Studiul II – Trimestrul IV
Duminică , 5 octombrie 2014
1. Ce atitudine au Iacov şi Petru faţă de încercări? Cum ar trebui să ne raportăm la această învăţătură biblică? Iacov 1:2,3; 1 Petru 1:6,7; 4:12,13.
Iacov 1
2. Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3. ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.1 Petru 1
6. În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, 7. pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos,1 Petru 4
12. Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat care a dat peste voi; 13. dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă înveseliţi şi la arătarea slavei Lui.Nimănui nu-i place suferinţa. Toţi o evităm din instinct. Cuvântul grecesc întrebuinţat în versetul 3 pentru „încercarea” credinţei este dokimion şi se referă la verificarea autenticităţii unui lucru. Petru aseamănă punerea la probă a credinţei cu purificarea aurului prin foc. Deşi procesul acesta nu este plăcut, Dumnezeu urmăreşte un rezultat bun. Încercările nu ar trebui să ne descurajeze, căci, dacă rămânem credincioşi, vom ieşi curaţi „ca aurul” (Iov 23:10; Proverbele 17:3).
Iov 23
10. Dar El ştie ce cale am urmat; şi, dacă m-ar încerca, aş ieşi curat ca aurul.Proverbe 17
3. Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile este Domnul. –Domnul Isus ne-a îndemnat să ne bucurăm în încercări, în special în cele care vizează credinţa: „Pentru că răsplata voastră este mare în ceruri” (Matei 5:12). Un al doilea motiv este acela că încercările ne ajută să înţelegem mai bine suferinţa suportată de El pentru noi, ne fac părtaşi la „patimile lui Hristos” (1 Petru 4:13).
Aşadar, trebuie să privim dincolo de fiecare încercare, la rezultatul final urmărit de Dumnezeu prin ea. Avem nevoie să credem în Tatăl nostru iubitor, să ne bizuim pe înţelepciunea Sa şi să acţionăm pe baza Cuvântului Său. Putem să-I încredinţăm viitorul nostru fără teamă (Romani 8:28). Numai prin credinţă, numai prin cunoaşterea personală a iubirii Sale şi trăind prin credinţă în lumina acestei iubiri, ne putem bucura când trecem prin încercări.
În Iacov 1:3, scopul ultim al încercării credinţei este „răbdarea”, în greceşte hypomonē. Cuvântul acesta mai poate fi tradus şi cu „rezistenţă” sau „perseverenţă” şi se referă la un lucru care rămâne după ce toate celelalte au pierit. El transmite ideea de încredere calmă în asigurarea eliberării finale pe care ne-o va oferi Dumnezeu (Luca 21:19).
Luca 21
19. Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.Una este să rămâi credincios în încercări (să nu îţi pierzi credinţa, să te prinzi de Domnul chiar şi în perioadele cele mai grele) şi cu totul alta este să priveşti încercările ca pe o „mare bucurie”. Nu este o exagerare? Uneori ne este greu să rămânem credincioşi, dar să ne mai și bucurăm! Totuşi acesta este îndemnul. Cum ne putem forma obiceiul de a ne bucura, chiar dacă simţămintele ne trag în cealaltă direcţie?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Naum 1
1 comentariu
Melinte Vali
CREDINŢA VA REZISTA ÎN FOC , ATUNCI CÂND SCÂNTEILE MICI, LE+AI STINS CU DRAGOSTEA LUI ISUS HRISTOS ŞI AI MERS PE ACEST DRUM MAI DEPARTE
Vasile Melinte
DUMNEZEU NU VA DA NIMANUI MAI MULT SAU MAI GREU DECÂT POATE DUCE EL . CEL CE NU PRIMEŞTE NIMIC . îNSEAMNĂ CĂ NU POATE DUCE.
ion
Amin.
nicu cuzuioc
Fratii mei,cui ii fac cinste clinciurile acestea?Nu cred ca asta e misiunea noastra sa necontrazicem unul pe altul.Este o practica paguboasa,dar din pacate prea des intalnita si in bisericile noastre si duce la ruina ,nu la desavarsire.Sa aveti multa Pace!
Marion
Ioane, nu îți va fi rușine , acolo sus, când te vei vedea numai tu și „cei trei pastori” că nu ai spus si la alții ca să se salveze si ei? Exclusivismul asta al tău pare a avea origini intunecate.
ion
Sigur mi ar fi placut sa ti spun dar imi dau seama ca nu esti interesat .Asadar te las cu ironiile tale .Tie nu ti lipseste nimic .Cei care vor dori si vor accepta lumina noua de la Domnul cu siguranta sunt oameni seriosi sinceri si dornici de a cerceta .Adevarul nu va fi trambitat din pacate de la amvon ci va fi descoperit probabil ca cei trei pastori intr un loc unde putini ar crede….
Marion
Și cam care ar fi luminile astea noi si adevărurile dinamice despre care vorbești, Ioane.
Toate rămân cum au fost de la începutul zidirii!
EL este Același, ieri, azi, și (mulțumesc Domnului) IN VECI!
I C
Draga Ion, sunt de acord cu tine ca in nici un caz nu trebuie sa fim niste retrograzi, chiar si in ce priveste tot ce se intampla in lume, cuvantul biblic indemnandu-ne: „cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun”. Problema moderna este aceea ca, intr-o societate ce se mandreste cu atributul consumerismului si in mijlocul careia trebuie totusi sa fiintam si noi, daca nu suntem realmente „stramutati in Imparatia Fiului dragostei Lui”, in loc sa ‘cercetam’ vom ‘consuma’ si noi fascinantele oferte, iar asta nu ne va ‘lamuri ca argintul’ ci ni se va adauga ca ‘zgura’. In ce priveste faptul ca exista o inconstanta in intelegerea si sfintirea prin supunerea fata de adevar, care totusi ca acceptiune descriptiva morala este fie imposibil de cunoscut deci ‘inexistent’ (pentru agnostici), fie ‘relativ’ (pentru gnostici), dar ‘absolut’, ca gand al lui Dumnezeu si intruchipare in Isus Hristos, pentru crestini. E adevarat ca exista o anume ‘dinamica’ a revelarii adevarului, care insa nu poate fi descrisa printr-o ecuatie a unei constante. Odata cu intruparea si implinirea misiuni Celui despre care era „scris in sulul cartii”, adevarul deplin pentru prezent (adica cel necesar pentru a fi liber de orice inselaciune care distruge increderea in Dumnezeu) este la dispozitia oricui. „Fiul Pierzarii”, cum il numeste Pavel, a incercat deturnarea capacitatilor mantuitoare ale adevarului, dar odata cu reformatiunea protestanta adevarul a fost reaccesat si apoi redescoperit crescator, dar, in opinia mea, asta nu inseamna ca el este dinamic. Aceasta distinctie mi se pare important de accentuat in vederea intampinarii celor care afirma ca adventismul, care este reprezentat biblic ca un ‘trimis’ imputernicit sa ‘zboare prin mijlocul cerului cu o Evanghelie VESNICA (Adevarul complet) pentru a o vesti tuturor locuitorilor pamantului”, ar fi devenit ‘confuz’ prin refuzul acceptarii unor adevaruri (in plus) aditionale.
Iar in ce priveste incercarile la care trebuie sa fie supus omul in viata aceasta, ei bine, mie modul de a spune al lui EGW mi se pare cel mai potrivit: „Incercarile sunt instrumentele lui Dumnezeu, randuite pentru desavarsirea caracterului. Oricat de mare ar fi pierderea si suferinta crestinului, oricat de intunecata si nepatrunsa ar parea calea providentei, el trebuie sa se bucure in Domnul, stiind ca toate lucreaza pentru binele lui.”-RH,6mai1902; „Prin incercare, Domnul verifica taria copiilor Sai… In cuptorul suferintei, El ne purifica de orice zgura. El ne trimite incercari, dar nu pentru a ne produce o suferinta inutila… Hristos nu ne-a dat nici-o asigurare ca obtinerea desavarsirii de caracter ar fi un lucru simplu. Ea este zi dupa zi o lupta, o batalie, un mars. In imparatia Cerurilor se intra prin multe necazuri. Daca vom sedea impreuna cu Hristos pe tronul Sau, trebuie mai intai sa fim partasi cu El la suferinta Sa. Trebuie sa experimentam individual ceea ce s-a spus despre Hristos. „Se cuvenea… ca Acela… care voia sa aduca pe multi fii la slava sa desavarseasca, prin suferinte, pe Capetenia mantuirii lor” (Evrei2:10). Atunci noi sa sa fim timizi si lasi din cauza incercarilor pe care trebuie sa le intampinam pe masura ce inaintam? Sa nu le intampinam fara murmur si carteli?”- RH20iun.1907.
Sau, cum spune mai direct Isaia: „poate vasul sa zica despre olar: ‘El nu se pricepe’?” (Isa.29:16)
ion
Desi exista un pericol in tot ce reprezinta nou sa nu uitam ca trebuie sa verificam tot si sa tinem pasul cu lumina noua pe care Domnul a promis ca o va da . Privind in toata istoria bisericii observam ca adevarul a fost si este dinamic .Trebuie sa inaintam in puterea si discernamantul pe care ni l va da Domnul.Oamenii au fost intotdeauna reticenti si suspiciosi la tot ce inseamna nou venit din cer , dar din pacate nu si la povestile celui rau .Serva Domnului spune.ca ….oamenii vor respinge lumina si o vor numi intuneric.asta cu atat mai trist cu cat vorbeste drspre noi biserica Lui.
ion
Incercarile omului vin din partea lui Dumnezeu sau din alta sursa ? Cum si de ce intelegem asa ??De ce e important sa cunoastem asta?
I C
„…Si, din pricina inmultirii faradelelegii, dragostea celor mai multi se va raci. Dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit”. Aspectul dezvoltarii „rabdarii” ca virtute crestina, in sensul persistentei biruitoare a unui spirit increzator in incercari, asa cum este foarte bine evidentiat de aceasta subimpartire a lectiunii, si mai ales manifestarea perena a acestei ‘credinte care rezista’ ca arma spirituala in „luptele Domnului”, este pregnant subliniata si de Ioan in Apocalips, ca si caracteristica crestina unificatoare deasupra intregii istorii („Eu, Ioan, fratele vostru, care sunt părtaş cu voi la necaz, la Împărăţie şi la răbdarea în Isus Hristos”), dar si ca element specific de identificare a autenticitatii spirituale la sfarsitul timpului a „ramasitei” (si subliniez din nou sensul de ‘rezistenta’, ‘perseverenta’, ‘ramanere’ a cuvantului „rabdare” din greaca biblica), care culmineaza cu descrierea concluziva a identificarii absolute din solia ingerului al treilea: „aici este rabdarea sfintilor care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus”. Si in punctul acesta devine foarte important sa surprindem ca tocmai acesta este aspectul spiritual care da forta si valoare pazirii poruncilor si trairii credintei, de aceea insist ca instigarea si excitarea spre nou, exercitate practic in toata cultura si puternicele arte si capacitati de expresie si comunicare moderne (cinematografie, internet, etc.), este in zilele noastre elementul cheie al fortelor vrasmase careia trebuie sa-i faca fata actualele „ostiri ale Domnului”.