Studiul 13
Vineri , 28 decembrie 2012
„În serviciul jertfelor, după ce făcea ispăşirea pentru Israel, marele-preot ieşea şi binecuvânta adunarea. Tot aşa, la încheierea lucrării Sale de mijlocire, Hristos Se va arăta «nu în vederea păcatului, [ci] ca să aducă mântuirea» (Evrei 9:28), pentru a-l binecuvânta cu viaţă veşnică pe poporul Său care L-a aşteptat. După cum preotul mărturisea păcatele pe capul ţapului pentru a le îndepărta din Sanctuar, tot aşa Hristos va aşeza toate aceste păcate asupra lui Satana, instigatorul şi iniţiatorul păcatului. Ţapul care purta păcatele lui Israel era trimis «într-un ţinut nelocuit» (Leviticul 16:22); în acelaşi fel Satana, fiind vinovat de toate păcatele comise de poporul lui Dumnezeu la îndemnul lui, va fi legat timp de o mie de ani pe un pământ pustiu şi fără locuitori în momentul acela şi va suferi la sfârşit pedeapsa deplină pentru păcat în focul care îi va distruge pe toţi nelegiuiţii.” (Ellen G. White, Tragedia veacurilor, pag. 485, 486)
„Teama de a nu face ca moştenirea viitoare să pară prea materială i-a determinat pe mulţi să spiritualizeze tocmai adevărurile care ne conving să o privim ca pe căminul nostru. Isus i-a asigurat pe ucenicii Săi că S-a dus să le pregătească locaşuri în casa Tatălui. Aceia care primesc învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu nu vor fi în totală necunoştinţă cu privire la căminul ceresc … Limbajul omenesc nu este în stare să descrie răsplata celor neprihăniţi. Ea va fi cunoscută numai de aceia care o vor vedea. Nicio minte mărginită nu poate cuprinde slava Paradisului lui Dumnezeu.” (Idem, Tragedia veacurilor, pag. 674, 675)
Întrebări pentru discuţie
1. În creştinism există trei concepţii principale despre mileniu: (1) concepţia că mileniul este perioada dintre prima şi a doua venire a lui Hristos; (2) concepţia că mileniul este perioada lungă de pace şi neprihănire care se va instala pe pământ înainte de venirea lui Hristos şi la care se va ajunge datorită predicării Evangheliei şi datorită reformelor sociale; (3) mileniul va începe după revenirea lui Hristos şi că îl vom petrece în ceruri. Adventiştii de ziua a şaptea susţin concepţia a treia. Ce probleme pun primele două concepţii?
2. Citeşte Apocalipsa 21:27. Cum înţelegem faptul că „nimic întinat” nu va intra în Noul Ierusalim? Ce altceva nu va putea intra în cetate? De ce?
Apocalipsa 21
27. Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului.3. Meditează la dorinţa oamenilor de a crea o lume perfectă. Ce exemple poţi da în acest sens? Care au fost rezultatele încercărilor lor? De ce au eşuat proiectele lor?
1 comentariu
Marian
Eu am precizat cazurile in care rugaciunea unui om credincios are efect,dar se pare ca Cristian nu a citit tot comentariul meu.Eu nu am incurajat pe nimeni sa nu se mai roage ci sa se roage in cunostinta de cauza,si cu ajutor si intelepciune de la Dumnezeu miracolul se va putea intampla.Asupra unui caz pe care il cunosti si esti legat de el direct,stii datele problemei,si ai incredintare de la Dumnezeu roaga-te,altfel risti ca rugaciunea ta sa fie degeaba.Si daca mai filozofez putin,exista si posibilitatea de a cadea tu in descurajare cand vezi ca rugaciunea nu ti-a fost ascultata.Pai cum sa iti fie ascultata,daca e facuta aiurea?Gandesc putin cam sceptic,sunt constient,dar uneori e de folos si scepticismul.Adica pare ca ma gandesc numai la mine si in dreptul meu dar se inseala cei ce cred asta.Sunt mai degraba practic si la obiect
Luca
Ma voi ruga si eu astazi (sambata) pentru ca nu am vizitat ieri site-ul acesta, si scriu lucrul acesta pentru ca inteleg ca este o problematica pe care poate trebuie sa o mai analizam cu totii. In ce ma priveste inteleg, pe de o parte, ca oamenii aflati in dificultati in realitate nu au nevoie de ajutorul meu, nici macar de rugaciunile mele, pentru ca, spune Isus „…ori de cate ori ati facut aceste lucruri-de exemplu a manifesta interes fata de bolnavi-Mie Mi le-ati facut”. Deci Isus s-a identificat deja de la inceput cu cei aflati in nevoi si deci El este defapt adevaratul Mijlocitor (inclusiv faptic, si nu doar ca reprezentanta inaintea lui Dumnezeu).
Pe de alta parte insa rugaciunea si interesul meu pentru cei aflati in nevoi este in realitate o datorie si un privilegiu, sau mai bine spus o reflectare a realei mele vitalitati spirituale (pentru ca daca ma aseman intr-o masura mai mare sau mai mica cu Cel ce ne e Invatator si Model, atunci nu pot ramane indiferent si nici sa pierd ocazia de a ma implica macar cu rugaciune mea si de a nu trai astfel compatimirea cu aproapele despre care am aflat ca sufera cumva, iar eu- nu-i asa ?- „iubesc pe aproapele meu ca pe mine insumi”
cristian
Andra, nu te descuraja,tu continua sa faci ceea ce Duhul Sfant te indeamna.Pentru unul care vorbeste mereu aceleasi inutilitati,ca un disc stricat,tu nu trebuie sa-i cataloghezi pe toti la fel.In padure sant si capaci care desi n-aduc nici un fel de roada sant foarte stufosi,au multe frunze si umbresc pe multi altii nelasandu-i sa creasca…Curaj,nu te da batuta!
Marian
eu zic ca nu aveti voi de unde sa stiti daca ce spune omul e adevarat.Si prin urmare va puteti ruga degeaba.Rugaciunea celui neprihanit are efect,dar pentru cazuri in care este implicat in mod direct sau cel putin apropiat.Degeaba ma rog eu pentru razboiul din Afghanistan ca aia tot o sa se omoare in continuu.Si nu uitati ca rugaciunea nu este intotdeauna a cere,si a astepta ci este si a auzi,a comunica,a lauda,a multumi.Ne rugam Lui Dumnezeu pentru pacea lumii cand de fapt noi suntem cei care ne razboim pentru idei,palme de loc care nu e al nostru,si bani facuti din aceeasi hartie ca si revistele.Dumnezeu spune sa traim in pace si noi facem razboi,dupa care tot lui Dumnezeu ii cerem (prin rugaciune) sa intervina.Nu mai bine ne inblanzim,si se termina razboiul? Pace tuturor