Să mustre păcatul
4. Care erau câteva dintre relele împotriva cărora vorbeau profeţii şi ce paralele poţi vedea cu situaţia din zilele noastre?1 Împ. 18,21; Is. 1,10-14;Amos 5,12; Mal. 3,8-10; Mat. 3,7-10.
Profeţii au fost însărcinaţi de Dumnezeu să se împotrivească nedreptăţii sociale, să stârpească idolatria, să protesteze împotriva imoralităţii şi să condamne închinarea formalistă şi ipocrizia. Uneori, profeţii credeau că vocea lor este singura în dezacord cu celelalte (1 Împ. 19,14); cu toate acestea, protestele lor erau protestele lui Dumnezeu şi au fost rostite indiferent de consecinţe.
5. Care a fost atitudinea lui Ellen White faţă de soliile de mustrare pe care trebuia să le transmită unor persoane individuale?
Asemenea profeţilor din vechime, Ellen White a trebuit să mustre păcate cunoscute doar de cei care le comiseseră şi de Dumnezeu. A fost o lucrare care nu i-a făcut deloc plăcere. „Mi-am adus mărturia şi am relatat lucruri care mi se arătaseră în trecut în legătură cu câteva lucruri din prezent, avertizându-i cu privire la pericolul în care se află şi mu strând felul greşit în care acţionau. Am afirmat că am fost pusă în cele mai neplăcute situaţii. Când îmi erau aduse în faţa mea, în viziune, familii şi indivizi, adeseori cazurile care îmi erau arătate erau de o natură particulară şi vizau condamnarea unor păcate tainice. Am lucrat timp de luni de zile pentru unii cu privire la păcate despre care ceilalţi nu ştiau nimic. Când fraţii mei au văzut că aceste persoane erau triste şi le auzeau rostind îndoieli cu privire la acceptarea lor de către Dumnezeu şi, de asemenea, manifestând sentimente de deznădejde, ei au început să mă critice, ca şi când eu eram de vină pentru că aceştia treceau prin necaz.[…] Îmi fusese desemnată neplăcuta lucrare de a mustra păcatele tainice ale oamenilor. Dacă aş fi făcut cunoscut public ceea ce trebuia să rămână secret, şi aceasta pentru a preîntâmpina suspiciunile şi gelozia, aş fi păcătuit împotriva lui Dumnezeu şi aş fi greşit faţă de persoanele în cauză. Reproşurile şi greşelile trebuiau să nu le fac cunoscute, să le ţin în mine însămi. Oricum ar judeca alţii, eu nu voi trăda niciodată încrederea pe care mi-a acordat-o cel păcătos care se pocăieşte şi nu voi dezvălui în faţa altora ceea ce trebuie făcut cunoscut doar celor care sunt vinovaţi de acele păcate.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 1, pag. 584, 585
Dacă Domnul i-ar fi dat lui Ellen White o solie pentru tine, ce crezi că ţi-ar fi spus şi de ce? Mai important decât atât, cum ai răspunde?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
