Deşi suntem îmbrăcaţi cu neprihănirea lui Hristos, această neprihănire trebuie să se vadă în viaţa noastră. Neprihănirea nu este doar o declaraţie de ordin juridic. Ea devine o realitate în viaţa persoanei care o are. Câtă atenţie ar trebui să acordăm cuvintelor lui Ioan: „Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El Însuşi este neprihănit.” (1 Ioan 3,7)
9. Cum am putea fi înşelaţi în legătură cu ce înseamnă să fii neprihănit?
Neprihănirea este roada Duhului care este legată de ascultare. Pentru unii oameni, ascultarea este incompatibilă cu neprihănirea prin credinţă. Uneori chiar auzim întrebarea: „Acum, că L-ai acceptat pe Isus ca Mântuitor al tău, nu-L vei accepta şi ca Domn al vieţii tale?” Implicaţia pare să fie aceea că ascultarea de voinţa lui Dumnezeu şi mântuirea sunt lucruri separate. Dar aceasta este o înţelegere cu totul greşită a ceea ce este, de fapt, mântuirea. Ioan a scris că o viaţă trăită în neprihănire reprezintă un indicator uşor de verificat în dreptul celor care au mântuirea.
10. Citeşte 1 Ioan 2,3-6. Ce subliniază Ioan aici?
1 Ioan 2
3 Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui.
4 Cine zice: „Îl cunosc”, şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el.
5 Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.
6 Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus.
Atunci când se abordează subiectul ascultării, nu este ceva neobişnuit ca cineva să sublinieze cu putere faptul că noi nu suntem mântuiţi prin fapte. Deşi este evident că Lucifer nu a ajuns în cer prin ascultarea de voinţa lui Dumnezeu, nu trebuie să uităm că din cauza neascultării a ajuns ca, în cele din urmă, să fie alungat de acolo. Acelaşi lucru se poate spune şi în dreptul lui Adam şi al Evei. Nu ascultarea i-a dus în Grădina Eden, dar neascultarea de voinţa lui Dumnezeu a fost cea care i-a scos de acolo.
„Neprihănire înseamnă a face ceea ce este drept, căci toţi vor fi judecaţi după faptele lor. Caracterele noastre se dau pe faţă prin ceea ce facem. Faptele arată dacă credinţa este sau nu adevărată.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 312.
Cât de bine este manifestată roada neprihănirii în viaţa ta? La ce practici ar trebui să renunţi, pentru că te împiedică să dai pe faţă roada neprihănirii?(Fii atent să nu încerci să le găseşti scuze sau argumente!)
1 comentariu
Doru Buiuc
Hristos a dobândit mântuirea noastră printr-o ascultare desăvârşită de toate poruncile lui Dumnezeu.
Noi primim neprihănirea lui prin locuirea Lui în noi, care produce aceiaşi ascultare.
Numai aceia în viaţa cărora se va vedea această ascultare au orimit iertarea prin sângele Lui.
dorina
„O de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel in caile Mele!Intr-o clipa as infrunta pe vrajmasii lor”.
Elena
Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!
george
Ascultarea este dupa credinta una din legile firesti de dezvoltarea a fiintei noastre. De ce ? Deoarec prin A. noi facem pasul inainte atit de necesar pt ati dovedi atasamentul , supunerea fata de cel ce iti cere A. si m. ales arati ca renunti la calea ta.
Prin asccultare noi experimentam principiile noului model, iar acestea lucreaza in noi acea stare dupa voia lui Dz. In felul ac crestem credem, ascultam, credem, ascultam, renuntam la noi si ne bucuram de ceeace ni se ofera. Aceasta lucreaza in noi dorinta, credinta, putera ascultarii si bucuria „inaltimii”.
Aceasta este o lege a fintei n, pe care trebuie sa o folosim in vietiile n,
george
Ascultarea este dupa credinta una din legile firesti de dezvoltarea a fiintei noastre. De ce ? Deoarec prin A. noi facem pasul inainte atit de necesar pt ati dovedi atasamentul , supunerea fata de cel ce iti cere A. si m. ales arati ca renunti la calea ta.
Prin asccultare noi experimentam principiile noului model, iar acestea lucreaza in noi acea stare dupa voia lui Dz. In felul ac crestem crdem, ascultam credem, ascultam, renuntam la noi sine bucuram de ceeace ni se ofera care lucreaza in noi dorinta credinta putera ascultarii si bucuria „inaltimii” Axeasta este o lege a fintei n, pecare trebuie sa o folosim in vietile n,