Studiul VII – Trimestrul III
Duminică , 10 august 2014
Deşi S-a aflat în permanenţă sub atacurile furibunde ale lui Satana, Domnul Isus a dus o viaţă de slujire dezinteresată şi plină de iubire. Prioritatea Sa a fost întotdeauna omul. Din copilărie şi până la cruce, El S-a arătat mereu dispus să le slujească altora şi să le aline suferinţa. El le-a arătat consideraţie şi dragoste celor care erau socotiţi neimportanţi, precum copiii, femeile, străinii, leproşii şi vameşii. „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” (Matei 20:28) şi, de aceea, El „umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de Diavolul” (Faptele 10:38). El a aşezat preocuparea pentru bunăstarea altora mai presus de nevoia Sa de a mânca sau de a avea un adăpost. Chiar şi pe cruce, a avut mai multă grijă de mama Sa decât de propriile suferinţe (Ioan 19:25-27).
Ioan 19
25. Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena. 26. Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!” 27. Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.1. Ce atitudine a avut Domnul Isus faţă de oameni? Matei 9:36; 14:14; 15:32.
Matei 9
36. Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.Matei 14
14. Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.Matei 15
32. Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”Domnul Isus a fost sensibil la nevoile oamenilor şi a fost preocupat în mod real de ei. El a dat dovadă de compasiune faţă de gloatele „necăjite şi risipite”. Lui I S-a făcut milă de cei doi orbi de lângă Ierihon (Matei 20:34), de leprosul care I-a cerut să-l vindece (Marcu 1:40,41) şi de văduva care îşi conducea singurul fiu la mormânt (Luca 7:12,13).
Matei 20
34. Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor, şi îndată orbii şi-au căpătat vederea, şi au mers după El.Marcu 1
40. A venit la El un lepros, care s-a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: „Dacă vrei, poţi să mă cureţi.” 41. Lui Isus I s-a făcut milă de el, a întins mâna, S-a atins de el şi i-a zis: „Da, voiesc, fii curăţat!”Luca 7
12. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. 13. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!”2. Care era principiul călăuzitor pentru Domnul Isus în relaţiile Sale cu oamenii? Marcu 10:21; Ioan 11:5.
Marcu 10
21. Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”Ioan 11
5. Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.Fiecare gest de compasiune, fiecare minune, fiecare cuvânt al Său – toate erau motivate de o iubire infinită, neschimbătoare şi nepieritoare. El i-a iubit pe oameni „până la capăt” (Ioan 13:1), dându-Şi viaţa pentru ei. Prin moartea Sa pe cruce, a demonstrat înaintea universului întreg că dragostea este mai tare decât egoismul. În lumina crucii Sale, înţelegem că principiul iubirii care renunţă la sine este unicul fundament valabil al vieţii pe pământ şi în cer.
„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13). Ce înseamnă aceasta pentru viaţa ta zilnică? Cum îţi poţi „da” viaţa pentru prietenii tăi?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ezechiel 44
1. M-a adus înapoi la poarta de afară a Sfântului Locaş, dinspre răsărit. Dar era închisă. 2. Şi Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide şi nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă! 3. În ce priveşte pe voievod, voievodul va putea să şadă sub ea, ca să mănânce pâinea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii şi va ieşi pe acelaşi drum.” 4. M-a dus apoi la poarta de miazănoapte, înaintea casei Templului. M-am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pământ. 5. Domnul mi-a zis: „Fiul omului, fii cu luare aminte, uită-te cu ochii tăi şi ascultă cu urechile tale tot ce-ţi voi spune cu privire la toate rânduielile Casei Domnului şi cu privire la toate legile ei; priveşte cu băgare de seamă intrarea Casei şi toate ieşirile Sfântului Locaş! 6. Şi spune celor îndărătnici, casei lui Israel: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajungă-vă toate urâciunile voastre, casa lui Israel! 7. Aţi băgat în Locaşul Meu cel Sfânt nişte străini cu inima netăiată împrejur şi cu carnea netăiată împrejur, ca să-Mi spurce Casa; aţi adus pâinea Mea, grăsimea şi sângele înaintea tuturor urâciunilor voastre şi aţi rupt astfel legământul Meu. 8. N-aţi păzit ce trebuia păzit cu privire la lucrurile Mele cele sfinte, ci i-aţi pus în locul vostru, ca să facă slujbă în Locaşul Meu cel Sfânt.” 9. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Niciun străin, netăiat împrejur cu inima şi netăiat împrejur cu trupul, să nu intre în Locaşul Meu cel Sfânt, niciunul din străinii care vor fi în mijlocul copiilor lui Israel. 10. Mai mult, leviţii care s-au depărtat de Mine, când se rătăcea Israel şi se abătea de la Mine ca să-şi urmeze idolii, vor purta pedeapsa nelegiuirilor lor: 11. ei vor fi în Locaşul Meu cel Sfânt ca slugi, vor păzi porţile Casei şi vor face slujbă în Casă; vor înjunghia pentru popor vitele rânduite pentru arderile de tot şi pentru celelalte jertfe şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească. 12. Pentru că i-au slujit înaintea idolilor lui şi au făcut să cadă în păcat casa lui Israel, de aceea Îmi ridic mâna asupra lor, zice Domnul Dumnezeu, ca să-şi poarte pedeapsa nelegiuirii lor. 13. Nu se vor apropia de Mine ca să fie în slujba Mea ca preoţi, nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de lucrurile Mele preasfinte; ci vor purta pedeapsa ruşinii lor şi urâciunilor pe care le-au săvârşit. 14. Totuşi le voi da paza Casei, îi voi întrebuinţa la toată slujba ei şi la tot ce trebuie făcut în ea. 15. Dar preoţii, leviţii, fiii lui Ţadoc, care au păzit slujba Locaşului Meu celui Sfânt când se rătăceau copiii lui Israel de la Mine, aceia se vor apropia de Mine să-Mi slujească şi vor sta înaintea Mea ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Domnul Dumnezeu. 16. Ei vor intra în Locaşul Meu cel Sfânt, se vor apropia de masa Mea ca să-Mi slujească şi vor fi în slujba Mea. 17. Când vor trece pe porţile curţii dinăuntru, se vor îmbrăca în haine de in; nu vor avea pe ei nimic de lână, când vor face slujba în porţile curţii dinăuntru şi în Casă. 18. Vor avea pe cap şi scufii de in, şi izmene de in pe coapsele lor; nu se vor încinge cu ceva care să aducă sudoarea; 19. iar când vor ieşi să se ducă în curtea de afară la popor, vor lepăda veşmintele cu care fac slujba şi le vor pune în odăile Sfântului Locaş; se vor îmbrăca în altele ca să nu sfinţească poporul cu veşmintele lor. 20. Nu-şi vor rade capul, dar nici nu vor lăsa părul să crească în voie; ci vor trebui să-şi taie părul. 21. Niciun preot nu va bea vin când va intra în curtea dinăuntru. 22. Nu vor lua de nevastă nici o văduvă, nici o femeie lăsată de bărbat, ci vor lua numai fecioare din sămânţa casei lui Israel; totuşi vor putea să ia şi pe văduva unui preot. 23. Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat. 24. Vor judeca în neînţelegeri şi vor hotărî după legile Mele. Vor păzi de asemenea legile şi poruncile Mele, la toate sărbătorile Mele, şi vor sfinţi Sabatele Mele. 25. Un preot nu se va duce la un mort, ca să nu se facă necurat; nu va putea să se facă necurat decât pentru un tată, pentru o mamă, pentru un fiu, pentru o fiică, pentru un frate şi pentru o soră care nu era măritată. 26. După curăţare, i se vor număra şapte zile. 27. În ziua când va intra în Locaşul Meu cel Sfânt, în curtea dinăuntru, ca să facă slujba în Sfântul Locaş, îşi va aduce jertfa de ispăşire, zice Domnul Dumnezeu. 28. Iată moştenirea pe care o vor avea: Eu voi fi moştenirea lor. Să nu le daţi nicio moşie în Israel: Eu voi fi moşia lor! 29. Dar se vor hrăni cu darurile de mâncare, cu jertfele de ispăşire şi de vină; şi tot ce va fi închinat Domnului prin făgăduinţă în Israel va fi al lor. 30. Cele mai bune din cele dintâi roade de orice fel şi partea ridicată din toate darurile de mâncare, pe care le veţi aduce ca daruri ridicate, vor fi ale preoţilor; veţi da preoţilor şi pârga făinii voastre, pentru ca binecuvântarea să rămână peste casa voastră. 31. Preoţii însă nu vor mânca din nicio pasăre sau vită moartă ori sfâşiată de fiară.”
1 comentariu
Ilie Cristian
Sorin, nu este nici-o contradictie, daca in noi nu permitem nici-un resentiment, pastrandu-ne astfel in mostenirea lasata de Domnul ucenicilor Sai pentru viata aceata, cand a zis: „Va las pacea Mea”. „Nu este dragoste mai mare decat sa-ti dai viata pentru prietenii tai”, cu atat mai mult cand acestia iti sunt de fapt vrajmasi, dar totusi tu nutresti doar sentimente pozitive si le ramai pana la capat prieten, asa cum a facut Domnul cu omul pacatos in general, Iuda fiind prototipul pacatosului care pana la sfarsitul relatiei cu Isus se pastreaza ipocrit, desi Isus il numeste si se poarta cu el ca prieten: „Prietene, ce ai venit sa faci, fa!”. Interesant ca Imparatul neprihanirii pastreaza aceeasi atitudine si se exprima in acelasi fel cu toti ipocritii pina in ultimul moment al relatiei directe, cel al evaluarii definitive a judecatii cercetatoare: „Prietene, cum ai intrat aici fara haina” neprihanirii?
Sorin
Eu nu la asta ma-m referit, ci la modul pe care Domnul Isus a pus accentul ca dragostea noastra sa fie data prietenilor nostri.
El spune:
„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13).
Sa iti dai viata pentru prietenii tai? Dar pentru dusmani, daca iti dai viata pentru ei ce fel de dragoste ar fi?
Mai departe El spune:
A zis şi celui ce-L poftise: „Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.” (Luca 14:12-14).
Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.(Luca 6:32)
Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?(Mt.5:46)
Intelegeti acum ce vreau sa spun eu? Mi se pare ca acea DRAGOSTE MAI MARE, ar fi simtita de dusmanii nostri daca ne-am da viata pentru ei mai mult decat pentru prieteni, cai Scriptua spune:
Dacă este flămând vrăjmaşul tău, dă-i pâine să mănânce, dacă-i este sete, dă-i apă să bea.
Căci, făcând aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. (Prov.25:21-22)
eugen dutu
Frate Sorin, am vazut cu totii in Evanghelii ca Domnul Isus Hristos cuprindea in termenul „prieten” un spectru mult mai larg decat cel acceptat in lumea de azi.
Iuda (Laudat fie Domnul !) aducand sarutul tradarii este numit prieten.
Dupa parerea mea versetele indicate nu se contrazic.
Marion
„Cum a trăit Domnul Isus?”
EL a trăit DOAR pentru alții!
Infinită dragoste, incomensurabila jertfă!
Păcat că totul poate fi in zadar (pentru mine)!
Sorin
Exista o contradictie intre aceste doua versete de mai jos?
„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13).
Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.(Luca 6:32)
Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai aşteptaţi? Nu fac aşa şi vameşii?(Mt.5:46)
Ilie Cristian
„Cum a trait Domnul Isus”? Este subiectul despre care Domnul Insusi spunea: „daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti singele Lui, n-aveti viata in voi insiva! (…cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt spirit si viata)”. Si prin Spiritul Profetic ni se spune (in Mesaje Selectate p.244): „Umanitatea lui Isus Hristos e totul pentru noi. E lantul de aur care leaga sufletele noastre de Hristos, iar prin El, de Dumnezeu. Aceasta trebuie sa fie tema noastra de studiu”! Intr-adevar, „cat de frumoasa este” aceasta tema, si in acelasi timp, cum vedem din cuvintele de mai sus, esential de importanta! Pentru ca atunci cand vedem cat de deplin Si-a fixat El acest cel mai plin de noblete deziderat personal, „sa traiasca pentru a face pe altii fericiti” (HLL-cap.Ca un prunc”), in felul acesta purtand de fapt lupta cea mare in Numele Dumnezeului Iubirii, si cat de deplin a reusit sa biruiasca, nu putem decat sa ne lasam cuceriti! „Caci – lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere – Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului”(Rom.8:3). Tocmai asta ne cucereste si ne converteste, ca El a purtat ‘marea lupta’ „intr-o fire” (natura) ca a noastra, si ne-a spus, si noi toti vedem ca este adevarat: „indrazniti, Eu am biruit lumea”! Adica, si noi putem birui in acelasi fel, de aceea este atat de important sa studiem, cu aceeasi foame si sete ca pentru cele trupesti, umanitatea Sa, spiritul si viata Sa, ca Fiu al Omului. Iar unul din punctele esntiale in acest studiu extraordinar, este intr-adevar tocmai cel care s-a evidentiat deja aici: sacrificiul, lepadarea de sine ce caracteriza pe Domnul la orice pas, in lucruri mari ca si in cele mici. De fapt, textul grec tradus in Fil.2:7 „S-a dezbracat pe Sine Insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor” spune in realitate ca „S-a golit pe Sine”. De ce anume S-a golit pe Sine? De atributele divinatatii ca: omnipotenta („nu pot face nimic de la Mine Insumi”), omniscienta („Isus… crestea in intelepciune”), etc., adica devenind asa cum trebuie sa devina si fiecare dintre noi, „bland si smerit cu inima” ca un pacatos, totusi necomitand nici-un pacat. Problema noastra este tocmai aceasta: ne este greu sa facem ca El, adica sa ne golim de sinele nostru! Oricat ar parea de incredibil, facem aceasta pentru ca totusi credem ca… nu suntem chiar atat de rai! Si uitam ca drumul prin pustiul acestei goliciuni ne poarta spre plinatatea lui Isus! Casa trebuie sa fie maturata si impodobita, dar nu va fi goala. „Voi aveti totul deplin in El”! Ceea ce ne poate deplin indestula este tocmai predarea de sine, abandonarea in bratele iubirii divine, imbratisarea pasiunii de Cel Ce ni S-a dat pentru aceasta: Domnul sa-ti fie desfatarea, si El iti va da tot ce-ti doreste inima”(Ps.73:4). „Noi toti privim, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului”!(2Cor.3:18). Iar garantia reusitei caii credintei deschise de Domnul este insasi reusita Sa atat de mare! Caci El a spus: „Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal”.(Ioan.14:12). Caci „iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele”…
Daniel
Ioan 15.13 ne ilustreaza puterea luí Dumnezeu la lucru.A-ti da viata insemneaza in primul rand,a ñu trai pt.tiñe insuti,Mantuitorul a venit ca sa slujeasca,sa mantuiasca…”eu-l”este principala poarta de intrare a ispitei celui rau,ori in dumnezeire,in persoana Domnului Isus ñu a existat asa ceva,Diavolul este la lucru tot timpul,important este ca sa ñu gaseasca nimic in noi,nimic care sa ne poata schimba apartenenta.Pt.ca ceea ce este ascuns cu privire la noi,este ascuns in Dumnezeu,noi ñu trebuie sa nadajduim a trai,din lucrurile de fatada ale acestei lumi!Trairea noastra ñu trebuie sa fie una placuta lumii,si standardelor ei,pt.sfintire ,ci placuta Celui care cunoaste toate lucrurile,asteptand cu rabdare ca si aceste „lucrurile” sa ajunja sa Il cunoasca PE EL,si atunci vindecarea v-a veni deodata!
eugen dutu
Cat de frumoasa este aceasta lectiune ! Domnul Isus Hristos sa fie laudat !
Dana
“În ultima mea viziune mi s-a arătat că nici chiar această solie,a Martorului Credincios nu și-a împlinit scopul ei rânduit de Dumnezeu. Poporul doarme încă în păcatele lui. Credincioșii continuă să declare că sunt bogați și nu au nevoie de nimic. Mulți întreabă: Pentru ce sunt date toate aceste mustrări? Pentru ce ne acuză mereu Mărturiile de apostazie și de păcate grave? Noi iubim adevărul; noi prosperăm; noi nu avem nevoie de aceste mărturii de mustrare și avertizare. Lăsați însă ca acești murmurători să-și vadă propriile lor inimi și să compare viața lor cu învățăturile practice ale Bibliei, să-și umilească sufletele înaintea lui Dumnezeu și harul Lui să lumineze întunericul lor spiritual și atunci solzii vor cădea de pe ochii lor și vor înțelege adevărata lor sărăcie și nenorocire spirituală. Vor simți necesitatea de a cumpăra aurul, care reprezintă credința și dragostea; veșmintele albe care reprezintă un caracter nepătat, curățit prin sângele scumpului Mântuitor; și alifia pentru ochi care este harul lui Dumnezeu, ce va da un discernământ spiritual clar, pentru a descoperi păcatul. Aceste daruri sunt mult mai prețioase decât aurul din Ofir. {GA 21.5}