Autoritatea Cuvântului scris
3. Compară aceste două răspunsuri date la Cuvântul lui Dumnezeu: 2 Împ. 22,10-13 şi Ier. 36,22-31. Chiar dacă, probabil, nu reacţionăm la fel de dramatic precum oamenii menţionaţi aici, cum reprezintă aceste incidente răspunsurile fundamentale pe care le putem da Cuvântului scris al lui Dumnezeu?
Astăzi, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi respins, fără să fie aruncat în foc, în mod făţiş, aşa cum a făcut acest împărat. El poate fi ridiculizat, ignorat, declarat ca fiind demodat sau interpretat în aşa fel, încât să fie privat de orice autoritate şi de orice valoare istorică.
Cu toate acestea, nimeni nu poate nesocoti autoritatea Scripturii, fără să fie pedepsit. Mai devreme sau mai târziu, acea persoană va suferi consecinţele acestei respingeri. În Cuvântul scris, caracterul şi voinţa lui Dumnezeu, sensul existenţei umane şi planul lui Dumnezeu pentru neamul omenesc din toate timpurile sunt afirmate clar, astfel încât toţi să poată înţelege. Respingerea lui s-ar putea să nu aibă consecinţe imediate, dar va conduce, cu siguranţă, la pierderea veşnică.
„El [Hristos] a arătat spre Scripturi ca având o autoritate de necontestat, iar noi trebuie să facem la fel. Biblia trebuie să fie prezentată ca fiind Cuvântul veşnicului Dumnezeu, ca sfârşit al tuturor controverselor şi temelie a toată credinţa.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 39, 40
În întreaga sa viaţă, Ellen White a înălţat Cuvântul lui Dumnezeu. Referindu-se la controversa dintre ştiinţă şi Scriptură, ea a scris: „Trebuie să existe o neclintită credinţă în autoritatea divină a Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu. Biblia nu trebuie să fie testată prin ideile ştiinţifice ale oamenilor. Cunoştinţa omenească nu este un ghid vrednic de încredere.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 114
În anul 1909, Ellen White a participat pentru ultima oară la o sesiune a Conferinţei Generale. La încheierea ultimei predici, ea a luat în mână Biblia, a deschis-o şi le-a arătat-o celor din sală, cu mâna întinsă. „Fraţi şi surori”, a spus ea, „vă recomand această Carte’”. – Arthur L. White, Ellen G. White: The Later Elmshaven Years, pag. 197
Verifică-ţi propria atitudine faţă de Scriptură. Pune-ţi următoarele întrebări: Cât timp petrec studiind-o? Cât de mult mă străduiesc să-i urmez învăţăturile? Când o citesc, încerc să-i găsesc greşeli? Care este atitudinea mea faţă de pasajele care mi se par neclare sau care exprimă idei care nu îmi plac? Ce pot să învăţ din răspunsurile pe care le-am dat?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
