Soluţii omeneşti pentru făgăduinţa lui Dumnezeu

Prima făgăduinţă dată lui Avraam (Gen. 12,2), înainte de a-i fi schimbat numele, nu fusese împlinită într-un timp „rezonabil”, iar Avraam şi Sara erau destul de bătrâni. Şi, cu cât îmbătrâneau mai mult, cu atât problema moştenitorului devenea mai serioasă. Cum ar fi putut să se împlinească făgăduinţele lui Dumnezeu? Ar fi fost Avraam scuzat, dacă ar fi căutat o altă interpretare a făgăduinţei?

Mai întâi, Avraam şi Sara s-au oferit să-l adopte pe servitorul lor, Eliezer (Gen. 15,2-3). Tăbliţele antice de la Nuzi, datate dinainte de vremea patriarhilor, aduc mai multă lumină asupra obiceiului cuplurilor fără copii de a adopta un servitor sau pe fiul acestuia, pentru a le moşteni averea. În schimb, acesta trebuia să le asigure părinţilor adoptivi o înmormântare decentă.

Totuşi, aranjamentul nu mai rămânea valabil dacă, ulterior, cuplul respectiv avea propriul copil. Aşadar, Avraam era îndreptăţit să se gândească la o asemenea soluţie. Era un obicei larg acceptat.

1. În ce fel cea de-a doua făgăduinţă, din Gen. 15,4.5, îl excludea pe Eliezer de la poziţia de moştenitor făgăduit?

Următoarea încercare de a asigura un moştenitor a avut la origine ideea Sarei. După zece ani de la venirea lor în Canaan, ea i-a sugerat lui Avraam să o ia de soţie pe sclava ei, Agar (Gen. 16,1-3). Şi pentru această iniţiativă tăbliţele de la Nuzi oferă paralele. Soţia dintr-un cuplu care nu avea copii o putea da pe roaba ei soţului ei, păstrând totodată autoritatea asupra copiilor care ar fi rezultat din această relaţie. Fiul născut de o sclavă avea dreptul să moştenească toată averea tatălui, indiferent dacă soţia legitimă avea să nască şi ea un fiu, ulterior. Fiul născut astfel lui Avraam putea să împlinească făgăduinţa lui Dumnezeu, care se referea la un moştenitor „ieşit din Avraam”.

2. Cea de-a treia făgăduinţă, Gen. 17,16.19, merge mai departe. Cum îl scoate ea din calcul şi pe Ismael, ca fiind moştenitorul făgăduit? Prin ce este cea de-a patra făgăduinţă, din Gen. 18,10.14, cea mai exactă?
______________________________________________________________

De douăzeci şi cinci de ani, Avraam şi Sara încă aşteptau să se nască moşte nitorul făgă duit. Dumnezeu le arăta tot mai clar că fiul făgăduinţei avea să se nască în mod miraculos. În contextul studiului de astăzi, citeşte Gen. 15,6 şi Rom. 4,3. Ce speranţă îţi oferă aceste texte?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO