Studiul VI – Trimestrul II
Sâmbătă , 3 mai 2014
Soarele apune la ora 20:22
Pentru studiul din această săptămână, citește: Romani 7:1-13; 8:5-8; 4:15; Faptele apostolilor 13:38,39; Galateni 3:10.
Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, și voi aţi murit în ce privește Legea ca să fiţi ai Altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi, și aceasta ca să aducem rod pentru Dumnezeu.” (Romani 7:4)
O doamnă se află la volanul unei mașini și depășește cu mult limita de viteză. Deodată, vede în oglinda retrovizoare luminile mașinii de poliţie și aude sunetul sirenei. Trage pe dreapta, își ia geanta și scoate din ea permisul de conducere. Poliţistul se apropie, ia permisul și se întoarce la mașina lui.
În acest răstimp, doamna se întreabă cu îngrijorare ce amendă urmează să primească (în condiţiile în care depășise cu mult limita legală) și cum va reuși să o plătească. După câteva minute, poliţistul se întoarce la mașina ei și îi spune senin: „Doamnă, iată cum vom proceda pentru ca data viitoare să nu mai intraţi sub incidenţa legii: vom desfiinţa legea! Nu mai este nevoie să respectaţi nicio limită de viteză!”
Decizia poliţistului din această ilustraţie este pur și simplu absurdă. Ea ne arată cât de greșită este teologia care susţine că Legea (Cele Zece Porunci) a fost desfiinţată după moartea lui Isus pe cruce.
Săptămâna aceasta, vom studia despre moartea Domnului Isus și despre semnificaţia ei în raport cu Legea.
___________________________
Un proiect pentru inima ta
Pentru meditaţie și rugăciune
„Fiecare creștin trebuie să fie un misionar. Trebuie să le slujim cu simpatie și compasiune celor ce au nevoie de ajutor, căutând cu o seriozitate fără nicio urmă de egoism să ușurăm necazurile omenirii suferinde.” – Ellen G. White, Divina vindecare, p. 88
*
******
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ieremia 2
1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. „Du-te şi strigă la urechile cetăţii Ierusalimului: „Aşa vorbeşte Domnul: „Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustiu, într-un pământ nesemănat. 3. Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintâi roade ale Lui; toţi cei ce mâncau din ele se făceau vinovaţi, şi venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.” 4. Ascultaţi cuvântul Domnului, casa lui Iacov, şi voi, toate familiile casei lui Israel! 5. Aşa vorbeşte Domnul: „Ce nelegiuire au găsit părinţii voştri în Mine, de s-au depărtat de Mine şi au mers după nimicuri, şi au ajuns ei înşişi de nimic? 6. Ei n-au întrebat: „Unde este Domnul care ne-a scos din ţara Egiptului, care ne-a povăţuit prin pustiu, printr-un pământ uscat şi plin de gropi, printr-un pământ unde domneşte seceta şi umbra morţii, printr-un pământ pe unde nimeni nu trece şi unde nu locuieşte niciun om?” 7. V-am adus într-o ţară ca o livadă de pomi, ca să-i mâncaţi roadele şi bunătăţile; dar voi aţi venit, Mi-aţi spurcat ţara şi Mi-aţi prefăcut moştenirea într-o urâciune. 8. Preoţii n-au întrebat: „Unde este Domnul?” Păzitorii Legii nu M-au cunoscut, păstorii sufleteşti Mi-au fost necredincioşi, prorocii au prorocit prin Baal şi au alergat după cei ce nu sunt de niciun ajutor. 9. De aceea, Mă voi certa cu voi, zice Domnul, şi Mă voi certa cu copiii copiilor voştri. 10. Treceţi în ostroavele Chitim şi priviţi! Trimiteţi la Chedar, uitaţi-vă bine şi vedeţi dacă s-a întâmplat acolo aşa ceva: 11. şi-a schimbat vreodată un popor dumnezeii, măcar că ei nu sunt dumnezei? Dar poporul Meu şi-a schimbat Slava cu ceva care nu este de niciun ajutor! 12. Miraţi-vă de aşa ceva, ceruri, înfioraţi-vă de spaimă şi groază, zice Domnul. 13. Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă. 14. Este Israel un rob cumpărat, sau fiu de rob născut în casă? Atunci pentru ce a ajuns de pradă? 15. Nişte pui de lei mugesc şi strigă împotriva lui şi-i pustiesc ţara; cetăţile îi sunt arse şi fără locuitori. 16. Chiar şi cei din Nof şi Tahpanes îţi vor zdrobi creştetul capului. 17. Nu ţi-ai făcut tu singur lucrul acesta pentru că ai părăsit pe Domnul Dumnezeul tău când te îndrepta pe calea cea bună? 18. Şi acum, ce cauţi să te duci în Egipt să bei apa Nilului? Ce cauţi să te duci în Asiria să bei apa râului? 19. Tu singur te pedepseşti cu răutatea ta şi tu singur te loveşti cu necredincioşia ta, şi vei şti şi vei vedea ce rău şi amar este să părăseşti pe Domnul Dumnezeul tău şi să n-ai nicio frică de Mine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor. 20. Demult ţi-ai sfărâmat jugul, ţi-ai rupt legăturile şi ai zis: „Nu mai vreau să slujesc ca un rob!” Căci pe orice deal înalt şi sub orice copac verde te-ai întins ca o curvă. 21. Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică? 22. Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămâne scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu. 23. Cum poţi să zici: „Nu m-am spurcat şi nu m-am dus după Baali”? Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi vezi ce ai făcut, dromader iute la mers şi care baţi drumurile şi le încrucişezi! 24. Măgăriţă sălbatică deprinsă cu pustiul, care gâfâie în aprinderea patimii ei, cine o va împiedica să-şi facă pofta? Toţi cei ce o caută n-au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei. 25. Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ţi usca gâtlejul de sete! Dar tu zici: „Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini şi vreau să merg după ei.” 26. Cum rămâne uluit un hoţ când este prins, aşa de uluiţi vor rămâne cei din casa lui Israel, ei, împăraţii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi prorocii lor. 27. Ei zic lemnului: „Tu eşti tatăl meu!”, şi pietrei: „Tu mi-ai dat viaţa!” Căci ei Îmi întorc spatele şi nu se uită la Mine. Dar când sunt în nenorocire, zic: „Scoală-Te şi scapă-ne!” 28. Unde sunt dumnezeii tăi pe care ţi i-ai făcut? Să se scoale ei, dacă pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci câte cetăţi ai, atâţia dumnezei ai, Iuda! 29. Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi Mi-aţi fost necredincioşi, zice Domnul. 30. Degeaba v-am lovit copiii, n-au luat seama la certare; sabia voastră a mâncat pe prorocii voştri ca un leu nimicitor. 31. O, neam rău de oameni, uitaţi-vă bine la cuvântul Domnului care zice: „Am fost Eu un pustiu pentru Israel sau o ţară plină de întuneric beznă? Pentru ce zice atunci poporul Meu: „Suntem slobozi, nu voim să ne întoarcem la Tine”? 32. Îşi uită fata podoabele sau mireasa brâul? Dar poporul Meu M-a uitat de zile fără număr. 33. Ce bine ştii să-ţi întocmeşti căile când este vorba să cauţi ce iubeşti! Chiar şi la nelegiuire te deprinzi. 34. Până şi pe poalele hainei tale se află sângele sărmanilor nevinovaţi pe care nu i-ai prins făcând nicio spargere. 35. Şi, cu toate acestea, tu zici: „Da, sunt nevinovat! Să se întoarcă acum mânia Lui de la mine!” Iată, Mă voi certa cu tine, pentru că zici: „N-am păcătuit!” 36. Pentru ce atâta grabă ca să-ţi schimbi drumul? Din Egipt îţi va veni ruşinea, cum ţi-a venit şi din Asiria! 37. Tot de-acolo vei ieşi cu mâinile pe cap; căci Domnul leapădă pe aceia în care te încrezi, şi nu vei izbuti cu ei.
1 comentariu
Dana
Scuze pentru postarea anterioara, a fost o greseala.
Dana
HGSUDSIDNDKAKS
emilia
cristian , nu trebuie sa astepti asa cum ai spus, pt ca deja cele doua mii treisute de seri si dimineti au trecut de mult prietene, de la 1844, doar ca acum sanctuarul inimii noastre trebuie curatit de pacat, asta trebuia de mult sa se intample dar noi ca azs, am tot amanat acest eveniment, spre rusinea noastra , o spun
Dana
Ne cerem scuze frate Marian Ion pentru ca am discutat si subiecte care nu au legatura cu lectiunea, insa au legatura cu Dumnezeu ceea ce este si mai important.
Multumesc ca ne suporti.
Marian Ion
voi sterge toate mesajele care contin link-uri catre alte site-uri .
va rog sa va rezumati la comentarii pe marginea subiectelor postate .
multumesc
cristian
Dorina imi pare rau nu acesta este raspunsul corect. Multumesc pentru raspuns.
cristian
Emilia ca sa nu te superi pe mine am sa-ti raspund ca eu nu am sa stept doua mii trei sute de seri si dimineti ca sa am sufletul curatat.
Dorina
Cristian,intrebarea ar trebui sa fie:noi cei care se presupune ca am íncheiat un legamánt de pace si vesnic,noi de cáte ori pe saptamána,,sarbatorim Pastele,,?Daca credem ca Dumnezeu ne-a ínfiat facándu-ne partasi noului legamánt,nu al slovei ci al Duhului care ajuta inima sa vegheze,si sa nu ramána neroditoare,atát ín ceea ce priveste cunoasterea atát a lucrurilor trecatoare cát si spirituale ín lucrarea de salvare a sufletelor eul ar trebui facut uitat,sau inexistentPastele e viata,Cristian
cristian
Emilia draga, acum sunt cu un alt subiect, cand vei deschide un subiect pe acesta tema sie este legat cat de cat de lectiune am sa-ti raspund.
emilia
cristian, daca zici ca studiati sanctuarul si nu a rau, poti sa-mi explicit si mie ce ai inteles din acest studio al sanctuarului si cum poti face o legatura cu omul in general ca fiind un sanctuar al lui Dumnezeu care trebuie curatit? Daniel 8, 14
cristian
Noi studiem sanctuarul si nu este rau, dar ar trebui sa studiem mai mult ce sa intamplat la cruce referitor la acele sarbatori.
Si ca referinta pentru ultima intrebare, in anul rastignirii Domnului Isus Cristos acele sarbatori au fost una dupa alta, se pare ca a fost singurul an in care au fost toate concentrate la cruce.
cristian
Da Marion, asa este.
Marion
… că dispăruse aproape cu desăvârșire in timpul celor 420 ani de robie. Era nevoie de ceva șocant ca să le dea din nou sentimentul de seriozitate față de cerințele lui Dumnezeu. Tot ceva șocant are loc si la reamintirea Legii pe Sinai. Faptul că noi suntem atât de permisivi in legătură cu Legea si cu moartea lui Hristos nu e o notă buna. (scuze pt întreruperea accidentală a postării)
Marion
Cristian, eu mai cred si că Dumnezeu a înființat sărbătoarea Pastelui in contextul salvării intailor născuți tocmai pt a reaprinde in inimile și mințile lor noțiunea de jertfă pentru mântuire care, cred
Marion
Dana, părerea mea este că Isus înainte de a fi Mântuitorul Lumii ne-a fost o pildă de ascultare în toate. Cum legea ceremonială și-a avut sfârșitul la moartea Sa si nu mai inainte eu cred că Isus, ca bun israelit, a păzit sărbătorile pe care El Însuși le instituise ca bază a Evangheliei si ca indrumare către adevăratul Miel al lui Dumnezeu. Nu putea să nu asculte de ceea ce El Însuși instituise. Ar fi însemnat lipsă de respect pentru multele generatii de credincioși pentru care acele legi si ceremonii, împreună cu credința in Mesia erau SINGURUL MIJLOC DE MANTUIRE. Textul din Ezech 20.25 pe care il invoci l-ai scos din context si il folosești ca să argumentezi o teorie greșită.
cristian
Si acum mai vin cu alta intrebare pentru cei studoisi? Matei 26:17 spune: „In ziua dintai a praznicului Azimelor, ucenicii au venit la Isus si I-au zis: „Unde vrei sa-Ti pregatim sa mananci pastile?” si mai departe spune Luca 23:17 „La fiecare praznic al Pastilor, Pilat trebuia sa le sloboada un intemnitat”, ce sa intamnlpat au fost sarbatorit de doua ori Pastele sau ce sa inamplat acolo?
cristian
B.Sărbătoarea Azimilor
Această sărbătoare era foarte strâns legată de Paște. A fost sărbătorită în perioada 15-21 Abib. Pentru șapte zile israeliții trebuiau să mănânce pâine nedospită iar în casele lor nu trebuia să se găsească aluat (Exod 12:17-20, 34; Lev 23:6-8). Sărbătoarea arăta înapoi către timpul când ei părăsiseră Egiptul în grabă, neavând timp să coacă pâine dospită. Prima și ultima zi ale săptămânii erau Sabate ceremoniale. Aceasta era una dintre cele trei sărbători de peregrinare în timpul cărora israeliții își părăseau casele și călătoreau până la Sanctuar (Deut 16:10). Semnificația tipologică a acestei sărbători este găsită în Noul Testament: aluatul este prezentată ca fiind un simbol al păcatului care nu trebuia să fie prezent la creștinul care prin Hristos a devenit ”o nouă plămădeală” ( 1 Corinteni 5:7-8).
C.Spicele de legănat
Îndată ce israleiții au intrat în Canaan ei trebuiau să aducă primele roade de la secerișul orzului (Lev. 23:10-11) Aceasta trebuia să se facă în luna Abib 16 în timpul celei de a doua zile a sărbătorii azimilor. Nu era o sărbătoare propriu zisă ci un ceremonial în cadrul unei alte sărbători. Un snop de spice era legănat înaintea Domnului ca o recunoaștere a faptului că întregul seceriș îi aparținea Lui și ca o expresie a mulțumirii.[1] Prezentarea primelor roade este un simbol al învierii Domnului Isus Hristos în duminica Paștelor (Abib 16). El este descris ca primul rod al învierii escatologice a celor care-i aparțin ( 1 Cor.15:23). De fapt ”mielul junghiat, pâinea nedospită și snopul din primele roade reprezentau pe Salvator.”[2]
D.Sărbătoarea Cincizecimii
Această sărbătoare este de asemenea numită cincizecime pentru că era la cincizeci de zile după ceremonia primelor roade din luna Abib ziua 16. (Lev 23:15-21). Era o parte a calendarului agricol și consta în aducerea primelor roade ale secerișului grâului lui Dumnezeu pe data de 6 a lunii Sivan. Sărbătoarea era un pelerinaj sărbătorit la Sanctuarul central (Deut 16:10). Sivan 6 era un Sabat ceremonial în timpul căruia oamenii se bucurau înaintea Domnului pentru multele lui binecuvântări. ”Ca o expresie a recunoștinței pentru cerealele pregătite ca hrană se aduceau înaintea lui Dumnezeu două pâini dospite și coapte. Cincizecimea dura numai o zi, care era consacrată serviciului divin”.[3]
Această sărbătoare era de asemenea asociată cu experiența Israelului la Sinai când a fost încheiat legământul. După Exod 19:1, israeliții au ajuns la muntele Sinai în cea de a treia lună după exodul lor din Egipt. Cincizecimea era sărbătorită în timpul celei de a treia luni a anului. Celebrarea sărbătorii era probabil un memorial sau o reafirmare a legământului dintre Dumnezeu și om (conform 2 Cronici 15:10-13). Era o amintire a legământului prin care Israelul ca națiune venise la existență ( Exod 19:5-6).
Noul Testament stabilește o legătură clară între cincizecime și biserica creștină. Era în timpul sărbătorii Cincizecimii când ucenicii au primit botezul cu Duhul Sfânt și biserica a venit la existență ca noul popor al lui Dumnezeu (Fapte 2:1-4). Apoi Noul Legământ a fost stabilit ( Fapte 3:25). Dar de asemenea ea arăta spre ceva ce s-a întâmplat în sanctuarul ceresc. ”Revărsarea Duhului Sfânt din Ziua Cincizecimii a fost comunicarea din partea cerului că întronarea Mântuitorului a avut loc. Potrivit făgăduinţei Sale, El a trimis din ceruri Duhul Sfânt asupra urmaşilor Săi, ca un semn că El a primit, ca preot şi împărat, toată puterea în cer şi pe pământ şi că El era Cel Uns peste poporul Său.”[4]
cristian
A.Sărbătoarea Paștelui
Paștele a fost instituit cu puțin timp înainte ca Exodul din Egipt să aibă loc (Exod 12). Este prezentat în narațiunea Exodului în legătură cu plaga a zecea. Această plagă este judecata finală a lui Dumnezeu asupra Egiptului și ar fi putut să-i afecteze pe israeliții care locuiau acolo. Când a fost instituit Paștele, a avut scopul de a-i proteja pe evrei de efectele dureroase ale plăgii a zecea. În acea noapte toți întâii născuți din Egipt ar fi trebuit să moară.
În timpul zilei a 14-a a lunii Abib, fiecare familie trebuia să junghie un miel fără defect (Exod 12:5,21). Oasele lui nu trebuiau să fie zdrobite. Carnea trebuia mâncată în timpul serii de către membrii familiei ca un tip al jertfei pentru pace (Exod 12:27). Era friptă și mâncată cu pâine nedospită și ierburi amare (Exod 12:8) iar sângele ei era pus pe ușiorii ușii și pe pragul de sus al fiecărei case (Exod 12:22). Acel sânge ritual indica faptul că în acea casă o viață a fost sacrificată în locul vieții primului născut al familiei. Domnul urma să ”vadă sângele” (Exod 12:13) și să treacă peste casă păstrând viața primului născut al familiei.
În timp ce în Egipt toți întâii născuți au murit, printre evrei a murit o victimă adusă ca jertfă. Prin sângele ei întâii născuți ai lui Israel au fost salvați. Ideea ispășirii sau împăcării nu este clar afirmată, dar evreii poate că au interpretat ritualul ca având unele forțe expiatoare în sensul de a păstra intactă relația lor cu Dumnezeu prin faptul că urmau să scape de judecata Sa. Deși la început Dumnezeu le-a spus israeliților să aducă jertfe în cetățile lor, odată ce ei au intrat în Canaan au trebuit să aducă jertfe la Sanctuarul central (Deut 16:5-6). Acolo sângele era vărsat în fața altarului în aceeași manieră în care se proceda în cazul celor mai multe jertfe (2Cronici 35:11).
Sărbătoarea comemora Exodul din Egipt și, prin celebrarea ei, fiecare generație trecea, într-un sens, prin experiența Exodului (Exod 12:26; Deut. 6:21-25). Acest eveniment a fost perceput de către israeliți ca un model ce exprima puterea salvatoare a lui Dumnezeu. Astfel, orice act mântuitor al lui Dumnezeu care urma să se deruleze ulterior acestui moment avea să fie interpretat tipologic în termenii evenimentului Exodului comemorat prin sărbătoarea Paștelui (Isaia 48:20-21).
Noul Testament descoperă semnificația tipologică a acestei sărbători prin identificarea lui Isus cu mielul pascal (Ioan 1:36) care a murit în timpul celebrării sărbătorii Paștelui (Ioan 19:14) și a cărui oase nu au fost zdrobite (Ioan 19:36). Prin sângele Său mântuirea a fost câștigată, eliberând oamenii de sub puterea forțelor răului din această lume (Evrei 9:12; 2:14-15). De fapt, Pavel îl consideră pe Isus ca fiind întruparea sărbătorii pascale însăși (1 Corinteni 5:8).
cristian
Autorul spune „La cincizeci de zile după Paște, urma Shavuot, sau Cincizecimea”, total gresit, mai jos am sa prezint sarbatorile si semnificatia lor, si mai spune autorul: „Deși Vechiul Testament nu arată cu claritate care era motivul acestei sărbători, rabinii credeau că ea comemora primirea Legii de către Moise”, asa este?, chiar nu stiau ce cautau la acea sarbatoare? fapte 2 cu 5 spune:”Si se aflau atunci in Ierusalim iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer”.
cristian
Multumesc Marion, te-ai apropiat cel mai mult de rasuns. Eu cred ca Dumezeu este un Dumnezeu si al amantului. Autorul a incurcat rau de tot aceasta explicatie. Si mai jos am sa revin cu argumente Scripturistice, depinde cat sunt lasat de Marian sa postez argumentatia.
Multumesc celor care au studiat si au inercat sa dea un raspuns.
Dana
In Hristos s-a impmlinit scopul lui Dumnezeu, in El s-a realizat planul de mantuire. El nu mai avea nevoie sa tina nici o sarbatoare pentru ca taota ceremonia din vechime arata spre El. Asa ca daca totusi mai practica cate un ritual cum era botezul in apa de exemplu (practica pe care nu el a initiato, ci Ioan Botezatorul, dupa cum foarte bine stim cu totii) o facea pentru ca noi sa credem si sa nu ne poticnim zicand ca el nu respecta nicio regula, dar repet El chiar nu avea nevoie de aceste practici, pentru ca Tatal care locuia in El facea altfel de lucrari, lucrari minunate pentru cei ce credeau. Primordiala in lucrarea Sa era descoperirea caracterului Tatalui, si vestirea imparatiei Lui in inimile noastre, aceasta este esenta evangheliei.
Cum era sa tina Domnul Isus sarbatorile, poruncile si legile, cand chiar Domnul spune: „Ba inca le-am dat si legi care nu erau bune si porunci prin care nu puteau sa traiasca” (Ezechiel, 20:25).
Ma tem ca si noi la fel ca si rabinii nu intelegem aproape deloc insemnatatea legii lui Dumnezeu, ne sfortam din rasputeri sa respectam niste porunci prin care nu putem sa traim, pentru ca daca ar fi sa comparam trairea noastra cu legea ar trebui sa murim pe loc, pentru ca „slova omoara, dar Duhul da viata”. Am luat decalogul in brate, si-l tinem atat de strans sa nu-l scapam cumva sa se sparga, si peste tot ii dam cu legea si ritualurile. Nu vrem sa vedem legea in Hristos, pentru ca asa cum era legea in El tot la fel trebuie sa fie si in noi „Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule! si Legea Ta este in fundul inimii mele. Vestesc indurarea Ta in adunarea cea mare; iata ca nu-mi inchid buzele, Tu stii lucrul acesta, Doamne!” (Ps. 40;8). Foarte frumos spune psalmistul aici „vestesc indurarea Ta”, de ce nu a spus vestesc Legea Ta????
Ca sa nu ma intelegetii gresit si sa ma acuzati ca sunt impotriva Legii lui Dumnezeu, o sa va spun ca si eu iubesc Legea Sa, care exprima caracterul Sau, nu vreau sa o „pazesc” de frica, ci vreau ca ea sa fie scrisa in fundul inimii mele, asa cum era in Hristos, pentru ca vreau sa „Ma desfat in poruncile Tale, caci le iubesc” (Ps. 119;47). Asta ne ofera partasia cu natura divina, care se va realiza la „Nunta Mielului”, la care imi doresc din toata inima sa luati si voi parte. Amin!
Marion
„și voi aţi murit în ce privește Legea”
Ce poate să însemne asta?
Marion
Rabinii o legau de un eveniment trecut tocmai pentru că nu-i înțelegeau însemnătatea.
Marion
„Această sărbătoare avea loc în ziua a cincizecia după prezentarea snopului de legănat, în a şaisprezecea zi a lunii Abib, adică în a şasea zi a lunii a treia, târziu în mai, sau începutul lui iunie. Ea era cunoscută ca „Sărbătoarea săptămânilor”, sau a „celor dintâi roade”.Cincizecimea simbolizează revărsarea Duhului Sfânt. După cum pâinile de legănat erau prezentate la cincizeci de zile inclusiv, după prezentarea snopului de legănat, tot aşa au fost cincizeci de zile inclusiv între învierea lui Hristos şi revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii (Fapte 2,1-4). Patruzeci din aceste zile Hristos le-a petrecut pe pământ instruindu-i şi ajutându-i pe ucenicii Săi (Fapte 1. 3). Apoi, El s-a înălţat şi timp de zece zile cei unsprezece ucenici au continuat în rugăciune şi implorare până ce „a venit ziua Cincizecimii”. Cu a a venit plinătatea Duhului (Fapte 1,8; 2,4). La lucrările ucenicilor s-au adăugat acelora ale lui Hristos şi rezultatul a fost măreţ p entru Împărăţia cerurilor.”
Nu cred că Hristos nu a ținut această sărbătoare deoarece era in strânsă legătură cu Planul de Mantuire prin ceea ce simboliza.
cristian
Multumesc pentru raspuns sorin, dar nu este raspunsul corect.
sorin lamech
Isus era uneori impotriva practicii sarbatorilor[ritualurilor],insa ,botezul este un alt exemplu de ritual care are in spate o istorie si transmite anumite cocepte-cheie ale vietii crestine.La cincizecime,ucenicii auprimit botezul cu Duhul Sfant,caci Isus era deja inaltat la cer,si dupa cum le-a prmis ca le va trimite un Mangaietor,le-a cerut sa ramina la Ierusalim.Asa ca este corect ce zice autorul.
cristian
Si ce ai inteles Mihai?
cristian
Pace Domului Isus Cristos sa fie cu noi toti.
Revin la lectiunea din luni 7 aprilie in care autorul zice: „La cincizeci de zile după Paște, urma Shavuot, sau Cincizecimea, după numele din grecește. Deși Vechiul Testament nu arată cu claritate care era motivul acestei sărbători, rabinii credeau că ea comemora primirea Legii de către Moise. În Evanghelii nu se amintește că Isus ar fi sărbătorit Cincizecimea. Totuși, înainte de înălţare, le-a cerut ucenicilor să aștepte în Ierusalim botezul cu Duhul Sfânt (Faptele 1:4,5), eveniment care s-a petrecut la Cincizecime (Faptele 2:1-4)”.
Este corect sau nu este corect ce zice autorul aici?
Astep opinii documentate si hai sa lasam orgolile deoparte.