Limpede ca lumina zilei

Studiul XI – Trimestrul IV

Joi , 11 decembrie 2014

6. Ce ni se spune în Iacov 5:12?

Iacov 5

12 Mai pe sus de toate, fraţii mei, să nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pămînt, nici cu vreun altfel de jurămînt. Ci ,,da„ al vostru să fie ,,da„; şi ,,nu„ să fie ,,nu„, ca să nu cădeţi supt judecată.

Comentatorii au încercat să înţeleagă de ce a insistat Iacov atât de mult asupra jurământului. Chiar dacă intenţia ar fi interzicerea oricărui tip de jurământ, de ce spune el că aspectul acesta este „mai presus de toate” celelalte aspecte abordate în capitolul 5 sau poate chiar în întreaga epistolă? Este subiectul acesta chiar atât de important?

Să ne amintim că Iacov nu se mulţumeşte cu o credinţă superficială sau de faţadă. În ciuda modului eronat în care este prezentat uneori astăzi, Iacov este orientat foarte precis către valorile Evangheliei şi chiar stabileşte nişte standarde pe care nu le putem atinge decât prin harul lui Dumnezeu care ne iartă şi ne dă putere. Cuvintele noastre arată ce avem în suflet: „Din prisosul inimii vorbeşte gura” (Matei 12:34). Teologia lui este pătrunsă de gândirea Domnului Isus care ne-a dat porunca: „Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat” (Matei 5:34,35). Se pare că oamenii din vremea aceea ajunseseră să jure chiar şi pe perii capului lor (versetul 36)! Domnul Isus le-a spus însă că lucrul acesta este rău: „Felul vostru de vorbire să fie: Da, da; nu, nu” (versetul 37).

Matei 12

34 Pui de năpîrci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, cînd voi sînteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

Matei 5

34 Dar Eu vă spun: Să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu;
35 nici pe pămînt, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentrucă este cetatea marelui Împărat.
36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru.
37 Felul vostru de vorbire să fie: ,,Da, da; nu, nu„; ce trece peste aceste cuvinte, vine dela cel rău.

Tot ce avem şi suntem Îi aparţine lui Dumnezeu, inclusiv perii capului. De aceea, „nu există niciun lucru pe care să avem dreptul să-l oferim, ca şi cum ar fi al nostru, ca garanţie pentru împlinirea cuvântului dat. (…) Tot ce fac creştinii trebuie să fie limpede ca lumina zilei. Adevărul este de la Dumnezeu; amăgirea, în fiecare dintre miriadele de forme ale ei, este de la Satana.” – Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 66, 68

Când rostim adevărul, trebuie să îndeplinim două condiţii: (1) să îl rostim cu smerenie, întrucât rareori cunoaştem tot adevărul (chiar şi despre noi înşine), şi (2) să-l spunem cu iubire şi pentru edificarea celor ce ne ascultă.

Citeşte Efeseni 4:15,29 şi Coloseni 4:6. Meditează cu rugăciune asupra mesajului lor principal. Gândeşte-te cât de diferit ar arăta viaţa ta dacă, prin harul lui Dumnezeu, ai respecta cu stricteţe sfaturile acestea!

Efeseni 4

15 ci, credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.
29 Niciun cuvînt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce -l aud.

Coloseni 4

6 Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Marcu 11

1 Cînd s’au apropiat de Ierusalim, şi au fost lîngă Betfaghe şi Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi,
2 şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat încă nici un om; deslegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
3 Dacă vă va întreba cineva: ,Pentruce faceţi lucrul acesta?` să răspundeţi: ,Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimete înapoi aici.„
4 Ucenicii s’au dus, au găsit măgăruşul legat afară lîngă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au deslegat.
5 Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: ,,Ce faceţi? De ce deslegaţi măgăruşul acesta?„
6 Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece.
7 Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el.
8 Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri, pe cari le tăiaseră depe cîmp.
9 Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: ,,Osana! Binecuvîntat este cel ce vine în Numele Domnului!
10 Binecuvîntată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!„
11 Isus a intrat în Ierusalim, şi S’a dus în Templu. Dupăce S’a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.
12 A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămînzit.
13 A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S’a apropiat de smochin, dar n’a găsit decît frunze, căci nu era încă vremea smochinelor.
14 Atunci a luat cuvîntul, şi a zis smochinului: ,,În veac să nu mai mănînce nimeni rod din tine!„ Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.
15 Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei.
16 Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu.
17 Şi -i învăţa şi zicea: ,,Oare nu este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.„
18 Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentrucă tot norodul era uimit de învăţătura Lui.
19 Oridecîte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.
20 Dimineaţa, cînd treceau pe lîngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini.
21 Petru şi-a adus aminte de cele petrecute, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s’a uscat.„
22 Isus a luat cuvîntul, şi le-a zis: ,,Aveţi credinţă în Dumnezeu!
23 Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ,Ridică-te şi aruncă-te în mare`, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.
24 De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, cînd vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
25 Şi, cînd staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentruca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre.
26 Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.
27 S’au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe cînd Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii,
28 şi I-au zis: ,,Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat puterea aceasta ca să le faci?„
29 Isus le-a răspuns: ,,Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.
30 Botezul lui Ioan venea din cer ori dela oameni? Răspundeţi-Mi!„
31 Ei însă vorbeau astfel între ei: ,,Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Dar de ce nu l-aţi crezut?`
32 Şi dacă vom răspunde: ,Dela oameni…` se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un prooroc.
33 Atunci au răspuns lui Isus: ,,Nu ştim.„ Şi Isus le-a zis: ,,Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.„

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO