3. Despre ce zi se afirmă în Biblie că este a Domnului? Ce importanţă a avut această zi pentru Ioan în experienţa sa dificilă?

Apocalipsa 1:10
În ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas puternic, ca sunetul unei trâmbiţe,

Exodul 31:13
„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.

Isaia 58:13
Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,

Matei 12:8
Căci Fiul omului este Domn şi al Sabatului.”

„A fost o zi de Sabat când Domnul slavei i S-a arătat apostolului exilat. Sabatul era păzit de Ioan tot cu aceeaşi sfinţenie pe Patmos, ca şi atunci când le predica oamenilor în oraşele şi cetăţile Iudeei. El considera făgăduinţele preţioase ce fuseseră date cu privire la ziua aceea ca fiind ale sale” (Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 428).

Textul lasă să se înţeleagă că apostolul Ioan a primit viziunea în Sabatul zilei a şaptea. Desigur că el aştepta cu speranţă evenimen- tele viitoare şi, mai ales, a doua venire a lui Hristos (compară cu Apocalipsa 1:7), numită şi ea „ziua Domnului” (Isaia 13:6-13; 2 Petru 3:10), însă aici s-a referit la timpul în care a primit viziunea despre aceste evenimente viitoare, şi anume la Sabat, „ziua Domnului”. În suferinţa prin care trecea, fără îndoială că Sabatul acesta special a devenit pentru el o pregustare a vieţii fără dureri, de care el şi toţi credincioşii din toate secolele urmează să aibă parte după a doua venire a lui Hristos. În gândirea iudaică, Sabatul este considerat o pregustare a „lumii viitoare” (în ebraică: olam haba).

„Sabatul pe care Dumnezeu îl instituise în Eden a fost (…) scump pentru Ioan pe insula pustie. (…) Ce Sabat a fost acela pentru exilatul singur, mereu preţios în ochii lui Hristos, dar acum mai onorat ca niciodată! Niciodată nu învăţase atâtea de la Isus. Niciodată nu auzise un adevăr atât de glorios” (Comentariile lui Ellen G. White, Comentariul biblic AZŞ, vol. 7, p. 955).

Compară Exodul 20:10,11 cu Deuteronomul 5:15. Aici se arată că Sabatul este o zi de comemorare a creării și a eliberării, o zi de aducere-aminte că Dumnezeu ne-a făcut și ne-a răscumpărat. Cum putem păstra vii în minte aceste două realități în fiecare Sabat?

Exodul 20:10,11
10. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.
11. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

Deuteronomul 5:15
Adu-ţi aminte că şi tu ai fost rob în ţara Egiptului, şi Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos din ea cu mână tare şi cu braţ întins: de aceea ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să ţii ziua de odihnă.