Studiul 4
15 ianuarie 2011
Pentru studiul de săptămâna aceasta, citeşte: 1 Samuel 25; Efes. 4,1-3; 1 Petru 3,9-12; Luca 17,3.4; 23,34; Iacov 5,16.
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii.” (Matei 7,12)
Un evanghelist cu experienţă susţinea seminare despre combaterea stresului, ca introducere la evanghelizarea pe care o conducea în oraşe. Pentru aceste seminare, el a conceput un chestionar simplu, în care le cerea participanţilor să enumere patru sau cinci lucruri care îi stresau cel mai mult. Asistenţii aranjau răspunsurile primite pe categorii (probleme de sănătate, probleme la locul de muncă, probleme în relaţiile cu oamenii etc.). Înainte să finalizeze numărătoarea răspunsurilor, unul dintre asistenţi a observat că evanghelistul îşi pregătise deja un set de folii transparente pentru a prezenta subiectul relaţiilor ca principală sursă de stres. Când l-a întrebat de ce pregătise deja acest subiect, pastorul i-a explicat că rezultatele au fost dintotdeauna aceleaşi: relaţiile defectuoase cu oamenii s-au dovedit întotdeauna a fi cauza principală de stres.
Se pare că oamenii sunt sursa principală de stres. Însă, atunci când relaţiile cu partenerul de viaţă, cu copiii, cu şefii, cu colegii, cu vecinii, cu prietenii sau cu duşmanii sunt pozitive, ele devin o sursă puternică de satisfacţie. Se pare că lucrul acesta este valabil în orice parte a lumii şi în orice cultură. Oamenii ne fac fericiţi şi tot oamenii ne fac nefericiţi.
Aşadar, săptămâna aceasta, vom zăbovi asupra subiectului relaţiilor şi îl vom analiza din perspectiva Bibliei.
1 comentariu
deea
Dumnezeu stie de ce a lasat relatiile inter-umane, daca nu isi aveau rostul lor nu trebuia sa ne mai chinuim atata cu ele. A stiut de la inceput de relatia om- Dumnezeu, apoi om-om- Dumnezeu si apoi a extins ideea de relatii in familie, loc de influenta. A stiut la fel de bine Dumnezeu de ce a lasat conceptul de Biserica, problema a aparut si s-a mentinut de atunci cand egoismul nostru nu a mai avut limita decentei si a ranit in jurul nostru. Si totusi El este inca alaturi de noi pt a ne da sansa sa putem trai unii cu altii in armonie pt binele si fericirea noastra. Consider ca soseste un timp in viata noastra in care alegem voit daca sa fim supusi si sa lasam dragostea Lui sa fie si a noastra pt semenii nostri sau lasam egoismul sa ne ghideze in relatiile noastre…
L. Cristina
Cu toţii ne dorim ca relaţiile noaste cu semenii să fie o vesnică sursă de fericire şi inspiraţie! Ce putem face pentru asta? Trebuie să fim conştienţi de faptul că relaţiile sau legăturile dintre oamnei ţin de puterea noastră de observaţie şi mai ales de înţelegere a oamenilor. Niciodată relaţiile nu pot fi evidente(cum ar fi dimensiunile, culorile, etc.)a.î. pentru a putea dezvolta relaţii sănătoase trebuie în primul rând să fim capabili să ne înţelegem pe noi înşine. Orice relaţie se desfăşoară după idei, reguli, principii…Cu cât standerdele noastre sunt mai înalte ca oameni, cu atât modul nostru de raportare la semeni şi implicarea în relaţii vor fi la nivelul aşteptat. Luaţi-L pe Isus ca model în relaţiile voastre, fericirea şi împlinirea vor veni de la sine…
george
„…faceţi-le şi voi la fel…'”
Cunoscindu-mă sau punidu-mi intrebarea „Ce as astepta eu de la … in situatia dată?” voi cunoaste ce trebuie să fac semenului meu.
Eu trebuie să fiu cu un pas inainte.
george
„Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii . . .”
ISUS a evidențiat că o sursă a multor necazuri sunt ASTEPTĂRI diferite pe care le avem noi oamenii de la semenii nostri. Ele sunt in mintea n., ex: „… ar fi trebit să facă …”