Studiul II – Trimestrul IV
Sâmbătă , 4 octombrie 2014
Soarele apune la ora 18:47
Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Iacov 1:2,3; 1 Petru 1:6,7; Filipeni 3:12-15; Iacov 1:19-21; Luca 12:16-21; 17:5,6.
Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.” (Evrei 12:2)
Un stomatolog explica într-o ocazie de ce coroniţele lui dentare erau întotdeauna atât de bune: „Spre deosebire de alţi dentişti, nu am niciodată probleme cu coroniţele care vin de la laborator. Dacă eu îi trimit un mulaj perfect, tehnicianul îmi trimite o coroniţă perfectă!”. Stomatologul acesta nu îşi făcea probleme cu privire la rezultatul final, întrucât avea grijă să facă tot ce ţinea de el în primul stadiu al procesului.
În acelaşi fel, noi, creştinii, nu avem de ce să ne facem griji că în final caracterul nostru s-ar putea să nu fie suficient de bun, fiindcă de lucrul acesta Se ocupă Însuşi Dumnezeu. Noi trebuie doar să ducem „lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12), ațintindu-ne privirea la Domnul Isus, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre”. Acest tip de credinţă Îi permite Domnului să lucreze în noi „după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea” (Filipeni 2:13) şi să ducă la bun sfârşit ce a început (Filipeni 1:6). Fără credinţă, ne putem simţi înfrânţi încă înainte de a ne angaja în luptă, fiindcă privim la noi înşine, şi nu la El.
Domnul Isus spunea: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6:29). După cum vom vedea săptămâna aceasta, Iacov ne ajută să înţelegem mai bine acest mare adevăr spiritual.
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV
Mica 7
1. Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină dorită de sufletul meu!
2. S-a dus omul de bine din ţară şi nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.
3. Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână.
4. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi prorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.
5. Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe!
6. Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora, împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! –
7. Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele; Dumnezeul meu mă va asculta.
8. Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric, totuşi Domnul este lumina mea!
9. Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.
10. Când va vedea vrăjmaşa mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea care-mi zicea: „Unde este Domnul Dumnezeul tău?” Ochii mei îşi vor vedea dorinţa împlinită faţă de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţă.
11. În ziua când îţi vor zidi iarăşi zidurile, în ziua aceea ţi se vor lărgi hotarele.
12. În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la Râu, de la o mare la alta, şi de la un munte la altul.
13. Dar mai întâi ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor rele.
14. Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale care locuieşte singură în pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi în Galaad, ca în zilele de altădată.
15. „Îţi voi arăta lucruri minunate, zice Domnul, ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului.”
16. Neamurile vor vedea lucrul acesta şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune mâna la gură şi îşi vor astupa urechile.
17. Vor linge pulberea ca şarpele; vor ieşi tremurând ca târâtoarele pământului, afară din cetăţuile lor, vor veni pline de frică înaintea Domnului Dumnezeului nostru şi se vor teme de Tine.
18. Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? – El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
19. El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.
20. Vei da cu credincioşie lui Iacov şi vei ţine cu îndurare faţă de Avraam ce ai jurat părinţilor noştri în zilele de odinioară.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO 
Am citit, ieri si azi, articolul postat de tine, ‘serpasul Domnului’, la subimpartirea de ieri, si sunt fascinat de convingerea si puterea, astronomice, cu care astfel de persoane ‘calauzesc’ pe cei deschisi oricaror directii. Sa constientizam insa care sunt si unde duc aceste directii, caci „multe cai i se par bune omului”… Mai intai, privirea de sinteza aduce concluzia generala a unei reinterpretari a istoriei sacre apostolice in sensul sugestionarii ideii ca intre apostolii autentici, ale caror fapte si scrieri au devenit ulterior canonul inspirativ al intregului crestinism, ar fi existat aceleasi controverse ca cele ce, in mod artificial, grupari gen GSM incearca sa le strecoare astazi. Ba chiar acestei ideologii revolutionare i se dau dimensiuni epico-universale, sugerandu-se astfel ca in aceasta ar consista de fapt marea lupta dintre bine si rau. Asa ca se pune in antiteza Legea, care descrie caracterul lui Dumnezeu, cu neprihanirea prin credinta, care trebuie sa conduca tocmai la recreerea omului dupa ‘chipul’ lui Dumnezeu. In realitate este vorba doar despre inca unul dintre artificiile maiestre, dupa modelul celui ce in cer s-a luptat cu Mihail si ingerii Lui. Petru, ale carui presupuse suferinte in legatura cu propusa disensiune intre Iacov si Pavel sunt descrise generos, spunea el insusi: „Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire, cum v-a scris şi preaiubitul nostru frate Pavel, după înţelepciunea dată lui, ca şi în toate epistolele lui, când vorbeşte despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor”! (2Pet.3:15-16).
Sunt adventist de patru ani. Intr-o biserica mica daca ne uitam numarul scriptic de membrii. Si foarte mica daca. . .
La SFANTA CINA nu vin niciodata toti.
Ora de rugaciune se tine extrem de rar. Practic se tine doar serviciul din SABAT dimineata
H
Am implinit varsta de 60 de ani.Nu reprosez ceva pastorului care este un om deosebit, cu o credinta si ravna deosebita. Sunt in biserica destui oameni mai in varsta decat mine. In cateva luni/ani vom fii si mai putini
Trebuie sa existe oameni ca „serpasulDOMNULUI”, trebuie sa existe mai multe voci in Biserica.
Si mai multa dezbatere
Altfel urmeaza disparitia noastra ca popor.
Nu trebuie sa ne mintim. . .
DOMNUL Isi face lucrarea LUI. . .trebuie sa o facem si noi pe a noastra
ca Pavel
stiti cine a grabit moartea lui Pavel?
exact conducerea bis de atunci, mai marii bis.ptca nu erau deacord cu cea ce spunea el ca a primit, prin descoperire Dumnezeiasca, nu de la oamenii bis. ci prin descoperire Dumnezeiasca si ca atare s-a creat o suita de circumstante din partea mai marilor bis.care a grabit moartea lui Pavel si chiar au contribuit la darea lui Pavel pe mana autoritatilor,
Iacov nu la suportat pe Pavel, cititi ce spune Pavel in Evrei,
Voi, care de mult trebuia să fiți învățători, aveți iarăși trebuință de cineva să vă învețe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, și ați ajuns să aveți nevoie de lapte, nu de hrană tare. Și oricine nu se hrănește decât cu lapte, nu este obișnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuințare, să deosebească binele și răul” (Evr 5:12-14).
vedeti? asta a scris Pavel ca drept raspuns la epistola lui Iacov, cred ca lui Iacov nu prea ia convenit ce a scris Pavel, si asta ia grabit moartea lui Pavel
uiteti ce spune Ellen W.DESPRE , cine anume ia grabit moartea lui Pavel, citez.
Dacă liderii bisericii ar fi renunțat deplin la spiritul de înverșunare împotriva apostolului și l-ar fi acceptat ca pe unul chemat special de Dumnezeu să ducă evanghelia la Neamuri, Domnul l-ar fi păstrat în viață pentru ei. Nu Dumnezeu a hotărât ca lucrarea lui Pavel să se încheie așa curând.din cartea F.A.
ASA PATESCE SI CEI CE VOR CALCA PE URMELE LUI PAVEL SI ALE LUI HRISTOS.
MIZU ARE DREPTATE, conducerea minte poporul de rand, dar, NU STIE, asta e grav, ca nu stie si nici nu vrea sa stie.
Mai serpalaule printului lumii acesteia, cat mai duci oameni in ratacire, unde scrie ce spui tu?. Uite ce spune EGW, in F.A. cap.46.
” În timp ce lucrarea lui Pavel în Roma era binecuvântată prin convertirea multor suflete şi întărirea şi încurajarea credincioşilor, se adunau nori care ameninţau nu numai propria sa siguranţă, ci, de asemenea, şi prosperitatea bisericii. La sosirea sa la Roma, el fusese dat în grijă căpitanului gărzii imperiale, un bărbat drept şi integru, prin a cărui bunăvoinţă el fusese oarecum lăsat liber să continue lucrarea Evangheliei. Dar, înainte de încheierea celor doi ani de întemniţare, bărbatul acesta a fost schimbat cu un slujbaş din partea căruia apostolul nu se putea aştepta la nici o bunăvoinţă deosebită. Iudeii erau acum mai activi decât oricând mai înainte în eforturile lor împotriva lui Pavel şi au găsit un ajutor abil în femeia desfrânată pe care Nero şi-o luase ca a doua soţie a sa şi care, fiind convertită la iudaism, şi-a pus toată influenţa ei în susţinerea planurilor ucigaşe împotriva apărătorului creştinismului. Pavel se putea aştepta prea puţin la dreptate din partea Cezarului la care apelase. Nero era mai decăzut din punct de vedere moral, mai josnic în caracter şi, în acelaşi timp, în stare să săvârşească cruzimi mai fioroase decât oricare alt cârmuitor ce fusese înaintea lui. Frânele cârmuirii nu ar fi putut fi încredinţate unui stăpânitor mai despotic. Primul an al domniei sale fusese marcat de otrăvirea tânărului său frate vitreg, moştenitorul de drept al tronului. De la o profunzime a viciului şi crimei la alta, Nero decăzuse într-atât, încât a ajuns să-şi ucidă mama şi apoi soţia. Nu era cruzime pe care el să nu o fi săvârşit, nici faptă mârşavă la care să nu se fi înjosit. În orice minte cinstită, el trezea numai dezgust şi dispreţ. Amănuntele nelegiuirii ce se săvârşea la curtea sa sunt prea degradante şi prea cutremurătoare pentru a fi descrise. Neînfrânata sa răutate producea dezgust şi scârbă chiar în mulţi dintre aceia care erau siliţi să ia parte la crimele lui. Ei se temeau continuu de grozăviile pe care le-ar mai fi putut născoci în continuare. Dar chiar şi crime ca acelea făptuite de Nero nu clătinau supunerea cetăţenilor lui. El era recunoscut ca stăpânitorul absolut al întregii lumi civilizate. Mai mult decât atât, lui i se dădea şi cinste, ca divinitate, şi i se aducea închinare ca unui dumnezeu. Din punct de vedere al judecăţii omeneşti, osândirea lui Pavel înaintea unui astfel de judecător era sigură. Dar apostolul îşi dădea seama că, atâta vreme cât era credincios lui Dumnezeu, nu avea de ce să se teamă. Acela care în trecut fusese ocrotitorul său putea să-l apere şi pe mai departe de răutatea iudeilor, cum şi de puterea Cezarului. Şi Dumnezeu l-a ocrotit pe servul Său. Când Pavel a fost cercetat, învinuirile aduse împotriva lui nu au fost probate şi, contrar tuturor aşteptărilor, şi în ce priveşte dreptatea ce era cu totul deosebită de caracterul său, Nero l-a declarat pe întemniţat ca nevinovat. Lanţurile lui Pavel au fost îndepărtate şi el a devenit din nou un om liber. Dacă judecarea lui ar fi fost întârziată mai mult sau dacă din vreo pricină ar mai fi fost reţinut în Roma în cursul anului următor, fără îndoială că el ar fi pierit în timpul prigoanei care a avut loc. În timpul întemniţării lui Pavel, convertiţii la creştinism se înmulţiseră atât de mult, încât ajunseseră să atragă atenţia şi să trezească duşmănia autorităţilor. Mânia împăratului a fost stârnită mai ales prin convertirea membrilor propriei sale case şi, în curând, el a găsit un pretext să facă din creştini obiectul cruzimii sale nemiloase. În vremea aceea, în Roma, a izbucnit un incendiu grozav, datorită căruia aproape o jumătate din cetate a ars. Se zvonea că Nero în persoană aprinsese flăcările, dar, pentru a îndepărta bănuiala, el a făcut din aceasta un motiv de mare generozitate, ajutând pe cei rămaşi fără casă şi ajunşi în lipsă. Totuşi, el era învinuit de crimă. Poporul era întărâtat şi furios şi, pentru a se dezvinovăţi şi pentru a scăpa cetatea de o clasă de oameni de care se temea şi pe care o ura, Nero a îndreptat învinuirea asupra creştinilor. Şiretenia sa a prins şi mii de urmaşi ai lui Hristos — bărbaţi, femei şi copii — au fost daţi morţii în mod crud. Pavel a fost cruţat de această prigoană teribilă pentru că, la scurt timp după liberarea sa, el a părăsit Roma. El a folosit acest ultim timp de libertate în mod înţelept, lucrând în biserici. El a căutat să statornicească o dăinuitoare unire între bisericile din Grecia şi cele din Răsărit şi să întărească judecata credincioşilor faţă de învăţăturile mincinoase care se strecurau între ei spre a le nărui credinţa. Încercările şi îngrijorările pe care le avusese de suportat Pavel îi jefuiseră puterile sale fizice. Slăbiciunile vârstei îl ajunseră. Îşi dădea seama că acum el făcea ultima sa lucrare; şi, pe măsură ce timpul lucrării lui se scurta mai mult, efortul său era mai intens. Părea că râvna lui nu avea margini. Hotărât în planuri, prompt în acţiune, tare în credinţă, el a călătorit din biserică în biserică, în multe ţări, şi, prin toate mijloacele ce-i stăteau în putere, a căutat să întărească mâinile credincioşilor, pentru ca ei să facă o lucrare credincioasă în ce priveşte câştigarea de suflete la Isus şi pentru ca, în vremurile de încercare în care păşeau, să poată rămâne statornici Evangheliei, dând o mărturie credincioasă pentru Hristos.
Frate Mizu, Domnul Isus nu a conditionat binecuvantarile Sale de cat de mare ar fi biserica pe care o frecventam, nici de frecventa serviciilor divine sau solemnitatea lor, ci a asigurat doar ca oriunde vor fi chiar si numai „doi sau trei” adunati „in Numele” Sau, va fi si El „in mijlocul lor”. Asa cum in antichitate se spunea ca „iudeii cer minuni si grecii cauta intelepciune”, la fel si astazi, solemnitatea este oferta bisericilor traditionale, ce se pretind universale, iar sentimentalismul este domeniul ‘harismaticilor, pentru care emotiile intense sunt considerate miracole ale lucrarii ‘Duhului Sfant’, iar iubirea de aproapele dovedita prin acceptarea tacita a pacatului sau. Dar „ramasita” care trebuie sa reziste asalturilor dragonului este cea care, ca si „samanta ei”- adica biserica originala, cea formata de Domnul Insusi- „pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Hristos”. Despre aceasta, Domnul se exprima astfel: „nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia” (Luc.12:32). Asa ca nostalgiile si cartirile acestea moderne nu pot decat sa ne faca asemanatori lui Israel cand zicea: „vrem si noi sa fim ca celelalte popoare”. Pe ei, Domnul Insusi nu i-a putut opri sa-si satisfaca pornirile. Cine sunt eu sa sper mai multe de la dumneata si de la glasurile dezbinatoare cu care simpatizezi? Vreau doar sa-ti reamintesc ca Domnul Isus a situat importanta cultivarii „unitatii pacii” intre ucenici la apogeul lucrarii Sale, aceasta fiind exprimata ca dezideratul Sau suprem chiar inaintea intrarii in Ghetsemani, cand S-a rugat (Ioan17): „…cum Tu, Tata, esti in Mine, si cum Eu sunt in Tine, tot asa sa fie si ei una in Noi”. Dar daca dam curs liber impulsurilor noastre, care sunt oarbe fata de slava harului divin dar deplin capabile in a evidentia slabiciunile bisericii care este „trupul lui Hristos”, atunci suntem una cu cei care sunt dedicati acestei lucrari, dar… nu „in Hristos”!
cRISTIAN, IN CARTEA FAPTELE APOSTOLILOR SPUNE ASTA ELLEN W.CITEZ
Dacă liderii bisericii ar fi renunțat deplin la spiritul de înverșunare împotriva apostolului și l-ar fi acceptat ca pe unul chemat special de Dumnezeu să ducă evanghelia la Neamuri, Domnul l-ar fi păstrat în viață pentru ei. Nu Dumnezeu a hotărât ca lucrarea lui Pavel să se încheie așa curând.din cartea F.A.
IMI PARE RAU PT TINE CA te exprimi cu niste cuvinte care numai de crestin, nu sunt, mai intai cerceteaza sa vezi daca ce am scris e asa sau nu, nu te grabi cu concluzia,
adventistii sunt intr-o situatie extreme de grava, dar nu din cauza lor, ci din cauza conducerii tocmai de sus, C.G.de acolo porneste tot raul, cei de acolo au „scos”partea de creier la cei mai mici de sub ei, partea de creier cu care Dumneyeu ne+a inzestrat sa gandim noi insine, si manipuleaza constiinta tuturor adventistilor si daca vreunul isi da seama de aceasta manipulare in urma constientizarii D.SF,si allege sa+si foloseasca creierul lui sa gandeasca, e considerat, „SAMARITEAN CARE ARE DRAC” dar nu e nici o problema ptca asa au fos considerati toti de+a lungul istoriei, toti cei ce vroiau sa mearga pe urmele lui Isus, chiar lui Isus I sa spus asa ceva.Asa ca nu ma deranjeaza ca imi spui, serpasul printului lumii acesteia, ptca Dumnezeu stie mai bine pe ce urme calc eu la ora actuala.
.
Vin dintr-o biserica traditionala, cea greco-catolica. Am avut o discutie cu preotul bisericii inainte de botez. Am ramas intr-o relatie buna cu preotul si cu familia acestuia. Are patru copiii si este un om de o aleasa cultura, am un deosebit respect pentru el.
Nu voi pleca din biserica adventista
Nici macar la fratii din miscarea de reforma. Ma doare cand vad ce se intampla in biserica noastra Ce este mai rau. . . Sunt foarte putini oameni ca „serpasul. . .” Din fericire sunt tineri
Delasarea, lipsa de transparenta, imbatranirea bisericii. . .
Sa ne rugam pentru omul minunat care publica pe net aceste lectii. . .
Pentru acest forum. . .
Tinerii care scriu pe forum au nevoie de incurajare. . . Chiar daca gresesc . . . Sau exagereaza. Nu pot scrie asa mult cum scrie „serpasul. . .
Voia LUI este sfintirea noastra!
serpasul Domnului, citatul acesta de care spui tu ca se gaseste in F.A., in ce capitol se gaseste si cum se numeste capitolul?
Frate Mizu, materialele postate de ‘serpas’ nu sunt decat preluari ‘en gros’ din ceea promoveaza liderii GSM. Chiar daca usa simpatiei
noastre trebuie intr-adevar pastrata deschisa oricui pana la sfarsit, nu trebuie insa ca prin aceasta sa intoarcem spatele adevarului prin care ni se garanteaza libertatea.
vreau sa-ti raspund Sorin la ce m-ai intrebat,
in capitolul, Pavel ca intemnitat, se gaseste acest paragraph, cauta-l si il vei gasi, acesta este adevarul, nici eu nu am stiut cine a contrribuit si grabit moartea lui Pavel, exat liderii bis.asa se va intampla si asi in Laodicea, lidei bis.vot da la moarte pe cei ce vor calca pe urmele lui Pavel si implicit ale lui Hristos
Psalmii 50:16-23 VDC
„Dumnezeu zice însă celui rău:„Ce tot înșiri tu legile Mele,și ai în gură legămîntul Meu, cînd tu urăști mustrările,și arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hoț (DE SUFLETE) , te unești cu el,și te însoțești cu preacurvarii (SPIRITUALI) . Dai drumul gurii la rău,și limba ta urzește vicleșuguri. Stai și vorbești împotriva fratelui tău, clevetești pe fiul mamei tale. Iată ce ai făcut, și Eu am tăcut.Ți-ai închipuit că Eu sînt ca tine.Dar te voi mustra, și îți voi pune totul supt ochi! Luați seama dar, voi cari uitați pe Dumnezeu,ca nu cumva să vă sfășii, și să nu fie nimeni să vă scape. Cine aduce mulțămiri, ca jertfă, acela Mă proslăvește,și celui ce veghează asupra căii lui,aceluia îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu.”
Șerpașule, in care din ipostazele de mai sus te regăsești???
Eu ți-am spus demult ca suferi de mania persecuției, a AUTOPERSECUȚIEI si ai si un pic din sindromul martirului. Problema e că martirizezi Cuvântul și pe noi cu gărgăunii tăi.
Până la coadă, dacă tu suferi (IN TACERE) pentru o cauză dreaptă vei fi răsplătită dar dacă prin cuvintele tale rătăcești suflete prețioase (MIZU,…), crezi că vei scăpa nepedepsita?
Uite mai serpalaule …. ce am gasit eu in capitolul care spui tu:
onjuraseră pe el în Sinedriu. Plin de întristare şi descurajare, el a plâns şi s-a rugat. În acest ceas întunecos, Domnul nu l-a uitat pe slujitorul Său. El îl ocrotise faţă de gloata ucigaşă din curtea templului; fusese cu el înaintea Sinedriului; era cu el în cetăţuie şi Se descoperise martorului Său credincios, ca răspuns la stăruitoarele rugăciuni după călăuzire ale apostolului. „În noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: «Îndrăzneşte, Pavele, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma»“. De multă vreme dorise Pavel să viziteze Roma; el a dorit foarte mult să-L mărturisească acolo pe Hristos, însă gândise că planurile lui fuseseră împiedicate de vrăjmăşia iudeilor. Puţin se gândea el că acum, chiar ca întemniţat, avea să meargă la Roma. În timp ce Domnul îl încuraja pe servul Său, vrăjmaşii lui Pavel unelteau cu multă sârguinţă la nimicirea lui. „La ziuă, iudeii au uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea, până nu-l vor omorî pe Pavel. Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci“. Aici era vorba de un post ca cel pe care îl osândea Domnul prin Isaia — „postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul“ (Is. 58, 4).
Si mai spune:
FA 413.4
În loc să condamne acest plan plin de cruzime, preoţii şi bătrânii au consimţit imediat la el. Pavel spusese adevărul atunci când a asemănat pe Anania cu un perete văruit.
FA 414.1
Însă Dumnezeu a intervenit spre a salva viaţa slujitorului Său. Fiul sorei lui Pavel, auzind despre „această cursă“ a ucigaşilor, „s-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel. Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: «Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva.» Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan, şi a zis: «Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva»“
Si acum special pentru tine din acelasi capitol:
Satana lucrează continuu prin uneltele sale, ca să descurajeze şi să nimicească pe cei pe care Dumnezeu i-a ales să împlinească o lucrare mare şi bună. Ei pot fi gata să-şi sacrifice chiar şi viaţa pentru înaintarea lucrării lui Hristos, totuşi marele amăgitor va căuta să vâre în mintea fraţilor lor îndoieli cu privire la ei, îndoieli care, dacă vor fi primite, vor submina încrederea în integritatea caracterului lor şi le vor schilodi lucrarea. Prea adesea el izbuteşte să aducă asupra lor, chiar prin fraţii lor, asemenea întristare a inimii, încât, plin de bunătate, Dumnezeu intervine ca să dea odihnă slujitorilor Săi prigoniţi. După ce mâinile sunt încrucişate pe pieptul ce nu mai respiră, când glasul de avertizare şi încurajare a tăcut, cei încăpăţânaţi poate că se vor trezi să vadă şi să preţuiască binecuvântările pe care le-au respins. Moartea lor poate săvârşi ceea ce ei nu a fost în stare să facă în timpul lor.
Se pare ca si aici se strecoara idei ale marelui vrasmas, sarpele cel vechi care se mai numeste diavolul sau satana. Unii din ei isi iau chiar numele lui. Biserica lui Dumnezeu a fost bantuita de erezii chiar din pruncia ei. Aceste erezii se mai vehiculeaza si azi si unii care li se pare ca au descoperit o noua interpretare si un al mod de a vedea credinta , nici pe departe nu e nou, aceste idei au mai fost vehiculate de agentii satanei deja de secole.Ideea desavarsirii a fost vehiculata de mult si indrepatirea prin credinta nu este de azi ci de la inceput,din Eden,un cercetator serguincios al bibiliei o descopera pe primele pagini ale bibilei.De unde vine dar aparenta polemica dintre Pavel si Iacob? Dintr-o gresita interpretare a indreptatirii lui Hristos, pentru ca insusi Pavel spune la un moment dat in Galateni5, 13: sa nu faceti din slobozenie o pricina ca sa traiti pentru firea pamanteasca. Deci se subintelege ca unii au facut-o si erau o pricina de pacatuire in biserica. Insusi Pavel daca citim bine biblia face referire la fapte spre exemplu in efeseni 4, 25-30: lasati-va de minciuna….Maniati-va si nu pacatuiti……cine fura sa nu mai fure….ETC.Iacov care era un lider spiritual a vazut aceste tendinte care se mai vad si azstazi inca , de a fi libertini si nu liberi in Hristos. Problema care se pune este ca biserica de-a lungul timplului s-a cinfruntat cu aceste doua tendinte, si nu s-a gasit echilibrul nici pana azi in esenta credintei: traiste ceea ce crezi!
Si de unde stii veritabilule ca nu esti chiar tu ereticul , impreuna cu alti ctitori de cuvinte de pe aici ? A ?
Aveti orice in voi numai spiritul lui Isus nu .
Babo, Babo, pentru ce mă prigonesti?
Eu nu înțeleg de ce noi ăștia, nemulțumiții, nu o punem de un miting in fata sediului Uniunii de Conferințe cu surle, trâmbițe si strigături. Ii invitam si pe cei de la Adventomania și il punem pe Edi Constantinescu sau pe Petrof președinte. Apoi sa vezi tu Marea Strigătură si botezuri ca la predica lui Petru. Șerpașule, ce ziceți? Te facem si pe tine primă casieră. Atunci sa vezi tu poveri de carat.
Oamenii intreaba cine scrie . Cine spune una sau alta .intrebam asta pt ca avem prejudecati la care tinem cu dintii. Intrebrea corecta este ….spun acestia adevarul sau nu .?
Imi place sa cercetez ce pun Gili …Ilie Cristian … BABA roaba ..Mizu Marion …etc . Nu persoana lor
E corect???
Cei care participa la aceasta dezbatere trebuie sa foloseasca un limbaj cuvincios.
Ma umplu de mahnire cuvinte precum „serpalaule”. Din pacate in toate bisericile exista si oameni care nu au avut parte de o educatie buna
Imi pare rau pentru ei.
Fiind eu o om mai in varsta, cu greu pot fii manipulath
Lipsa de transparenta a conducerii bisericii = minciuna prin omisiune.
Apoi invatam sa ne mintim singuri
Cine este „tatal minciunii”. . . ?
Apreciez un om ca „serpasul”. . .
pentru ca alternativa se numeste „caldicel”. . .
Serpasule draga, oricine ai fi tu, eu cred ca doresti sa fii bine informat(a) si bine faci:
Articolul pe care l-ai pus la comentarii cred ca este „Tragedia Efesului”, pentru ca fiecare sa inteleaga mai bine despre ce este vorba, scris in adevar de Gili Carstea, pentru care am deosebita stima, si pe care l-am recunoscut pentru ca l-am citit cindva prin 2005.
Daca cei ce scriu aici ar fi citit in Fapte 21:
18. A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov, si toti prezbiterii s-au adunat acolo.
19. Dupa ce le-a dat ziua buna, le-a istorisit cu de-amanuntul ce facuse Dumnezeu in mijlocul Neamurilor prin slujba lui.
20. Cand l-au auzit, au proslavit pe Dumnezeu. Apoi i-au zis: „Vezi, frate, cate mii de iudei au crezut, si toti sunt plini de ravna pentru Lege.
21. Dar ei au auzit despre tine ca inveti pe toti iudeii care traiesc printre Neamuri sa se lepede de Moise, ca le zici sa nu-si taie copiii imprejur si sa nu traiasca potrivit cu obiceiurile.
22. Ce este de facut? Negresit, multimea are sa se adune, caci vor auzi ca ai venit.
23. Deci fa ce-ti vom spune noi.
(noi) era de fapt Iacov. Asa ca totul corespunde.
Restul este ca si in povestea aceea cu castravetele 99% apa, si o doza de ura fata de alti frati separati de noi si de la care ar trebui sa invatam multe. E bine sa ma opresc aici. Tineo tot asa cu studiul si ia ce e mai bun de orisiunde.
Marioane , esti demn de mila si plans daca ai putut sa-l dai pe Constantinescu exemplu negativ .
Draga frate mizu, cand am venit in biserica acum 12 ani, am avut ca mentori frati care aveau peste 60 de ani, am avut nevoie de cativa ani sa ma debarasez de acele invataturi gresite. Apropo de varsta pot sa-ti spun ca si eu am par alb, nu ma laud cu varsta. Ai vazut ce scrie la rubrica adauga un comentariu, nume, nu alias sau porecla, sau nume pe care ni le punem noi, acesta este primul respect. Am sa intervin de atatea ori de cate ori invataturile asa zise, zic ca fac parte din temelia bisericii advente, daca se face precizarea de unde vine invatatura , eu tac. Ma repet inca o data nu am sa accept idei, sau o grupare in care idei ca: sabatul nu prea cade sambata, care nu accepta spiritul profetic in intregime, care respecta sarbatoarea corturilor, zecimea si care prin ceea ce fac discrediteaza biserica. Daca au o problema de doctrina de ce nu se adreseaza conducerii, dar dupa cate stiu eu au fost discutii. Si sa ai pretentia sa-si ceara biserica scuze public, pentru ce, pentru ca tu vii in fata bisericii fara o doctrina, numai criticand. Frate mizu de ce crezi ca scrie in apocalipsa”aici este rabdarea sfintilor care…….”, unde este rabdarea? In biserica sau in afara?
Ma opresc aici si Domnul Isus sa te binecuvinteze.
Ovidiu, prin cea ce ai scris tu si cu Mizu, ma-ti incurajat sa pot merge mai departe In studiul meu pe care-l fac despre adventismul original sau adevarat, va multumesc pt ca existati si Domnul sa va binecuvinteze,
iar pe ceilalti care m-ar fi sfasiat daca eram in fata lor pentruca am alte idei decat ei, le doresc multa pace sufleteasca, le spun ca nu sunt suparata pe ei ptca stiu ca toti suntem pacatosi si supusi geseli si explodarii fata de altii cu alta intelegere spirituala, Dumnezeu sa va aibe in paza Lui, fratii mei.
Babo, punct ochit, punct lovit. Țin’te, fratioare de Scriptură si lasă balivernoșii cu treaba lor. Nu mai gândi cu neuronii lui Edi că nu-ți e de nici un folos. „… pe limbă au venin de aspidă…”
Catre serpasul Domnului.
Am citit din F.Ap. din cap. nr. 38 (Pavel ca intemnitat), asa cum mi-ai zis tu sa caut acele citate expuse de tine mai sus, si ca si fr. Cristian, cu parere de rau iti spun ca nu am gasit ceea ce sustii tu. Oare ai citit in alta parte si nu mai stii unde, sau e o inventie de-a lui Satana prin tine?
La inceput cand ai expus acel citat, mai ca incepusem sa te cred, dar mi-am adus aminte ca in urma cu cativa ani, il crezusem pe un frate care spunea ca Samson si-a pierdut mintiile din cauza ca mereu bea vin cand trecea prin viile filistenilor. Am ramas mirat, asa ca incepusem sa cercetez acest raspuns, si nu exista.
Domnul spune: Cercetati Scripturile, si iata ca am cercetat si capitolul indrumat de tine, dar nu exista. Data viitoare cand mai expui ceva, eu nu mai cercetez ceea ce spui, ca nu are rost sa te mai cred, doar daca imi spui acum sincer de unde ai extras tu acest citat expus de tine.
Cauta-l, aminteste-ti unde ai citit, pune-l aici, il voi verifica, si atunci voi intelege ca a fost o eroare, daca nu il expui, ramane valabil ce am spus, anume: Nu te mai cred din cea ce spui!
Marioane , de care scripturi sa ma tin ? Ale coanei Elena Alba ? Imi spui mie sa nu gandesc cu mintea lui Constantinescu dar voi , majoritatea , care citati non-stop din coana Elena cu a cui minte ganditi ?
Nu puteti merge nici la buda fara aprobare scrisa de la ea .
Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine. – spune undeva .
Voi ati facut facut din femeia asta un dumnezeu .
Cand, data trecuta, spuneam: „in sfarsit, ne-am deconspirat”, cred ca ai inteles ca nu ma refeream doar la mine. Frate M., nu pot decat sa respect dezamagirea ta: amara dezamagire este de fapt experienta suport a adventismului si a adventistilor; si totusi deplina dulceata a autenticei impliniri rezida de aici. Trebuie insa sa rezistam procesului transformator care pretinde renuntarea deplina a celor mai personale si intime afectiuni, si de asemenea deplina acceptare a diferitelor oferte ale harului divin, chiar daca acestea ni se prezinta mai intotdeauna intr-un alt format decat cel abitual eului nostru. Intre multele avertismente ale ‘Elenei Albu’ se afla si cel referitor la surpriza noastra cand „stele care altadata luminau cu putere pe firmamentul spiritual vor cadea in mod neasteptat”. Cu parere de rau trebuie sa-ti spun ca anul acesta Eduard C. s-a declarat deschis si oficial ca apologet al evolutionismului. Si eu am fost fascinat, influentat si chiar format in multe privinte de el, si nu pot sa nu simt in continuare toata simpatia in legatura cu franchetea inteligentei sale, dar Adevarul este intruchipat in cineva mult mai important, iar Spiritul Profetiei, in mod special exprimat prin vachea pana a E.G.W., este „marturia lui Isus”.
Babò, poți începe prin a te tine de Sfintele Scripturi iar apoi dacă simți că sora Lenuța sare de pe temelie… Zice pe undeva ca mântuirea e prin Hristos nu prin sora, Serva Domnului.
Oricum dacă ar fi să alegem intre EGW si EC nu există termeni de comparatie Ieduțu e numai un aburitor ca atâția alții cu un dram de cultură generală peste medie.
sorin, cred ca nu am fost destul de explicita, uite, in cartea FAPTELE APOSTOLILOR, scrisa de Ellen W.LA CAP.38 care se numeste Pavel ca intemnitat se gaseste acest paragraph, e aproape spre sfarsitul capitolului s se incepe asa.
Dacã cei care erau conducãtori în bisericã si-ar fi înfrânat simtãmântul lor de amãrãciune fatã de apostol si l-ar fi primit ca pe unul care, în mod deosebit, fusese chemat de Dumnezeu sã ducã Evanghelia la Neamuri, Domnul l-ar fi crutat pentru ei. Dumnezeu nu rânduise ca lucrarea lui Pavel sã se termine asa curând, însã El nu a sãvârsit nici o minune pentru a împiedica cursul împrejurãrilor pe care le provocaserã conducãtorii bisericii din Ierusalim.
este exact acelasi paragraph numai ca e alta editie, ori ca spune liderii bisericii ori ca spune, conducatorii bisericii, e acelasi lucru Sorin, citeste in carte si vei gasi, niciodata nu am afirmat ceva de la mine, nu vreau sa dezamagesc pe nimeni.
Șerpașule, fii pe pace! Șansele ca tu să mori ca martira din cauza lui Ted Wilson sunt vecine cu zero absolut.
Serpasul Domnului a scris I data:
Dacă liderii bisericii ar fi renunțat deplin la spiritul de înverșunare împotriva apostolului și l-ar fi acceptat ca pe unul chemat special de Dumnezeu să ducă evanghelia la Neamuri, Domnul l-ar fi păstrat în viață pentru ei. Nu Dumnezeu a hotărât ca lucrarea lui Pavel să se încheie așa curând.din cartea F.A.
Serpasul Domnului a scris a II oara:
Dacã cei care erau conducãtori în bisericã si-ar fi înfrânat simtãmântul lor de amãrãciune fatã de apostol si l-ar fi primit ca pe unul care, în mod deosebit, fusese chemat de Dumnezeu sã ducã Evanghelia la Neamuri, Domnul l-ar fi crutat pentru ei. Dumnezeu nu rânduise ca lucrarea lui Pavel sã se termine asa curând, însã El nu a sãvârsit nici o minune pentru a împiedica cursul împrejurãrilor pe care le provocaserã conducãtorii bisericii din Ierusalim.
Concluzie:
In urma verificarlor efectuate, DA, asa este scris, este adevarat, serpasul Domnului a spus adevarul!
Intrebare:
Unde gasim scris in Biblie acest lucru despre faptul ca conducatorii bisericii nu l-ar fi primit pe Pavel ca pe unul care, în mod deosebit, fusese chemat de Dumnezeu sã ducã Evanghelia la Neamuri?
In BiblIe am gasit doar rautatea conducatorilor iudeilor, nu si a conducatorilor bisericii adevarate. Sau mi-a scapat mie acest lucru si eu nu l-am observat? Sau este o greseala de tiparire sau traducere a ceea ce scrie in F.A.?
Sorine, eu cred că și pe timpul apostolilor exista același spirit de superioritate printre unii dintre ei. Succesul pe care Pavel il avea in vestirea Evangheliei ii făcea să fie geloși si nu vedeau cu ochi buni râvna apostolului pentru misiune. Chiar dacă nu e specificat expres în Biblie, este sigur că s-a întâmplat asa. Natura umana nerenascuta este capabilă de multe răutăți. Exact ca in zilele noastre.
Ali Babo , te asigur ca nu ma cumosti , esti doar manipulat de impresii si expresii .
Sa-l lasam pe Constantinescu in pace , i-au facut destul rau fratiorii vostri .
Cati ani spuneai ca are Pamantul ?
Aceasta se intampla dupa sau inainte caderii pl0ii timpurii?
M, te afli intr-un punct primejdios. Cea despre care ai ajuns sa accepti influenta unor spirite nedrepte subliniaza un automatism psihologic care din pacate poate distruge pe multi: nu numai cuvintele si atitudinile altora ne pot influenta, dar si propriile alegeri, afirmatii si atitudini gresite, pentru care ulterior nu mai gasim puterea morala a umilintei de a le recunoaste ca greseli, ne despart de adevarul care ne poate elibera de a mai fi manipulati, iar apoi ne vom afla chiar montati impotriva lui. In ce ma priveste, impotriva oricaror argumente evolutioniste sau pretins stiintifice, imi ajunge sa fac socoteala varstei acestei lumi dupa numarul sirului anilor descrisi biblic: adica in jur de 6000 de ani.
Pericolul de a nu accepta prin credinta concluziile survenite din studiul sfintei scripturi, pentru ca este contrazis de pretentiile pretinsatotstiutorilor oameni de stiinta, este cel de a accepta ca adevar moral ultim si determinant (=autoritate ultima si determinanta in ce priveste credinta), in sufletul meu… cuvantul altora decat al Celui Ce a creat si sustine totul. Adica… a primi semnul distinctiv al cuiva- oricine ar fi- ce nu poate fi decat ca o fiara prin comparatie cu Cel Ce S-a dovedit ca Miel Rascumparator. Este acelasi pericol (in ce priveste efectul ultim) cu incercarile, dintre care una este in derulare aici, prin care se incearca extragerea unor aparente contradictii interne biblice, pentru a darama fundamentul adevarului, demonstrat pe parcursul desfasurarii acelei etape a marii lupte care a consistat in rascumpararea acestei lumi (etapa care a durat tot… 6000 de ani), cu pretentia de a introduce un ‘alt adevar’ care sa satisfaca dificultatile, aparent insurmontabile in ochii unora, caracteristice apogeului care trebuie sa incheie marea lupta. Partea noastra este sa credem pe Cel Ce este Adevarul si S-a revelat astfel pana acum, si sa transpunem viata noastra acestei credinte, iar faptul de a ajunge cumva sa ne indoim si astfel sa traim intr-o alta perspectiva, inseamna iarasi acelasi lucru: sa primim un alt semn calauzitor decat cel al „credintei data sfintilor pentru totdeauna”, semnul credintei in „Cel Adevarat”, „Mielul care ridica pacatul lumii”, orientandu-ne spre teoriile oricui altcuiva care, din nou, prin comparatie cu Pastorul-Miel nu e decat o fiara-talhar al sufletelor.
Babo Roabo, Terra ca pietroi in univers poate avea câte miliarde de ani vrei tu. Punct. Organizarea vieții împreună cu civilizația pe Terra e o altă treabă. Eu sunt ferm convins că civilizația nu are mai mult de câteva mii de ani. Ce vorbiti voi de evoluție sunt povești de adormit ateii. Gândeşte-te la construcțiile monumentale care s-au făcut cu mii de ani in urmă si acum sunt aproape imposibil de făcut cu mijloacele moderne.
Si voi ziceți că ați evoluat???
Sunt mândru că sunt fiu de Dumnezeu și nu un maimutoi.
Maestre I.C.
Mi-e greu sa te urmaresc , chiar nu inteleg ce spui .Ii dau dreptate lui Marion , nu am evoluat suficient de mult ca sa inteleg limbajul fiilor lui Dumnezeu .
Marioane , io cetii intr-o carte ca un alt fiu mult mai mare si mai tare decat matale cazut-a in patimile mandriei s-acum are programare la cazan .
Iti vine de minune camasa asta : „Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic”.
S-o porti cu placere .
Cu simpatie ,
Un simplu maimutoi .
🙂 serpalaule,babo,…ce termeni prietenosi… Daca si Domnul nostru cand I sa zis : ,,ai drac,, ar fi raspuns cu acelasi sarcasm si bataie de joc preotilor ma intreb ce iesea acolo? e mare lucru sa implinesti vorbele din proverbe 12.16
Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara
Porunca pe care am primit-o de la Dumnezeu este aceasta: Iubiti-va unii pe altii.De ce nu vreti sa o impliniti? numai asa Ii Ve-ti putea vedea fata
Pai cum sa-i zic dacă dansul(a) si-a ales acest pseudonim? Acum după ultima sa postare il voi alinta Cheeta.
Josnice origini ți-ai ales, Babò! E greu să te ridici deasupra condiției pe care ti-o autoimpui. La fel ca și alți maimuțoi ridicoli care imi zgârie ecranul computerului de pe la Chicago, de pe la Londra…
Cristian, vreau sa fac o mica precizare,
cuvantul SERPAS, nu are nici o legatura cu cuvantul sarpe, SSERPAS, inseamna, purtator de poveri,in cazul expresiei pe care am ales-o eu, inseamna purtatorul de povesri pt Domnul.redau mai jos povestea cu srepasii
Șerpașii Domnului
La începutul acestui an s-a stins din viață Sir Edmund Hillary, legenda vie a cuceririlor montane de pe “acoperișul lumii,” cum este numit platoul himalaian.
Pe 29 mai 1953, la vârsta de 33 de ani, Edmund Hillary, însoțit de șerpașul Tenzing Norgay, a pășit pe cel mai înalt pisc montan, faimosul și necuceritul Chomolungma. Ei erau membri ai celei de-a noua expediții britanice pe Everest, condusă de John Hunt.
edmund
La expediția din 1953 au participat peste 400 de persoane, dintre care 382 erau șerpași. Vestea cuceririi Everestului a ajuns la Londra chiar în ziua încoronării Reginei Elisabeta a II-a, iar la întoarcere, când expediția condusă de Hunt a ajuns în Kathmandu, Edmund Hillary a aflat că a devenit Sir Edmund Hillary. Imperiul a dorit să onoreze marea performanță a lui Hillary, care a devenit erou în patria lui și o personalitate mondială extrem de onorată de-a lungul întregii lui vieți.
Puțini oameni știu însă că această glorie se datorează în cea mai mare măsură unor oameni despre care nu se face prea mare publicitate. Puțini se gândesc la faptul că fără ajutorul vital al șerpașilor, alpiniștii eroi n-ar avea nicio șansă să le apară numele la gazeta de perete a civilizației.
Șerpașii sunt locuitorii celei mai înalte zone montane din Himalaia. Ei sunt folosiți ca purtători de poveri și călăuze pentru expedițiile organizate aici. Sunt renumiți pentru rezistența excepțională la efort, pentru capacitatea de a se adapta perfect în zona de aer rarefiat a înălțimilor montane și pentru pretențiile modeste în ce privește alimentația zilnică pe timpul expediției.
În timp ce organizatorii și alpiniștii profesioniști au doar grija pioletului, a binoclului și eventual a unei măști de oxigen, șerpașii duc în spate zeci de kilograme de echipament și alimente, fără de care expediția nu ar avea nicio șansă de reușită. Pe lângă rolul de purtători de poveri, ei mai au și responsabilitatea călăuzirii expediției pe cel mai bun drum către baze, punctele de atac ale piscurilor ce trebuiesc cucerite. Orice abatere de la drumul corect poate duce la amânarea, sau chiar anularea întregului proiect.
Dar când expediția a luat sfârșit, încununată de succes, nimeni nu mai vorbește despre șerpași. Eroi și cavaleri devin unii care au urcat muntele cu mâinile în buzunare, călăuziți și cărați în spate de alții.
La fel este și cu poporul care va cuceri piscul final al desăvârșirii. El este destinat la glorie, la încoronare, dar cei care îl vor duce acolo sunt purtătorii de poveri, șerpașii Domnului, oameni capabili să respire aerul rarefiat al înălțimilor fără să se sufoce, dispuși să ducă în spate poverile altora fără să se plângă sau să se prăbușească. În plus, ei mai au și responsabilitatea de a urmări calea consacrată, atenți permanent să nu se abată de la ea în mijlocul multiplelor pericole ale ascensiunii.
Șerpașii Domnului din trecut și-au făcut datoria, chiar dacă generația lor nu a recunoscut valoarea muncii depuse de ei. Moise, Ilie, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Ezra, Amos, Osea, toți acești purtători de poveri au dus pe Israel la slava zămislirii “copilului de parte bărbătească” (Apoc 12:5.13), în condiții extreme, sub presiuni de neimaginat, mânați doar de speranța că odată, cândva, din acest popor va răsări Odrasla, “sămânța femeii” care va zdrobi capul șarpelui.
Acest gen de bucurie a strălucit recent în sufletele a doi purtători de poveri, Jones și Waggoner. Domnul le-a încredințat povara unei foarte prețioase solii, iar ei au înțeles că solia aduce mai proeminent în fața lumii pe Mântuitorul răstignit. Știau că o asemenea prezentare a caracterului lui Dumnezeu va da naștere Miresei lui Hristos, și va aduce nunta Mielului. Chiar Domnul, prin slujitoarea Sa aleasă, îi numește pe cei doi „purtători de poveri,” șerpașii Domnului pentru un popor destinat să devină Mireasa lui Hristos.
Scriind despre înverșunarea cu care era respinsă lumina trimisă prin cei doi soli, Ellen White scria unor conducători ai bisericii din vremea ei:
„Cel mai dificil lucru din lume este să convingi pe cineva care nu vrea să fie convins. În loc de a se angaja cu toată inima în această lucrare, ei se dau înapoi, sperând și rugându-se ca cei pe care i-a trimis Domnul să nu aibă succes, căci dacă purtătorii de poveri ar avea succes, aceasta ar fi dovada că cei ce s-au îndoit sunt greșiți” (The Ellen G. White 1888 Materials, 428).
Expediția din 1888 a eșuat. Încercarea lui Dumnezeu de a duce biserica rămășiței pe vârfurile amețitoare ale Zilei Ispășirii pentru cei vii s-a lovit de ortodoxia clericală care nu este dispusă să permită lui Dumnezeu să vorbească decât pe canalele oficiale. Biserica s-a întors în pustie, învârtindu-se în jurul muntelui fără niciun rost.
Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu a renunțat la scopul Său. El trebuie să prezinte universului o „biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană” (Ef 5:27), pregătită pentru Nunta Mielului, pe care Balaurul să nu o poată dovedi mincinoasă. Doar Nunta, unirea dintre divin și uman, poate pune punct marii controverse, fiind ultima demonstrație că părtășia cu natura divină este singura cale prin care fericirea și libertatea pot produce un univers în pace.
Așa lumească și imatură cum pare acum, biserica rămășiței trebuie să ajungă la nuntă, iar în acest scop Domnul va pune din nou povara soliei neprihănirii lui Hristos pe umerii șerpașilor Săi. Dar nu, nu ca să facă din ei eroii credinței, vedete evlavioase, o elită spirituală în fața căreia să se plece recunoscătoare biserica și lumea.
Rolul lor va fi acela de purtători de poveri, șerpașii rămășiței poporului sfânt, rămășiță destinată slavei orbitoare a reproducerii desăvârșite a caracterului lui Hristos în poporul Său.
Sunt aleși ei și nu alții deoarece au căpătat o rezistență deosebită la efort, în aerul rarefiat și pur al neprihănirii lui Hristos în care trăiesc zi de zi, au frecventat cărările muntelui casei Domnului și cunosc bine amplasamentele corecte pentru tabără.
În plus, nu sunt pretențioși, capricioși, când este vorba de hrana alocată lor, sau nemulțumiți de rolul de hamal care li s-a acordat. Ei și-au înțeles corect misiunea, aceea de a duce Mireasa lui Hristos pe acoperișul lumii, și și-au asumat acest rol fără condiții sau vise de slavă deșartă. Chiar dacă Mireasa merge spre vârf fluierând și jucându-se cu pioletul, chiar dacă mai pretinde câteodată să fie dusă în brațe că a obosit, ei nu abandonează misiunea și nici nu se răzvrătesc. Ei știu bine că „onoarea lui Dumnezeu, onoarea lui Hristos, sunt implicate în desăvârșirea de caracter a poporului Său.”
tenzing
Un lucru interesant mai poate fi menționat în cucerirea Everestului de către Sir Edmund Hillary. La ora 11:30, când au ajuns pe acoperișul lumii, la 8.848 de metri altitudine, vântul începuse să viscolească zăpada, acoperind urmele pe care veniseră. De aceea s-au grăbit să coboare. Dar nu înainte de a face fotografii. Acum, șerpașul Tenzing Norgay nu știa să umble cu aparatul de fotografiat, așa că singura fotografie rămasă posterității este cea făcută de Edmund lui Tenzing. Da, drapelul patriei flutură mândru pe Everest, dar cel care îl poartă este șerpașul Tenzing, și nu Sir Edmund Hillary.
În ziua când Regele nostru va fi încoronat, Mireasa va fi cea care primește slava și titlul, fiind invitată pe tron împreună cu Hristos. Dar fotografia oficială, rămasă ca o dovadă eternă a biruinței, ca o mărturie că „stânca cea ‘naltă” a fost atinsă, va fi cea a șerpașilor, a purtătorilor de poveri, a celor care din planul doi au asigurat succesul expediției. Ei poartă drapelul pe vârful muntelui Sionului, pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, pe acoperișul lumilor eterne.
Vor fi făcuți „terebinții neprihănirii,” un sad al Domnului care va garanta pacea și libertatea în vastul univers al lui Dumnezeu.
De aceea cu respect și onoare vă salut de pe acum pe voi, șerpașii Domnului, oriunde v-ați afla
Draga Emilia, crezi ca eu nu stiu ce inseamna serpas? Cata vreme ai folosit numele tau nu am intrat in polemici cu tine, chiar te-am respectat, dar povara pe care ai ales-o cu numele ma facut sa ma port asa.
Cer iertare si te rog sa ramai la numele cu care ai fost binacuvantata de Dumnezeu.
Domnul fie laudat pt frumosul articol .
Emilia, mulțumim pentru ca ai incredere in cunoștințele noastre generale. Imi pare mie sau ne iei de…ignoranți?
Ioane tu ai auzit vreodată de copy-paste?
…da siiiii??? ….