as urma dupa pornirile inimii mele, ai chiar daca as adauga betia la sete“ (Deuteronom 29:19).
    In vremurile biblice, cuvantul „vin“ nu desemna neaparat aceiasi bau¬tura de astazi. Fermentarea naturala produce maximum 14% alcool. O proportie mai mare de alcool ar distruge chiar drojdia care-l produce. Bauturile moderne cu un continut de pana la 50% alcool sunt rezultate in urma inghetarii si a distilarii, tehnologii necunoscute in vechime. In teritoriul Israelului, vinul nu putea contine mai mult de 8% alcool din cauza continutului redus de zahar din zeama strugurilor, Evreii nu aveau trestie de zahar cu care sa-l indulceasca.
    Cand vorbeste despre vin, Vechiul Testament foloseste doi termeni:
    (1) „Tiros“ este folosit de 38 de ori si denumeste sucul de struguri sau „mustul“ nefermentat. In Ioel 2:24, Osea 9:2 si Proverbe 3:10 ni se spune ca acest „tiros“ umplea teascurile, deci era inca proaspat.
    (2) „Yayin“ este folosit de 153 de ori si denumeste vinul fermentat, dar cu un procentaj redus de alcool.
    In viciile fiilor neascultatori pedepsiti cu moartea
    „Daca un om are un fiu neascultator si indaratnic, care n-asculta nici de glasul mamei lui, si nu-i asculta nici chiar dupa ce l-au pedepsit, tatal si mama sa-l ia si sa-l duca la batranii cetatii … Sa spuna batranilor cetatii lui: „Iata, fiul nostru este neascultator si indaratnic, n-asculta de glasul nostru, si este lacom si betiv. … sa-l ucida cu pietre, si sa moara“ (Deuteronom 21:20-21a).
    In „caderile” celor alesi
    Pe paginile Bibliei sunt o sumedenie de tragedii „inmuiate in bau¬tura. “
    Imediat dupa potop, Noe „a baut vin si s-a imbatat“ si si-a dezgolit rusinea inaintea fiilor sai. Ratacirea lui a dus la blestemarea unuia dintre cei copii ai sai: Ham.
    Fetele lui Lot, si-au imbatat tatal si l-au facut astfel partas faptelor lor rele (Gen. 19:32). Din acest incest vinovat s-au nascut Moab si Amon, dus- mani istorici ai Israelului.
    In condamnarile profetilor
    Ca imparat al lui israel, Solomon a stiut ca betia nu face casa buna cu chibzuinta. El recomanda moderatia:
    „Ferice de tine tara, al carei imparat este de neam mare, si ai carei voievozi mananca la vremea potrivita, ca sa-si intareasca puterile, nu ca sa se dedea la betie!“ (Eclesiastul 10:17).
    Vai! Aceasta recomandare a fost prea rar pusa in practica. Excesele celor din Israel au trezit mania divina. Profetul Isaia striga din partea lui Dumnezeu:
    „Vai de cei ce disdedimineata alearga dupa bauturi ametitoare si sed pana tarziu noaptea si se infierbanta de vin“ (Is. 5:11).
    „Vai de cununa ingimfata a betivilor lui Efraim, de floarea vestejita, care este stralucirea podoabei sale, pe culmea vaii manoase a celor ce se imbata!“ (Isaia 28:1).
    Chiar si preotii sunt condamnati pentru betie:
    „Dar si ei, se clatina de vin, si bauturile tari ii ametesc; preoti si prooroci sunt imbatati de bauturi tari, sunt stapaniti de vin, au ameteli din pricina bauturilor tari; se clatina cand proorocesc, se poticnesc cand judeca“ (Isaia 28:7).
    Iata ce zice Naum:
    „Caci vor fi ca niste manunchiuri de spini incilciti, si tocmai cand vor fi beti de vinul lor, vor fi mistuiti de foc, ca o miriste de tot uscata“ (Naum 1:10).
    In interdictia data urmasilor lui Recab
    Este greu sa gasesti un pasaj in care bautura devenita betie a dus la ceva bun. De aceea, unii reformatori ai propriilor lor familii au interzis cu desavarsire consumarea bauturilor alcoolice: „Noi nu bem vin! Caci Ionadab, fiul lui Recab, tatal nostru, ne-a dat urmatoarea porunca: „Sa nu beti niciodata vin, nici voi, nici fiii vostri“ (Ier. 35:6).
    In minunile Domnului Isus
    Paradoxal, cea dintai minune-semn mesianic facuta de Domnul Isus s-a produs la o nunta si a constat in … transformarea apei in vin! fara indoiala ca mama Domnului Isus a fost invitata la o nunta destinata sa se transforme intr-o betie. Observati din textul din Ioan 2 cateva lucruri:
    (1) La nunta aceea lumea venise sa se imbete. In Cana, nu s-a terminat mancarea, ci vinul. Asta spune ca cei prezenti acolo erau departe de a practica abstinenta! Obiceiul amintit in versetul 10: „Orice om pune la masa intai vinul cel bun; si, dupa ce oamenii au baut bine, atunci pune pe cel mai putin bun“, ne arata ca, la astfel de nunti, vinul era consumat pana ce oamenii isi pierdeau capacitatea de a mai face deosebire intre vinul bun si vinul mai putin bun.
    (2) La nunta aceea, mama i-a cerut lui Isus sa rezolve problema unor betivi. „Nu mai au vin“, a zis ea. daca ar fi fost intr-una din bisericile noastre, Domnul Isus ar fi raspuns: „Foarte bine, si asa Eu sunt impotriva bauturii si va voi invata cu aceasta ocazie ca nu este bine sa bei vin!“
    (3) Domnul Isus a schimbat apa in vin! Apoi a baut probabil impreuna cu ucenicii sai alaturi de toti ceilalti.
    Este fapta Domnului Isus un certificat pentru justificarea betiei noas- tre. Bineinteles ca nu! Este insa incontestabil ca Domnul Isus si ucenicii au baut vin ca si toti ceilalti contemporani ai lor.
    Pana si in seara ultimei „Cine Pascale“, conform prescriptiilor ceremo- niale, vinul a fost si el prezent la masa. Tinand paharul in mana, Domnul Isus a anuntat o vreme in care acest rod al vitei va fi consumat chiar si in reinoita imparatie viitoare:
    „Va spun ca, de acum incolo nu voi mai bea din acest rod al vitei, pana in ziua cand il voi bea cu voi nou in Imparatia Tatalui Meu“ (Mat. 26:29).
    Rodul vitei va fi si el rascumparat din „robia stricaciunii“ si va fi iarasi desfatarea noastra in vremea Imparatiei viitoare a lui Dumnezeu.
    Recunoscand practicarea consumului de vin, Noul Testament pastreaza interdictia abuzului de bauturi alcoolice, plasand-o in conflict direct cu trairea unei vieti de plinatate spirituala: „Nu va imbatati de vin, aceasta este destrabalare. Dimpotriva, fiti plini de Duh“ (Efes. 5:18).
    Viata crestina nu face casa buna cu betia.
    Betia apartine trecutului pacatos
    „Ajunge, in adevar, ca in trecut ati facut voia Neamurilor, si ati trait in desfranari, in pofte, in betii, in ospete, in chefuri si in slujiri idolesti neingaduite. De aceea se mira ei ca nu alergati impreuna cu ei la acelas potop de desfrau, si va batjocoresc …“ (1 Petru 4:3-4).
    Betia este dovada trairii in firea pamanteasca
    „Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, … pizmele uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac ast¬fel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu” (Gal. 5:19-21).
    Betia este un subiect de disciplina bisericeasca
    „Ci v-am scris sa n-aveti nici un fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice „frate“ totusi este curvar sau lacom de bani sau inchinator la idoli sau defaimator sau betiv sau raparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati” (1 Corinteni 5:11).
    Betia trebuie lepadata de cei ce-L asteapta pe Domnul
    „Si aceasta cu atat mai mult, cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam: este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn; caci mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut.
    Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne desbracam dar de faptele intunerecului, si sa ne imbracam cu faptele luminii. Sa traim fru- mos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma; ci imbracati-va in Domnul Isus Christos, si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele” (Rom. 13:11-14).
    S-ar putea ca betia sa nu te scoata din Biserica, dar ea te va tine cu siguranta afara din Imparatia lui Dumnezeu!
    „Nu stiti ca cei nedrepti nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu?
    Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, … nici betivii, … nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu” (1 Cor. 6:9-10).

Răspunde-i lui cristian (anulează răspunsul)