Moartea zilnică a eului
Studiul VI – Trimestul III
Joi , 7 august 2014
Paradoxal, viaţa adevărată este posibilă numai prin moarte. Când am primit botezul, am murit faţă de vechea fire şi ne-am ridicat la o viaţă nouă, dar vechea fire nu a dispărut brusc în apa botezului. Observăm că vechile obiceiuri şi înclinaţii reapar şi se luptă să ne ia în stăpânire iarăşi. De aceea, trebuie să avem răbdare şi să răstignim vechea fire nu o dată, ci de nenumărate ori! Domnul Hristos a asemănat viaţa creştină cu purtarea unei cruci.
5. Cum înţelegem pasajul din Luca 9:23,24?
Luca 9
23. Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. 24. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.După părerea multora, crucea despre care vorbeşte Domnul Isus aici este fie o boală gravă, fie o situaţie neplăcută, fie o dizabilitate permanentă. Însă, dacă citim pasajul cu atenţie, observăm că purtarea crucii este aşezată alături de lepădarea de sine şi este un act care trebuie îndeplinit zilnic şi în toate aspectele vieţii.
Viaţa creştină stă sub semnul crucii: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Să nu uităm că, la condamnaţii la moarte prin crucificare, decesul nu survenea imediat, ci după mai multe ore sau chiar zile de agonie. Tot la fel, vechea noastră fire nu moare repede, ci se luptă mult timp să supravieţuiască şi să coboare de pe cruce.
Lepădarea de sine nu este ceva uşor, fiindcă vechea fire nu cedează lesne, nu se lasă răstignită atât de uşor. Şi să nu uităm că nu ne putem răstigni singuri: „Nimeni nu se poate goli singur de sine. Tot ce putem face este să consimţim ca Hristos să îndeplinească această lucrare. Atunci, rugăciunea sufletului va fi: «Doamne, ia-mi Tu inima, căci eu nu pot să Ţi-o dau. Ea este proprietatea Ta. Păstreaz-o curată, căci eu nu pot să o păstrez pentru Tine. Mântuieşte-mă în ciuda mea însumi, în ciuda eului meu slab, necreştinesc. Modelează-mă, şlefuieşte-mă, ridică-mă într-o atmosferă curată şi sfântă, acolo unde un torent bogat din dragostea Ta să-mi pătrundă în suflet.» Nu este de ajuns ca această renunţare la sine să fie făcută doar la începutul vieţii creştine. Ea trebuie reînnoită la fiecare pas spre cer… Numai prin renunţarea constantă la sine şi prin dependenţa de Hristos, suntem în siguranţă.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, p. 159, 160
Este necesar să ne predăm zilnic Domnului.
Care este cea mai recentă experienţă a ta de lepădare de sine? Ce îţi spune aceasta despre viaţa ta creştină?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ezechiel 41
1. M-a dus în Templu. A măsurat stâlpii; aveau o lăţime de şase coţi de o parte şi o lăţime de şase coţi de alta – aceasta este lăţimea stâlpilor. 2. Lăţimea uşii era de zece coţi; iar canaturile uşii erau late de cinci coţi de o parte şi cinci coţi de cealaltă parte. A măsurat şi lungimea Templului: patruzeci de coţi, şi lăţimea: douăzeci de coţi. 3. Apoi a intrat înăuntru. A măsurat uşorii uşii, doi coţi, uşa, şase coţi, şi lăţimea uşii, şapte coţi. 4. Pe partea dinainte a Templului a măsurat în lungime douăzeci de coţi şi în lăţime douăzeci de coţi; şi mi-a zis: „Acesta este Locul Preasfânt!” 5. A măsurat zidul casei, gros de şase coţi, şi lăţimea odăilor lăturalnice de jur împrejurul Casei, patru coţi. 6. Odăile lăturalnice erau unele peste altele, în număr de treizeci, aşezate în trei caturi; ele dădeau în nişte îmbucături de zid, făcute anume pentru odăile acestea de jur împrejurul Casei, aşa că se sprijineau pe ele, şi nu pe zidul Casei. 7. Odăile, cu cât erau mai sus, cu atât erau mai încăpătoare, şi te suiai la ele ocolind; căci te suiai împrejurul Casei pe o scară şerpuitoare. Astfel era mai mult loc, ca lărgime, în partea de sus a Casei, şi din catul de jos te suiai în catul de sus prin cel de la mijloc. 8. De jur împrejurul Casei se vedea o pardoseală ieşită în afară. Odăile lăturalnice aveau nişte temelii şi erau de o prăjină întreagă, adică şase coţi la unghi. 9. Zidul de afară al odăilor lăturalnice avea o grosime de cinci coţi. 10. Locul gol dintre odăile lăturalnice ale Casei şi odăile dimprejurul Casei avea o lăţime de douăzeci de coţi de jur împrejur. 11. Uşa odăilor lăturalnice dădea în locul gol: o uşă la miazănoapte şi o uşă la miazăzi; şi lărgimea locului gol era de cinci coţi de jur împrejur. 12. Clădirea din faţa locului gol, din partea de apus, avea o lăţime de şaptezeci de coţi, un zid de cinci coţi de gros de jur împrejur, şi era lung de nouăzeci de coţi. 13. A măsurat şi Casa, care avea o lungime de o sută de coţi. Locul gol, clădirea şi zidurile sale aveau de asemenea o lungime de o sută de coţi. 14. Lăţimea feţei Casei şi a locului gol dinspre răsărit era de o sută de coţi. 15. A măsurat lungimea clădirii dinaintea locului gol, pe partea dinapoi a Casei, şi pridvoarele ei de fiecare parte: erau o sută de coţi. 16. Templul şi Casa dinăuntru, tinda de afară, pragurile, ferestrele îngrădite, pridvoarele din jurul celor trei caturi, în faţa pragurilor, erau acoperite cu lemn de jur împrejur. De la pământ până la ferestrele acoperite 17. până deasupra uşii, partea dinăuntrul Casei, partea de afară, tot zidul de jur împrejurul Casei dinăuntru şi din afară, totul era după măsură 18. şi împodobit cu heruvimi şi finici. Între doi heruvimi era un finic. Fiecare heruvim avea două feţe, 19. o faţă de om întoarsă spre un finic de o parte, şi o faţă de leu întoarsă spre celălalt finic, de cealaltă parte; aşa era de jur împrejurul Casei. 20. De la pământ până deasupra uşii erau heruvimi şi finici, şi tot aşa şi pe zidul Templului. 21. Uşorii Templului erau în patru muchii. Şi în faţa Locului Preasfânt era ceva care se vedea 22. ca un altar de lemn, înalt de trei coţi, lung de doi coţi şi lat de doi coţi. Colţurile, temelia şi pereţii lui erau de lemn. Omul acela mi-a zis: „Aceasta este masa care este înaintea Domnului!” 23. Templul şi Locul Preasfânt aveau două uşi. 24. Fiecare uşă avea două canaturi care se întorceau amândouă pe uşi, două canaturi pentru o uşă şi două pentru cealaltă. 25. Pe uşile Templului erau săpaţi heruvimi şi finici, ca şi pe ziduri. În faţa pridvorului de afară erau nişte grinzi de lemn îmbucate între ele. 26. Erau ferestre îngrădite, şi de o parte şi de cealaltă erau finici, şi tot aşa era şi pe laturile pridvorului, pe odăile lăturalnice ale Casei şi pe grinzile de sus. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
