Autoritatea profeţilor necanonici
5. Pe lângă profeţii canonici, precum Isaia şi Amos, găsim în Scriptură şi câţiva profeţi ale căror cărţi nu au ajuns să facă parte din canonul biblic. Ce ne spun textele următoare cu privire la aceşti profeţi şi la scrierile lor? 1 Cron. 29,29; 2 Cron. 9,29; 12,15.
Printre alte surse pe care le-a folosit, autorul cărţilor Cronici se referă la cel puţin şase cărţi profetice diferite, scrise de profeţi necanonici: Gad, Natan, Ahia, Şemaia şi Ido.
6. Ce autoritate au avut profeţii necanonici? 2 Sam. 12,1-4; 1 Împ. 11,29-39; 14,2-18; Luca 7,28.
_________________________________________________________________________________________________
În timpul lui David, Scriptura conţinea doar cărţile lui Moise, dar David nu a pus nicio clipă la îndoială autoritatea lui Natan. El ştia că Natan era profet şi că, astfel, cuvântul lui avea autoritate, chiar dacă Natan nu a scris nicio carte care să intre în alcătuirea Bibliei.
Să presupunem că arheologii ar găsi astăzi o carte a lui Natan. Ar fi ea adăugată la Biblie? Nu; ar rămâne o carte inspirată, dar în afara canonului. Iar dacă în acea carte s-ar găsi o afirmaţie teologică, aceasta ar rămâne o afirmaţie inspirată şi autorizată din afara canonului.
Canonul biblic nu este altceva decât o colecţie de cărţi care, sub călăuzirea lui Dumnezeu, au fost strânse laolaltă ca regulă de viaţă şi de credinţă pentru poporul lui Dumnezeu, după care trebuie să fie măsurat orice altceva. Ea conţine tot ceea ce trebuie să ştie un om pentru a fi mântuit. Cu toate acestea, nu tot ceea ce au scris profeţii sub inspiraţie divină se află în Biblie. Ştim, de exemplu, că Pavel a scris mai multe scrisori (epistole) inspirate decât avem în Noul Testament astăzi (1 Cor. 5,9; Col. 4,16). Dacă am găsi astăzi una dintre aceste scrisori, ea nu ar fi introdusă în Biblie, ci ar rămâne o scrisoare inspirată, autorizată, din afara canonului.
Autoritatea lui Ellen White poate fi comparată cu autoritatea profeţilor extracanonici. Soliile inspirate pe care ea le-a primit pentru a le transmite bisericii nu sunt o adăugare la canon. Scrierile ei nu sunt o altă Biblie şi nici nu poartă acel fel de autoritate pe care o are Biblia. În cele din urmă, Biblia şi numai Biblia este autoritatea noastră supremă.
De ce chiar şi scrierile lui Ellen White trebuie să fie supuse probei Bibliei? De ce nu ele trebuie să fie autoritatea finală în materie de doctrine?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
