Sătul şi fericit (deocamdată)

Studiul X – Trimestrul IV

Miercuri , 3 decembrie 2014

6. Citeşte Iacov 5:5. Compară cu Ezechiel 16:49; Amos 4:1. Cu ce este asociat aici traiul luxos?

Iacov 5

5. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel.

Ezechiel 16

49. Iată care a fost nelegiuirea surorii tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, şi nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit.

Amos 4

1. Ascultaţi cuvântul acesta, juncane din Basan, de pe muntele Samariei, voi care asupriţi pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi şi ziceţi bărbaţilor voştri: „Daţi-ne să bem!”

În lumea antică, se credea că există o cantitate fixă de bogăţii şi că, dacă unii se îmbogăţesc, alţii sărăcesc. Altfel spus, unii puteau deveni mai bogaţi numai prin sărăcirea altora. În lumea modernă a apărut ideea posibilităţii de „a crea” bogăţii fără a afecta situaţia financiară a altora. Ba mai mult, unii susţin că oamenii care se îmbogăţesc îi ajută şi pe cei săraci să se îmbogăţească. Însă, dacă luăm în considerare competiţia dintre statele dezvoltate şi cele aflate în curs de dezvoltare pentru resursele tot mai puţine, limitările acestei idei vor fi mai evidente.

De aceea, inegalitatea averilor rămâne şi astăzi o problemă. Una dintre pildele cele mai cunoscute ale Domnului Isus cu privire la problema inegalităţii este cea despre bogatul nemilostiv (Luca 16:19-31). La data aceea, oamenii se considerau fericiţi dacă aveau două rânduri de haine şi dacă dădeau un ospăţ pe an. Însă bogatul din această parabolă se îmbrăca „în porfiră şi in subţire” (cele mai scumpe haine; „porfir” – purpură, stofă scumpă) şi „în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire”. Săracul Lazăr, care era şi bolnav, zăcea la poarta lui şi cerşea o bucăţică de pâine.

Luca 16

19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
20. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
21. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
22. Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
23. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui
24. şi a strigat: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
25. „Fiule”, i-a răspuns Avraam, „adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
27. Bogatul a zis: „Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
28. căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
29. Avraam a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”
30. „Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”
31. Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

Contrar opiniei populare, mesajul parabolei vizează viaţa aceasta, şi nu viaţa de apoi. Dovadă că textul original grecesc nu aminteşte nicăieri de rai sau de iad. Atât bogatul, cât şi Lazăr sunt înfăţişaţi a fi în acelaşi loc (versetul 23) – în hadēs, adică în „Locuinţa morţilor”. Prăpastia care îi desparte este simbolul faptului că, după moarte, destinul omului este pentru totdeauna stabilit. Din acest motiv, modul în care ne purtăm cu oamenii în viaţa aceasta (dacă ascultăm de „Moise şi de profeţi”, vezi versetele 29,31) este foarte important. Nu există o viaţă viitoare în care să facem ce nu am făcut aici: „Cine nu iubeşte pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” (1 Ioan 4:20).

Ce lucruri regretabile ai săvârşit şi le mai poţi îndrepta acum?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Marcu 3

 
1. Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată.
2. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui.
3. Şi Isus a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te şi stai la mijloc!”
4. Apoi le-a zis: „Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s-o pierzi?” Dar ei tăceau.
5. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
6. Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă.
7. Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileea; şi o mare mulţime de oameni din Iudeea,
8. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce făcea, a venit la El.
9. Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod.
10. Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau spre El ca să se atingă de El.
11. Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”
12. Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.
13. În urmă, Isus S-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El.
14. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să-i aibă cu Sine şi să-i trimită să propovăduiască.
15. Le-a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii.
16. Iată cei doisprezece pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru;
17. Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care tălmăcit înseamnă: „Fiii tunetului”;
18. Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon, canaanitul,
19. şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.
20. Au venit în casă şi s-a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prânzească.
21. Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.”
22. Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.”
23. Isus i-a chemat la El şi le-a zis, în pilde: „Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?
24. Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui.
25. Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu poate dăinui.
26. Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi este dezbinat şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.
27. Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.
28. Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta;
29. dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.”
30. Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”
31. Atunci au venit mama şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis să-L cheme.
32. Mulţimea şedea în jurul Lui, când I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.”
33. El a răspuns: „Cine este mama Mea şi fraţii Mei?”
34. Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: „Iată”, a zis El, „mama Mea şi fraţii Mei!
35. Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO