Integritatea profetului

Era în anul 853, când Ahab, împăratul lui Israel, l-a invitat pe împăratul Iosafat, al lui Iuda, să meargă să lupte împreună cu el împotriva sirienilor, iar Iosafat a fost de acord. Cu toate acestea, el a vrut ca, înainte de a merge la luptă, să ceară un cuvânt din partea Domnului. Atunci când Iosafat a refuzat să accepte cuvântul celor 400 de profeţi ai lui Ahab, a fost chemat Mica, un profet al Domnului.

1. Cum a încercat dregătorul lui Ahab să-l influenţeze pe Mica şi ce a făcut profetul, în pofida acestor circumstanţe? 1 Împăraţi 22,10-18
________________________________________________________________________________________________

Împăratului nu i-a plăcut solia lui Mica, astfel că, din cauza ei, profetul a fost trimis în temniţă (1 Împ. 22,27). În ciuda avertizării profetului, împăratul Ahab s-a dus la luptă şi a fost omorât, iar împăratul Iosafat, care, într-un moment de slăbiciune, fusese de acord să-l însoţească pe Ahab, de-abia a scăpat cu viaţă. Deşi profeţii au avut şi ei, ca toţi oamenii, momentele lor de slăbiciune, în cazul acesta, Mica a fost hotărât să spună adevărul indiferent cât de nepopular era acesta pentru cei cu autoritate. Întotdeauna, de-a lungul istoriei, profeţii lui Dumnezeu au avut de îndurat greutăţi şi privaţiuni, pentru că au refuzat să-şi schimbe mărturia, astfel încât să se potrivească aşteptărilor contemporanilor lor.

În timpul vieţii lui Ellen White, criticii i-au pus la îndoială integritatea şi au continuat să facă acest lucru şi după moartea ei, chiar până astăzi. A fost acuzată de înşelăciune, de fals şi de minciuni. Unul dintre motivele majore ale acestor acuzaţii au fost prejudecăţile personale în legătură cu modul în care ar trebui să acţioneze un profet. De exemplu, unii critici cred că „profeţii ’trebuie să aibă o cunoaştere deplină’ încă de la începutul lucrării lor în această slujbă; prezicerile lor trebuie să fie neschimbate; scrierile lor, fără erori, discrepanţe sau greşeli, şi să nu includă niciodată surse neinspirate. Profeţii nu-şi exprimă niciodată, în scrierile lor, opiniile personale”. – Herbert E. Douglass, Mesagerul Domnului (Nampa, Idaho: Pacific Press Publishing Associations, 1998), pag. 468. Aşa cum am văzut în Studiul nostru cu privire la profeţii biblici, aceste prejudecăţi susţin conceptul inspiraţiei verbale, pe care adventiştii de ziua a şaptea nu îl susţin. Dacă nu îl susţinem în ceea ce priveşte Biblia, de ce l-am susţine în ceea ce o priveşte pe Ellen White?

Ai fost vreodată în situaţia de a transmite un mesaj nepopular? Cu ce fel de presiuni te-ai confruntat? Ce ai învăţat din acea experienţă?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO