Studiul 9
Duminica , 25 noiembrie 2012
În prima perioadă a bisericii creştine, credincioşii din est, unde se vorbea în principal greaca, utilizau cuvântul mysterion („taină”) pentru a face referire la ceremoniile creştine sacre. În partea de vest, unde predomina limba latină, termenul folosit era sacramentum („sacrament”). Sacramentul era jurământul rostit de un soldat roman prin care acesta îşi declara supunerea faţă de ordinele comandantului. Cei care foloseau acest cuvânt considerau că el exprima cu precizie natura ritualurilor sacre. Totuşi, cu timpul, el a căpătat sensul de act care avea o putere interioară nevăzută. Biserica din Evul Mediu identifica şapte acte de acest fel, (numite „sacramente”), pe care le considera ca fiind mijloacele prin care era revărsat harul în sufletul omului.
În timpul Reformei, sacramentele au început să fie supuse cercetării şi criticilor. Mulţi erau de părere că denumirea de sacrament era compromisă. Se simţea nevoia după o nouă denumire şi a fost ales cuvântul rânduială, care provine din verbul „a rândui”. Astfel, rânduiala este actul special pe care Hristos Însuşi l-a instituit şi l-a poruncit. Prin participarea la „rânduielile” creştine ne arătăm supunerea şi loialitatea faţă de Isus, Domnul nostru. Adventiştii de ziua a şaptea consideră că botezul, spălarea picioarelor şi Cina Domnului sunt rânduielile sau actele prin care ne manifestăm loialitatea faţă de Hristos. Ele sunt nişte acte simbolice prin care ne exprimăm credinţa.
1. Citeşte Matei 28:19,20; Ioan 13:14 şi 1 Corinteni 11:23-26. În ce măsură se susţine aici ideea că aceste acte sfinte trebuie considerate nişte „rânduieli”?
Matei 28
19. Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.Ioan 13
14. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.1 Corinteni 11
23. Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat; şi anume, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. 24. Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 25. Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.” 26. Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.„Rânduielile” sunt importante şi îşi au locul lor, dar ele nu sunt nişte canale ale harului sau nişte acte prin care ne câştigăm mântuirea sau prin care obţinem merite înaintea lui Dumnezeu. Păcatul şi efectele acestuia asupra noastră sunt o problemă prea serioasă pentru ca ceremoniile, chiar şi cele instituite de Hristos Însuşi, să aibă capacitatea de a ne răscumpăra. Numai moartea lui Isus pe cruce era de ajuns pentru mântuirea unor oameni atât de adânc căzuţi în păcat, cum suntem noi.
În concepţia noastră, rânduielile sunt nişte reprezentări exterioare ale recunoştinţei noastre pentru ce a făcut Hristos pentru noi şi ale unirii noastre cu El (cu tot ce presupune această unire) şi servesc tocmai acestui scop. Ele sunt un mijloc către un scop şi nu un scop în sine.
1 comentariu
elena
Aşa cum Domnul Isus a primit de la Tatăl ce L-a învăţat şi a fost ascultător până la moarte, trebuie să primim şi noi de la Isus şi să-L ascultăm pe El şi astfel avem părtăşie la suferinţa Sa şi acceptăm moartea Sa în favoarea noastră.
George
Astazi discutam mult despre efectul extern dat de mediul inconjurator asupra mediului intern, adica asupra gindurilor si simturilor noastre.
Certatorii sustin ca anumite gesturi, practici sau interactiuni cu semenii sau mediul pot determina modificari in alchimia noastra interioara (ratiune si afect)
In acest sens exprimarea crdintei prin ceremoniile/ritualurile/rinduielile din biserica noastra, practicate cu credinta din inima pot produce sentimentul de buna voie de supunere, recunostinta, alipire, loialitate, inaltare, adorare, inchinare.
Este un fel de tur-retur, perpetum mobile, fiecare caramida pusa sustine pe cealata, sau altfel zis ” daca crezi in Isus faci ce a zis El si daca faci ce a zis El atunci credinta ta creste si faci ce zice Isus …”
De unde stim ca nu acestea ( ceremoniile) sunt unele din mijloacele folosite de Dumnezeu de a ne creste, mentine sau a ne salva ? ( de a „cobori” in inima noastra si de a ne salva) . Ramine o taina, nu ?
Cristian
Ideea de taine,folosita asupra randuielilor cinei Domnului, botezului,s-a acutizat si mai mult prin accentuarea diferentelor calitative dintre serviciile ce pot fi facute de laici sau de clerici.Daca in biserica apostolica,botezul cu Duhul Sfant era obligatoriu sa fie facut asupra masei credinciosilor,o data cu exacerbarea rolului conducator al preotilor,episcopilor,etc.din dorinta de exclusivitate si de tot mai multa putere, s-a dorit restrangerea rolului activ al laicilor in comunitatea credinciosilor.Din motivele mai sus mentionate am ajuns la o mistificare a celor mai simple randuieli lasate crestinilor de insusi Domnul Hristos ca indispensabile pentru buna functionare a relatiilor in organizatia bisericii sale.
Marian
Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia;aşa inima fricoasă,în cugetul nebunului,nu va sta înaintea oricărei frici.
Cum este suişul nisipos sub picioarele bătrânului,aşa este femeia guralivă pentru bărbatul liniştit.
Pentru mort plângi, că-i lipseşte lumina, şi pentru cel nebun plângi,că-i lipseşte mintea.
Asupra prietenului de vei scoate şi sabia, să nu te deznădăjduieşti,căci el n-o va întoarce asupra ta.Asupra prietenului de vei deschide gura,să nu te temi,că este împăcare,afară de batjocură,de trufie,de descoperirea tainei şi de rana vicleană, căci pentru acestea va fugi tot prietenul.
Din vorbele sale se va prinde păcătosul; ocărâtorul şi trufaşul vor pieri la fel.
Sunt vorbe care sunt deopotrivă cu moartea; să nu fie acestea în casa celui neprihănit
Mai bine voiesc a locui cu leu şi cu balaur,decât a locui cu o femeie rea.
Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele putere asupra ta.De nu umblă după mâna ta, de la trupul tău depărteaz-o
Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele ei se cunoaşte.
De ochiul neruşinat fereşte-te şi nu te mira dacă te ațâță la rău
Precum călătorul însetat îşi deschide gura femeia curvă şi bea din orice apă îi vine la îndemână
Darul Domnului este femeia tăcută şi femeia bine crescută nu are preţ pe pământ