Se pare că mustrarea făcută nobililor și dregătorilor – „voi împrumutați cu camătă fraților voștri” (Neemia 5:7) – nu a adus rezultatele dorite. Dar Neemia nu s-­a oprit, ci a continuat să lupte pentru cei asupriți. El ar fi putut spune că a încercat să îi învețe pe mai­marii poporului, dar fără succes și s-­a văzut forțat să renunțe la luptă. El trebuia să lupte împotriva celor mai bogați și mai puternici oameni din țară. Dar nu a fost mulțumit până când nu a fost adoptată o soluție la problemă, chiar dacă în acest fel și­-a făcut mulți dușmani.

3. Care au fost argumentele lui Neemia împotriva acelor practici? Cum a încercat să-i convingă pe oameni să îndrepte relele?

Neemia 5:7-12
7. Am hotărât să mustru pe cei mari şi pe dregători, şi le-am zis: „Ce! Voi împrumutaţi cu camătă fraţilor voştri?” Şi am strâns în jurul meu o mare mulţime
8. şi le-am zis: „Noi am răscumpărat, după puterea noastră, pe fraţii noştri iudei vânduţi neamurilor; şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vânduţi?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă.
9. Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
10. Şi eu, şi fraţii mei, şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâu. Să le lăsăm, dar, datoria aceasta!
11. Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.”
12. Ei au răspuns: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure că îşi vor ţine cuvântul.

Neemia a convocat o mare adunare – a venit tot poporul pentru a rezolva situaţia. Probabil că el conta pe faptul că, atunci când toți aveau să fie strânși laolaltă, conducătorii se vor rușina și le va fi teamă să continue cu asuprirea. Argumentul inițial al lui Neemia a avut în centru robia. Mulți dintre iudei, probabil chiar și el însuşi, cumpăraseră libertatea altor iudei care le fuseseră robi străinilor. Acum, el i-a întrebat pe nobili și pe conducători dacă li se părea normal să-i cumpere și să-i vândă pe cei din poporul lor. Ce rost avea ca israeliții să îi răscumpere pe frații lor evrei de la stăpânii dintre neamuri, oferindu-le libertate, ca mai apoi aceştia să ajungă robi ai celor din poporul lor?

Conducătorii nu au dat niciun răspuns, deoarece acest argument era rezonabil, așa că Neemia a continuat: „N-ar trebui să umblați în frica Dumnezeului nostru, ca să nu fiți de ocara neamurilor vrăjmașe nouă?” (Neemia 5:9). Apoi, Neemia spune că el însuși le împrumutase oamenilor argint și grâu. Spunând „să lăsăm această camătă” (Neemia 5:10, KJV), el repeta că legea interzicea această practică în rândul evreilor și demonstra că, sub conducerea lui, dorea ca oamenii să fie mai buni unii cu alții. Surprinzător, răspunsul a fost unanim. Conducătorii au fost de acord să înapoieze totul poporului.

I-ai greșit cuiva? Probabil, majoritatea ar trebui să răspundem „da”. Ce ne împiedică să îndreptăm situaţia chiar acum?