Faptele 3:1
Petru şi Ioan se suiau împreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

În Faptele 3:1, se relatează că Petru şi Ioan s-au suit la templu pentru serviciul de rugăciune de la ora 3 după-amiază. Aceasta ne arată că, în perioada de început, credinţa bisericii avea în esenţă caracter iudaic. Cu alte cuvinte, apostolii nu mergeau la templu doar pentru a da învăţătură sau pentru a câştiga noi convertiţi, ci pentru că erau iudei şi, ca atare, erau devotaţi tradiţiilor religioase iudaice (Faptele 20:16; 21:17-26), cel puţin până la momentul acela. Acolo au săvârşit o minune cu răsunet asupra întregului norod (Faptele 3:1-10), minune care i-a oferit lui Petru ocazia de a ţine o nouă cuvântare.

2. Ce idei principale a transmis Petru în cuvântarea sa?

Faptele 3:12-26
12. Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul şi a zis norodului: „Bărbaţi israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13. Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
14. Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
15. Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
16. Prin credinţa în Numele lui Isus, a întărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.
17. Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.
18. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.
19. Pocăiţi-vă, dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare
20. şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,
21. pe care cerul trebuie să-L primească, până la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime.
22. În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.
23. Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”
24. De asemenea toţi prorocii, de la Samuel şi ceilalţi care au urmat după el şi au vorbit, au vestit zilele acestea.
25. Voi sunteţi fiii prorocilor şi ai legământului pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, când a zis lui Avraam: „Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta.”
26. Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă, ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.”

Cinci idei principale caracterizau propovăduirea creştină primară: Isus este Hristosul care a pătimit (vers. 18); Dumnezeu L-a înviat din morţi (vers. 15); El a fost proslăvit în cer (vers. 13); El va veni iar (vers. 20); şi pocăinţa este necesară pentru iertarea păcatelor (vers. 19).

Este în principiu acelaşi mesaj pe care îl transmitem şi noi astăzi, doar că într-un alt context. Apostolii lucrau încă în mediul evreiesc, în care nu le cereau oamenilor să treacă de la o religie la alta, ci doar să treacă de la vechiul legământ la noul legământ. Ei făceau deja parte din poporul lui Dumnezeu şi nu le mai rămânea decât să-L primească pe Hristos şi să aibă experienţa naşterii din nou care urmează după primirea reală a lui Isus.

Chiar dacă situaţia de atunci era diferită de cea de astăzi, mesajul este acelaşi: Hristos a murit pentru păcatele noastre, a înviat şi va reveni. Doar El oferă mântuirea. Răstignirea Lui, învierea şi revenirea Lui trebuie să se afle în centrul modului în care vestim astăzi cele trei solii îngereşti din Apocalipsa 14.

„Dintre toţi cei care poartă numele de creştini, adventiştii de ziua a şaptea ar trebui să fie primii în ce priveşte înălţarea lui Hristos în faţa lumii. Propovăduirea soliei îngerului al treilea cere să fie prezentat adevărul despre Sabat. Acest adevăr trebuie să fie predicat alături de altele aflate în solie, dar marele centru de atracţie, Isus Hristos, să nu fie lăsat pe dinafară. Crucea este locul unde bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, unde dreptatea şi pacea se sărută. Păcătosul trebuie să fie determinat să privească la Golgota şi să se încreadă în meritele Mântuitorului cu o credinţă simplă, ca a unui copilaş, acceptând neprihănirea Sa şi încrezându-se în mila Sa.” – Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, ed. 2004, p. 116