joi, 13 noiembrie 2014
Comentariile sunt închise pentru Binecuvântare şi blestem

Binecuvântare şi blestem

 

Studiul VII – Trimestrul IV

Joi , 13 noiembrie 2014

 

 

6. „Ce adevăr transmite Iacov prin intermediul ilustraţiilor cu izvorul, smochinul şi viţa-de-vie? Iacov 3:9-12

Iacov 3

9. Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!
11. Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?
12. Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.

Gândul că din gura creştinului ies şi binecuvântarea, şi blestemul este cel puţin răscolitor. Dar ce putem spune despre creştinul care toată săptămâna urmăreşte emisiuni şi filme încărcate de spirit lumesc şi apoi, în Sabat, merge la biserică pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu? Dar despre cel care rosteşte cuvinte adevărate şi extraordinare despre Domnul Isus, pentru ca, mai târziu, să fie auzit spunând o glumă deplasată? Exemplele acestea nu corespund cu ceea ce ştim că ar trebui să fim. Din aceeaşi gură din care ies cuvintele de laudă la adresa lui Dumnezeu să iasă şi glume murdare? De ce nu pot ele să coexiste?

Iacov dă drept pildă un izvor. Calitatea apei depinde de izvorul din care provine, iar tipul de fruct este dat de tipul de pom în care creşte (Matei 7:16-18). Tot la fel, dacă ne însuşim Cuvântul lui Dumnezeu, rezultatele lucrării lui în noi vor fi pe măsură. Adevărul acesta, odată înţeles, ne eliberează de eforturile chinuitoare de „a dovedi” că avem
credinţă. Religia curată izvorăşte dintr-o credinţă curată şi este cea mai bună dovadă a ei, la fel cum cea mai bună dovadă că un izvor este curat este însăşi apa care curge în mod natural din el.

Matei 7

16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17. Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele.
18. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune.

Dar faptele rele comise de unii dintre marii oameni ai Bibliei (Moise care a ucis un egiptean, David care a comis adulter etc.) nu sunt o negare a mărturisirii lor de credinţă?

Bineînţeles că voia lui Dumnezeu este ca noi să nu păcătuim (1 Ioan 2:1). Însă, după căderea lui Adam şi a Evei, El a luat măsuri ca, în cazul în care păcătuim, să primim iertare pe baza credinţei în Jertfa promisă (compară cu Psalmii 32:1,2). Cu toate acestea, să nu uităm că păcatul aduce întristare, iar ascultarea, binecuvântare. Moise a petrecut patruzeci de ani păzind oile, ca să uite instruirea care îl determinase să ucidă, iar David a îndurat moartea copilului născut de Bat-Şeba şi a suportat toată viaţa disensiunile din familia lui care au pus în pericol existenţa regatului. Da, putem primi iertare pentru păcatele săvârşite, dar consecinţele rămân şi, uneori, sunt devastatoare pentru noi şi pentru alţii. Și atunci, nu e mai bine să prevenim căderea, plecându-ne pe genunchi şi cerând puterea de a birui, decât să cerem iertare după aceea şi să Îl implorăm pe Domnul să limiteze consecinţele?

1 Ioan 2

1. Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.

Psalmii 32

1.Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!
2. Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!

 

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Matei 11

 
1. După ce a isprăvit de dat învăţături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să înveţe pe oameni şi să propovăduiască în cetăţile lor.
2. Ioan a auzit din temniţă despre lucrările lui Hristos
3. şi a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
4. Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi:
5. orbii îşi capătă vederea, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
6. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”
7. Pe când se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
8. Dacă nu, atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor.
9. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc;
10. căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”
11. Adevărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el.
12. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăţia cerurilor se ia cu năvală, şi cei ce dau năvală pun mâna pe ea.
13. Căci până la Ioan au prorocit toţi Prorocii şi Legea.
14. Şi, dacă vreţi să înţelegeţi, el este Ilie care trebuia să vină.
15. Cine are urechi de auzit să audă.
16. Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor:
17. „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.”
18. Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: „Are drac!”
19. A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.”
20. Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.
21. „Vai de tine, Horazine!”, a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă.
22. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.
23. Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.
24. De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”
25. În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.
26. Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!”
27. „Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.
28. Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
29. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.
30. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO