Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă. Faptele apostolilor 6:7

Mulţi dintre cei care s-au convertit la Cincizecime erau evrei din lumea greco-romană, care locuiau atunci în Ierusalim (Faptele 2:5,9-11). Ei erau evrei, dar se deosebeau de evreii autohtoni – „evreii” amintiţi în Faptele 6:1 – din multe puncte de vedere, diferenţa cea mai vizibilă fiind necunoaşterea aramaicii, limba vorbită la data aceea în Iudeea.

Alte diferenţe erau de natură culturală şi religioasă. Ei se născuseră în alte ţări şi nu erau bine fixaţi în religia ebraică, cel puţin nu la fel de bine ca evreii autohtoni. Şi probabil că nu erau la fel de ataşaţi de ritualurile de la templu şi de acele aspecte ale legii mozaice aplicabile exclusiv pe teritoriul Israelului.

De asemenea, trăind în cea mai mare parte a vieţii în mediul greco-roman şi în relaţii apropiate cu străinii, erau mai dispuşi să accepte caracterul nonexclusivist al credinţei creştine. De altfel, Dumnezeu a lucrat prin mulţi dintre ei pentru împlinirea poruncii de a da mărturie în toată lumea.

BIBLIA ȘI CARTEA ISTORIA MÂNTUIRII – STUDIU LA RÂND

Biblia: Efeseni 1 – Filipeni 1

  1. Ce spune Pavel că este biserica pentru Hristos?
  2. Ce concluzie puteau trage efesenii, citind acele „puține cuvinte” scrise de Pavel?
  3. Ce spune Pavel că trebuie să facă cel care fura și de ce să facă aceasta?
  4. Ce anume știa toată curtea împărătească?

Istoria mântuirii, cap. 22

  1. Cine l-a îngropat pe Moise, unde și de ce astfel?