Viaţa nouă în Hristos
Studiul VI – Trimestrul III
Luni , 4 august 2014
Naşterea din nou este posibilă doar prin lucrarea Duhului Sfânt. Domnul Isus a ilustrat procesul convertirii prin acţiunea vântului, folosindu-Se de faptul că grecescul pneuma înseamnă şi „duh”, şi „vânt” (Ioan 3:8). Vântul suflă și noi nu avem putere asupra lui, nu-l putem porni, nu-l putem direcţiona cum vrem şi nici nu îl putem opri. Putem doar să răspundem la acţiunea lui – opunându-ne sau supunându-ne.
Ioan 3
8. Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.”Tot la fel, Duhul Sfânt lucrează neîncetat la inima fiecărui om, atrăgându-l la Domnul Hristos. Noi nu avem control asupra acestei puteri mântuitoare şi transformatoare. Nu putem decât să ne opunem sau să ne supunem lucrării Sale. Iar dacă ne supunem, vom avea parte de experienţa naşterii din nou.
Există totuşi vreun mod de a verifica dacă am avut sau nu parte de această experienţă? Da, există! Modul în care lucrează Duhul Sfânt la inima noastră nu este vizibil, dar rezultatele lucrării Sale sunt vizibile. Cei din jurul nostru îşi pot da seama dacă avem sau nu o inimă nouă, pot observa din comportamentul nostru dacă această transformare lăuntrică a avut loc sau nu. Domnul Isus Însuşi spunea: „După roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:20). Viaţa nouă în Hristos nu este o peticire şi o îndreptare pe ici-colo a vechii vieţi, nu înseamnă retuşarea şi repararea câtorva defecte, ci transformarea deplină a întregii fiinţe.
2. Care sunt urmările naşterii din nou? Tit 3:5-7; 2 Corinteni 5:17; Galateni 6:15.
Tit 3
5. El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, 6. pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; 7. pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.2 Corinteni 5
17. Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.Galateni 6
15. Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură nouă.Domnul Hristos sădeşte în noi, prin Duhul Sfânt, gânduri, sentimente şi motivaţii noi. El ne trezeşte conştiinţa, ne înnoieşte gândirea, supune orice dorinţă nesfântă şi ne umple cu pacea cerului. Schimbarea aceasta într-o fire nouă nu are loc instantaneu, ci cu timpul. Avem mare nevoie de ea, fiindcă firea veche, pământească, este în vrăjmăşie cu Dumnezeu.
Gândeşte-te cum ţi-ai petrecut ultimele douăzeci şi patru de ore. În ce măsură Îl percep cei din preajma ta pe Domnul Hristos în cuvintele, atitudinile şi gesturile tale? Roagă-te pentru acele trăsături morale pe care nu le-ai dobândit încă şi permite-I Duhului Sfânt să lucreze la caracterul tău.
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ezechiel 38
1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2. „Fiul omului, întoarce-te cu faţa spre Gog din ţara lui Magog, spre domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului, şi proroceşte împotriva lui! 3. Şi spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată, am necaz pe tine, Gog, domnul Roşului, Meşecului şi Tubalului! 4. Te voi târî şi-ţi voi pune un cârlig în fălci; te voi scoate, pe tine şi toată oastea ta, cai şi călăreţi, toţi îmbrăcaţi în chip strălucit, ceată mare de popor, care poartă scut şi pavăză şi care toţi mânuiesc sabia; 5. împreună cu ei voi scoate pe cei din Persia, Etiopia şi Put, toţi cu scut şi coif: 6. Gomerul cu toate oştile lui, ţara Togarmei, din fundul miazănoaptei, cu oştile sale, popoare multe împreună cu tine! 7. Pregăteşte-te, dar, fii gata, tu şi toată mulţimea adunată în jurul tău! Fii căpetenia lor! 8. După multe zile, vei fi în fruntea lor; în vremea de apoi, vei merge împotriva ţării ai cărei locuitori scăpaţi de sabie vor fi strânşi dintre mai multe popoare pe munţii lui Israel care multă vreme fuseseră pustii; dar, fiind scoşi din mijlocul popoarelor, vor fi toţi liniştiţi în locuinţele lor. 9. Iar tu te vei sui, vei înainta ca o furtună, vei fi ca un nor negru care va acoperi ţara, tu cu toate oştile tale şi multe popoare cu tine.” 10. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „În ziua aceea, multe gânduri îţi vor veni în minte şi vei urzi planuri rele. 11. Vei zice: „Mă voi sui împotriva ţării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceştia liniştiţi, care stau fără grijă în locuinţele lor, toţi în locuinţe fără ziduri şi neavând nici zăvoare, nici porţi! 12. Mă voi duce să iau pradă şi să mă dedau la jaf, să pun mâna pe aceste dărâmături locuite din nou, pe poporul acesta strâns din mijlocul neamurilor, care are turme şi moşii şi locuieşte în mijlocul pământului.” 13. Seba şi Dedan, negustorii din Tars şi toţi puii lor de lei îţi vor zice: „Vii să iei pradă? Pentru jaf ţi-ai adunat oare mulţimea ta, ca să iei argint şi aur, ca să iei turme şi avuţii şi să faci o pradă mare?” 14. De aceea proroceşte, fiul omului, şi spune lui Gog: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Da, în ziua când poporul Meu, Israel, va trăi în linişte, vei porni din ţara ta 15. şi vei veni din fundul miazănoaptei, tu şi multe popoare cu tine, toţi călare pe cai, o mare mulţime şi o puternică oştire! 16. Vei înainta împotriva poporului Meu, Israel, ca un nor care va acoperi ţara. În zilele de apoi, te voi aduce împotriva ţării Mele, ca să Mă cunoască neamurile, când voi fi sfinţit în tine sub ochii lor, Gog!” 17. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Nu eşti tu acela despre care am vorbit odinioară prin robii Mei prorocii lui Israel, care au prorocit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor? 18. În ziua aceea însă, în ziua când va porni Gog împotriva pământului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui în nări mânia aprinsă. 19. O spun în gelozia şi în focul mâniei Mele: în ziua aceea, va fi un mare cutremur în ţara lui Israel. 20. Peştii mării şi păsările cerului vor tremura de Mine şi fiarele câmpului şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ, şi toţi oamenii care sunt pe faţa pământului; munţii se vor răsturna, pereţii stâncilor se vor prăbuşi şi toate zidurile vor cădea la pământ. 21. Atunci voi chema groaza împotriva lui pe toţi munţii Mei, zice Domnul Dumnezeu; sabia fiecăruia se va întoarce împotriva fratelui său. 22. Îl voi judeca prin ciumă şi sânge, printr-o ploaie năprasnică şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste oştile lui şi peste popoarele cele multe care vor fi cu el. 23. Îmi voi arăta astfel mărimea şi sfinţenia, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii neamurilor, şi vor şti că Eu sunt Domnul.” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
„In timp ce Isus slujise in Sanctuar, judecata continuase pentru neprihanitii care erau morti si apoi pentru neprihanitii aflati in viata. Hristos Isi primise Imparatia dupa ce facuse ispasire pentru poporul Sau si le stersese pacatele. Era hotarat cine aveau sa fie supusii Imparatiei. Nunta Mielului luase sfarsit. Si Imparatia si maretia ei in intregime au fost date lui Isus si mostenitorilor mantuirii, iar Isus urma sa domneasca ca Imparat al imparatilor si Domn al Domnilor.” (Experiente si viziuni, cap. INCHEIEREA VESTIRII CELEI DE-A TREIA SOLII INGERESTI).
In acest capitol din Experiente si viziuni scrie foarte clar cand are loc Nunta Mielului. Va rog sa cititi tot capitolul si veti vedea ca Nunta Mielului luase sfarsit in timp ce poporul lui Dumnezeu era inca pe pamant inainte de a doua venire a Domnului Hristos pe norii cerului.
Si inca un paragraf foarte important din acest capitol pe care va rog inca odata din toata inima sa-l cititi.
„Din toate partile veneau strigate puternice, tanguietoare: “Tu m-ai oprit sa primesc adevarul care m-ar fi salvat de acest ceas teribil”. Poporul s-a intors impotriva pastorilor lor cu o ura amarnica si reprosandu-le astfel: “Nu ne-ati avertizat. Ne-ati spus ca toata lumea urma sa fie convertita si ati strigat ‘pace, pace’, pentru a aduce la tacere orice temere care se ridica. Nu ne-ati spus despre acest ceas, si despre cei care ne-au avertizat ati spus ca sunt fanatici si oameni rai, care ne vor provoca ruina”. Dar am vazut ca pastorii nu au scapat de mania lui Dumnezeu. Suferinta lor era de zece ori mai mare decat cea a poporului lor.”
„Viaţa nouă în Hristos nu este o peticire şi o îndreptare pe ici-colo a vechii vieţi, nu înseamnă retuşarea şi repararea câtorva defecte, ci transformarea deplină a întregii fiinţe.”
@Dana, solia ingerului al 3-lea inca nu a inceput, Isus inca mijloceste pentru pacatosi, dar daca nunta Mielului ia sfarsit dupa ce Isus termina lucrarea de mijlocire, asta inseamna ca nunta Mielului are loc deja acum in prezent, fara prezenta noastra fizica?
Eu cam asa inteleg, tu cum intelegi?
Sorin, ce intelegi tu prin solia ingerului al 3-lea?.
A inceput de la 1844, de la intrarea in sfana sfintelor in sanctuarul ceresc a Domnului Isus Cristos.
Sorin poate ai dreptare, nu prea se mai vesteste solia ingerului al 3-lea.
Lucrarea de mijlocire a Domnului Hristos se incheie imediat dupa ce face ispasire pentru poporul Sau si le sterge pacatele, adica la sigilare. Viziunea arata ca atunci Nunta Mielului se sfarseste. Si daca „nunta reprezinta unirea dinte divin si uman” (Col 307), e clar ca inainte de a doua venire a Domnului are loc acest eveniment insa nu fara prezenta noastra fizica, deoarece acest eveniment Nunta Mielului – unirea dintre divin si uman (asta se intampla la nunta) se realizeaza in dreptul celor ce vor sa inteleaga si accepta ca lucrarea aceasta sa se faca in ei, nu doar cu ei, nu doar pentru ei.
Vestirea soliei ingerului al treilea nu a inceput pentru lume dar pentru biserica care trebuie sa duca aceasta solie lumii a inceput, pentru ca toate se fac in doua faze: mai intai pentru iudeu, apoi pentru grec.
„Marea strigare a îngerului al treilea a şi început în descoperirea neprihănirii lui Hristos, Răscumpărătorul iertător de păcate” (RH 22 noiembrie 1892)
Acest capitol din Experiente si viziuni este foarte important si foarte clar in ce priveste timpul de inchiere a lucrarii de mijlocire a Domnului Hristos si locul unde se desfasoara Nunta Mielului, adica pe pamant nu in cer.
Nu stiu de ce aducem gandirea lui Dumnezeu, la nivelul gandirii noastre. Dana are perfecta dreptate. Nunta reprezinta primirea de catre Cristos a Imapatiei Sale.
Trebuie studiat sanctuarul mul mai mult.
Vestirea ‘Iată, Mirele vine’, din vara anului 1844, a făcut ca multe mii să aștepte venirea imediată a Domnului. La timpul cuvenit, Mirele a venit, dar nu pe pământ, cum așteptau oamenii, ci la Cel îmbătrânit de zile, în ceruri, la nuntă, să-Și primească împărăția. ‘Cele care erau gata, au intrat cu El la nuntă și s-a încuiat ușa.’ Ei nu puteau fi prezenți în persoană la nuntă, deoarece ea are loc în ceruri în timp ce ei sunt pe pământ. Urmașii lui Hristos trebuie ‘să aștepte pe Domnul când Se va întoarce de la nuntă’. Luca 12, 36. Însă trebuie să înțeleagă lucrarea Lui și să-L urmeze prin credință, atunci când intră înaintea lui Dumnezeu. În sensul acesta, se spune că ei merg la nuntă.
Sfânta cetate. Noul Ierusalim, care este capitala și reprezentanta împărăției, este numită ‘mireasa, soția Mielului’. Îngerul a spus lui Ioan: ‘Vino aici, și-ți voi arăta mireasa, soția Mielului’. ‘El m-a dus în Duhul,’ zice profetul, ‘și mi-a arătat cetatea cea mare, Ierusalimul cel Sfânt, coborând din cer de la Dumnezeu’. Apocalipsa 21, 9.10. Este clar deci că mireasa reprezintă Cetatea cea sfântă, iar fecioarele care merg în întâmpinarea Mirelui sunt simbolul bisericii….
Si ca inchere la nunta vor intra numai cei care cunosc Adevarul din Scripturi.
„Ei nu puteau fi prezenți în persoană la nuntă, deoarece ea are loc în ceruri în timp ce ei sunt pe pământ.”
Exact asa este, Mireasa este pe pamant in timpul nuntii si aceasta operatiune – unirea dintre divin si uman, se realizeaza din cer.
Stim ca se spune ca Nunta Mielului are loc dupa a doua venire a lui Isus pe norii cerului si deci cand Mireasa nu mai este pe pamant,de aceea am tinut sa punctez in penultima postare a mea ca nunta are loc pe pamant nu in cer.
@Cristian, de unde ai scos ca lucrarea ingerului al 3-lea a inceput din anul 1844?
In Apoc.14:9-11 spune:
Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!
De aici se intelege ca solia de avertizare este data numai atunci cand se da legea de primire a semnului fiarei (legea duminicala), atunci va fi strigarea ingerului al 3-lea de avertizare catre toti locuitorii de a nu primi semnul fiarei pe mana si frunte. Asa ca inca nu a aparut legea duinicala, noi trai acum inca in solia ingerilor 1 si 2.
Cat priveste cea ce ai spus ca Apoc 21:9,10 spune: Îngerul a spus lui Ioan: ‘Vino aici, și-ți voi arăta mireasa, soția Mielului’. ‘El m-a dus în Duhul,’ zice profetul, ‘și mi-a arătat cetatea cea mare, Ierusalimul cel Sfânt, coborând din cer de la Dumnezeu’, ar trebui sa citesti mai cu atentie de la inceput, vei observa ca vers 1,2 spune:
Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Acum gandeste-te ca daca cerul si pamantul dintai au pierit, se stie clar ca cei mantuiti sunt deja in cetate, asta inseamna ca atunci cand Domnul vine, ii ia pe cei credinciosi, vor domni 1000 ani in cer, apoi dupa 1000 de ani, mantuitii aflati in cetate se va cobori pe pamant, cetatea Ierusalimul va fi capitala universului asezata pe noul pamant.
Sorin:
O solie întreită Apocalipsa 14, 6.7 profetizează vestirea primei solii îngerești. Apoi profetul continuă: “Apoi a urmat un alt înger zicând: ‘A căzut, a căzut Babilonul’…. Și a urmat al treilea înger.” Cuvântul redat aici “a urmat” înseamnă “a merge împreună”, “a veni după altul”, “a merge cu el”, vezi Henry George Liddeli and Robert Scott Greek English Lexicon (Oxford: Clarendon Press, 1940), vol. 1, p. 52. El mai înseamnă “a însoți”. Vezi George Abbott-Smith, A.Manual Greek Lexicon of the New Testament (Edinburgh: T. and T.Clark, 1950), p. 17. Este același cuvânt folosit în Marcu 5, 24. “Isus a mers cu el; și mult popor Îl urma și se înghesuia în jurul Lui.” El mai este folosit și de cei o sută patruzeci și patru de mii de răscumpărați. — Apocalipsa 14, 4 unde spune: “Aceștia urmează pe Miel oriunde merge El”. În ambele locuri se vede că ideea intenționată să fie transmisă este aceea de “mergere împreună” “în tovărășie cu cineva”. Așa găsim în 1 Corinteni 10, 4, unde citim despre copiii lui Israel că “au băut din aceeași stâncă duhovnicească ce venea după ei”, cuvântul “venea” este tra-ducerea aceluiași cuvânt grec, iar marginalele redau “a mers cu ei”. Din acestea înțelegem că ideea din Apocalipsa 14, 8.9 nu este aceea că al doilea și al treilea înger au venit după primul, la un timp anumit, ci că au venit cu el. Cele trei solii nu sunt decât o solie întreită. Ele sunt trei numai în ordinea ridicării lor. Dar, după ce s-au ridicat, merg împreună și sunt inseparabile.
EGW spune:
” Mulți fac la fel în timpul nostru, în 1897, pentru că nu au avut o experiență cu privire la adevărurile cruciale cuprinse în soliile primului, celui de al doilea și al treilea înger. Unii cercetează Scripturile pentru a găsi dovezi că vestirea acestor solii se află încă în viitor. Ei adună laolaltă adevărurile acestor solii, dar nu reușesc să le așeze în locul corespunzător în istoria profetică. Drept urmare, acești învățători sunt în pericolul de a-i deruta pe oameni cu privire la localizarea în timp a soliilor. Ei nu înțeleg timpul sfârșitului și nici nu știu unde să plaseze soliile. Ziua Domnul vine cu pași nevăzuți, dar presupușii oameni mari și înțelepți pălăvrăgesc despre “înalta educație”. Ei nu cunosc semnele venirii lui Hristos și nici semnele sfârșitului lumii. — Manuscript 136, 1897.”
tot EGW spune:
„Când Hristos a intrat în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc, pentru a săvârși încheierea lucrării de ispășire, le-a încredințat slujitorilor Lui ultima solie de har ce trebuia dată lumii. Aceasta este avertizarea îngerului al treilea din Apocalipsa 14. Imediat după proclamarea ei, profetul Îl vede pe Fiul omului venind în slavă ca să recolteze secerișul pământului.
După cum a fost prezis în Scripturi, slujba lui Hristos în locul prea sfânt a început la încheierea perioadei profetice, în anul 1844. Cuvintele lui Ioan din Apocalipsa 11, 19 se aplică tocmai la acest timp: “Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: și s-a văzut chivotul legământului Său.” Chivotul legământului lui Dumnezeu se află în al doilea compartiment al sanctuarului. Când Domnul Hristos a intrat acolo să slujească în favoarea păcătosului, această parte din interiorul templului a fost deschisă și s-a văzut chivotul lui Dumnezeu. Maiestatea și puterea lui Dumnezeu s-au descoperit acelora care, prin credință, Îl vedeau pe Mântuitorul în lucrarea Lui de mijlocire. Când poalele slavei au umplut templul, lumina din sfânta sfintelor s-a revărsat asupra poporului Său așteptător de pe pământ.”
inteleg ce spui, sunt de acord ca omului care vrea sa asculte ce zici poti sa-i zici si de solia ingerului al 3-lea, adica daca i-ai zice asa: Sa stii cutare ca, daca te inchini fiarei si primesti semnul ei, vei bea si tu din vinul maniei lui Dumnezeu….
Dar sa strgi acum in gura mare aceasta solie a ingerului al 3-lea, s-o strigi in centrul orasului, la un microfon, fara sa fie data legea duminicala care este senul fiarei, mi se pare fara rost, deoarece oamenii nu vor intelege ce spui, numai cand va aparea decretul duinical, numai atunci unii oameni vor intelege cum stau lucrurile.
in ce priveste nunta Mielului, mireasa inca nu este de pe acum, asta am studiat!
Sorin, solia ingerului al treilea este despre neprihanirea lui Hristos. Citeste urmatoarele paragrafe si vei constata acest lucru.
TM 91, 92:
Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis o foarte preţioasă solie prin fraţii Waggoner şi Jones. Această solie urmăreşte să aducă mai proeminent în faţa lumii pe Mântuitorul răstignit, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea invită poporul să primească neprihănirea lui Hristos. Aceasta este solia pe care Dumnezeu a ales-o să fie dată lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie proclamată cu voce tare şi însoţită de revărsarea Duhului Său în măsură bogată.
EV 190:
Mulţi mi-au scris întrebându-mă dacă solia îndreptăţirii prin credinţă este solia îngerului al treilea, iar eu am răspuns: “Este cu adevărat solia îngerului al treilea.”
6T 19 (GCBull. 1893):
Solia neprihănirii lui Hristos trebuie să răsune de la un capăt la altul al pământului, pregătind calea Domnului. Aceasta este slava lui Dumnezeu care încheie lucrarea îngerului al treilea.
RH 22 nov. 1892 (1SM 363):
Timpul încercării este chiar asupra noastră, căci marea strigare a îngerului al treilea a şi început prin descoperirea neprihănirii lui Hristos, Răscumpărătorul iertător de păcate. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă va umple tot pământul.
7BC 964:
Solia laodiceană a răsunat. Luaţi această solie în toate fazele ei şi prezentaţi-o poporului, oriunde Providenţa deschide calea. Îndreptăţirea prin credinţă şi neprihănirea lui Hristos sunt temele care trebuiesc prezentate unei lumi care piere.
6T20:
Adevărurile soliei îngerului al treilea au fost prezentate de unii ca o teorie uscată; dar această solie trebuie să Îl prezinte pe Hristos cel Viu. El trebuie să fie descoperit ca Cel dintâi şi Cel de pe urmă, ca Lăstarul din rădăcina lui David, ca Luceafărul strălucitor al dimineţii. Prin această solie, caracterul lui Dumnezeu în Hristos trebuie prezentat lumii.
The EGW 1888 Materials, 1486:
„Domnul vine, dar cei care s-au aventurat să se opună luminii pe care Dumnezeu o revărsa în măsură bogată la Minneapolis, care nu și-au umilit inimile înaintea lui Dumnezeu, vor continua să meargă pe drumul împotrivirii, zicând: ‘Cine este Domnul, ca să ascult de glasul Lui?’ Drapelul purtat de toți cei care proclamă solia îngerului al treilea este acoperit cu o altă culoare, care realmente îl omoară. Aceasta se întâmplă acum”
Nu numai că nu vestim solia îngerului al treilea dar cei care o fac sunt aduși la tăcere de zelosii apărători ai fiarei prin argumente de tipul „nu este încă timpul pentru a vesti o astfel de solie, continuând să o vestim vom declanșa persecuția asupra noastră”. De parca menirea noastră ar fi să intarziem cat mai mult persecuția.
Pentru Cristian si Dana
Apoc 19:1-9 = După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă care zicea: „Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!
Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei. Şi au zis a doua oară: „Aleluia!… Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”
Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aleluia!”
Şi, din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”
Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel atotputernic a început să împărăţească. Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
Retineti ca vers.1 si 2 mentioneaza slavirea lui Dumnezeu pt.ca a judecat pe curva cea mare (Babilonul) prin plagile date de Domnul. Plagile incep cu cap 16 din Apoc., iar in cap.17 se spune o descriere amanuntita a fiarei, si cap.18 descrie despre starea oaenilor bogati care sa oftica pentru ca averile s-au prabusit.
Deci daca luam in considerare cap.16 (Plagile), apoi cap.18 (jelirea bogatilor pt.avere), observam ca urmeaza cap 19 in care la inceput este descrierea laudei aduse Domnului ptr ca a judecat drept, si in vers.7 spune:Să ne bucurăm, să ne înveselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit.
De aici rezulta ca nunta are loc dupa caderea plagilor!!!
O explicatie mai amanuntita a vers.7 este asa:
Pentru a descrie dragostea si unirea care Il leaga pe Domnul Christos de biserica Sa, Sfanta Scriptura se foloseste de simbolul nuntii. Asa cum reiese din Pilda celor zece fecioare ( Matei 25,1-13 ), Mirele este Domnul Christos, iar Mireasa este biserica Sa curata. Simbolul acesta apare deseori in Scripturi. Despre poporul Israel, Domnul spune: “Mi-aduc aminte inca de dragostea pe care o aveai, cand erai tanara, de iubirea ta cand erai logodita, cand Ma urmai in pustie intr-un pamant nesemanat” ( Ieremia 2,1 ).
In Isaia putem citi: “Facatorul tau este barbatul tau” ( Isaia 54,5 pp. ), iar Pavel le scrie credinciosilor din Corint: “V-am logodit cu un barbat ca sa va infatisez inaintea lui Christos ca pe o fecioara curata” ( 2 Corinteni 11,2 ). In Apocalipsa, imaginea casatoriei este folosita in cap.19,9, 21,2-9 si 22,17.
“Domnul Christos a onorat relatia de casatorie, facand-o de asemenea, un simbol al unirii dintre El si cei rascumparati ai Sai. El Insusi este Mirele; mireasa este biserica, despre care, ca aleasa a Sa, El spune: “Esti frumoasa de tot, iubito, si n-ai niciun cusur” ( Cantarea cantarilor 4,7 ). ( 3 )
Casatoria implica doua evenimente majore in timpurile biblice: logodna si casatoria sau nunta. Intre cele doua evenimente exista o perioada de timp in care cei doi, desi erau socotiti sot si sotie, nu traiau sub acelasi acoperis. Nunta incepea cu o procesiune la casa miresei, dupa care continua la casa mirelui cu ospatul de nunta.
Urmand firul acestui simbolism, biserica cea curata acum este doar LOGODITA cu Domnul Christos – Mirele ei, fiind in asteptarea parusiei – revenirea in slava a Mantuitorului pentru a-Si lua mireasa la cer si a incepe ospatul nuntii.
In timpurile biblice, orice mire trebuia sa plateasca o dota. Acest lucru s-a intamplat la Golgota, cand Mantuitorul a platit aceasta “dota” pentru biserica Sa – sangele Sau varsat pe cruce. Acum, in perioada de logodna, cand biserica este in asteptarea Mirelui ei, ea trebuie sa se curateasca si sa se sfinteasca asemenea Lui, pentru a putea locui o vesnicie alaturi de El.
In ce priveste ca solia ingerului al 3-lea este despre neprihanirea lui Hristos, ai putea tu Dana sa explici aici cum vezi tu lucrurile? Se stie ca toti crestinii stiu ca ei sunt pacatosi, ca au nevoie de Isus, si accepta neprihanirea Sa prin credinta.
Cu alte cuvinte, eu stiu ca sunt pacatos, am nevoie de Isus, El sa imi ofera neprihanirea Sa pe care eu o accept prin credinta.
Dar intrebarea mea este: Ce rol are ingerul al 3-lea cu neprihanirea lui Hristos, ptr ca in Apoc.14, scrie ca ingerul al 3-lea striga: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!
Nu pricep legatura dintre ce ai entionat din citatele scrise de E.W. si ce scrie in APoc 14, a ingerului al 3-lea.
Tu cum intelegi? Exprima-te!
Sorin, neprihanirea lui Hristos trebuie studiata si descoperit ceva in ea. Ceea ce spui tu despre aceasta este „ca o teorie uscata”.
“În Hristos s-a manifestat caracterul Tatălui şi, privind la Hristos, putem fi schimbaţi după acelaşi chip. Noi trebuie să-L prezentăm lumii pe Hristos tot aşa cum L-a prezentat El pe Tatăl. Primind neprihănirea lui Hristos, noi nu prezentăm doar caracterul lui Hristos, ci şi caracterul Tatălui. Îl putem cunoaşte pe Tatăl doar
cunoscând pe Fiul. Hristos spunea: “Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl.”
Hristos a fost strălucirea slavei Tatălui Său. Întorcând privirea de la orice altă reprezentare a lui Dumnezeu, ştearsă şi umbrită, noi putem, cu faţa descoperită să privim în Hristos slava Domnului” (ST 18 mai 1891).
Toţi cei care primesc neprihănirea lui Hristos vor prezenta caracterul lui Hristos, şi implicit caracterul Tatălui. Nu se poate vorbi despre neprihănirea lui Hristos fără să vorbeşti de
caracterul Său, deoarece neprihănirea Lui este caracterul Lui.
Dacă putem crede că “ultimele raze ale luminii harului, ultima solie de har care trebuie vestită lumii este o descoperire a caracterului Său iubitor,” atunci vom înţelege că neprihănirea lui Hristos este caracterul Său.
“Adevărurile soliei îngerului al treilea au fost prezentate de unii ca o teorie uscată; dar această solie trebuie să Îl prezinte pe Hristos cel Viu. El trebuie să fie descoperit ca Cel dintâi şi Cel de pe urmă, ca Lăstarul din rădăcina lui David, ca Luceafărul strălucitor al dimineţii. Prin această solie, caracterul lui Dumnezeu în Hristos trebuie prezentat lumii” (6T20).
Aceasta este misiunea slăvită a poporului lui Dumnezeu de astăzi şi ne bucurăm că suntem o parte a lui.
Sorin, imi cer scuze ca uneori nu pot sa raspund imediat, am de recuperat timpul pierdut cu familia cat am luptat cu ajutorul Domnului sa inving boala, acea lupta a fost de un an si sase luni.
Acum pot sa-ti raspund inca odata, daca ai fi fost atent ai fii gasit raspunsu mai sus.
Ap.19:7 Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit,
Nunta. „Mireasa, nevasta Mielului” este „cetatea Sfântă, Ierusalimul”
Noul Ierusalim va fi capitala noului pământ, reprezentând astfel „împărăţia lumii”, care trebuie să devină împărăţia „Domnului nostru şi a Hristosului Său” (cap. 11,15; 21,1–5; GC 426). Noul Ierusalim va cuprinde Grădina Edenului, în care a fost păstrat pomul vieţii (vezi cap. 22,1.2; compară cu PP 62; GC 299, 646–648). Nunta la care se face referire aici este momentul în care Hristos Îşi primeşte împărăţia, reprezentată de Noul Ierusalim, şi este încoronat ca Domn al domnilor şi Împărat al împăraţilor, în ceruri, la sfârşitul lucrării Sale preoţeşti, înainte de venirea plăgilor.
Ca şi în pilda celor zece fecioare, sfinţii care aşteaptă sunt oaspeţii invitaţi la nuntă.
Dana:
Vrei sa spui ca noi trebuie sa privim la Hristos, sa traim asemenea ca El, si prin viata pe care o traim in El, noi aratam lumii ca Hristos domneste in noi, ca de acum ce traim noi nu traim noi, ci Isus cel neprihanit, de aceea oamenii cand vor vedea o schimbare in viata noastra, vor intelege ca noi nu mai suntem ai nostri, si ca Isus locuieste in noi si ne conduce, de aceea se vor vedea si faptele neprihanite ale Domnului in viata noastra?
Incep sa prind ideea cum gandesti, sau cum intelegi tu.
Corecteaza-ma daca am gresit.
Cristian, vrei sa spui ca cetatea, Ierusalimul cel nou este mireasa lui Hristos? Noi oamenii suntem doar niste invitati, oaspeti, musafiri la nunta Mielului?
Sa inteleg ca tu intelegi ca mireasa este zidurile, cladirea a noului Ierusalim?
Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Preasfânt pentru curățirea Sanctuarului, așa cum a fost scoasă în evidență în Daniel 8, 14; venirea Fiului omului înaintea Celui Îmbătrânit de zile, așa cum ni se prezintă în Daniel 7, 13; și venirea Domnului în Templul Său, profetizată de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiași eveniment; și lucrul acesta mai este reprezentat și prin venirea mirelui la ospățul de nuntă descris de Hristos în parabola celor zece fecioare, din Matei capitolul 25.
În vara și în toamna anului 1844, a fost proclamată solia: “Iată Mirele vine”. Cele două categorii, reprezentate prin fecioarele înțelepte și cele neînțelepte, se găseau atunci în biserică — o grupă care aștepta cu bucurie venirea Domnului și care se pregătea cu grijă pentru a se întâlni cu El; o altă grupă care, influențată de teamă și acționând din impuls, se mulțumise cu teoria adevărului, dar căreia îi lipsea harul lui Dumnezeu. În parabolă, când a venit mirele, “cele care au fost gata au intrat cu el la nuntă”. Venirea mirelui, arătată aici, are loc înainte de nuntă. Nunta reprezintă primirea de către Hristos a Împărăției Sale. Sfânta cetate, Noul Ierusalim, care este capitala și reprezentanta Împărăției, este numită “mireasa, soția Mielului”. Îngerul i-a spus lui Ioan: “Vino aici, și-ți voi arăta mireasa, soția Mielului”. “El m-a dus în Duhul, zice profetul, și mi-a arătat cetatea cea mare, Ierusalimul cel sfânt, coborând din cer de la Dumnezeu”(Apocalipsa 21, 9.10). Atunci este clar că mireasa reprezintă Cetatea cea sfântă, iar fecioarele care merg în întâmpinarea Mirelui sunt simbolul bisericii. În Apocalipsa, se spune despre poporul lui Dumnezeu că este oaspete la masa de nuntă (Apocalipsa 19, 9). Dacă sunt oaspeți, nu pot fi reprezentați și prin mireasă. Hristos, așa cum declarase profetul Daniel, va primi de la Cel Îmbătrânit de zile în ceruri “stăpânirea, slava și împărăția”; El va primi Noul Ierusalim, capitala Împărăției Sale, “pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei” (Daniel 7, 14; Apocalipsa 21, 2). După ce a primit Împărăția, va veni în slava Sa, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor, pentru mântuirea poporului Său, care trebuie să “stea cu Avraam, Isaac și Iacov”, la masă în Împărăția Sa (Matei 8, 11; Luca 22, 30), pentru a participa la masa nunții Mielului.
Vestirea “Iată Mirele vine”, din vara anului 1844, a făcut ca mii de oameni să aștepte venirea imediată a Domnului. La timpul cuvenit, mirele a venit, dar nu pe pământ, cum așteptau oamenii, ci la Cel Îmbătrânit de zile în ceruri, la nuntă, să-Și primească Împărăția. “Cele care erau gata, au intrat cu El la nuntă și s-a încuiat ușa.” Ei nu puteau fi prezenți în persoană la nuntă, deoarece ea are loc în ceruri, în timp ce ei sunt pe pământ. Urmașii lui Hristos trebuie “să aștepte pe Domnul când Se va întoarce de la nuntă” (Luca 12, 36). Însă trebuie să înțeleagă lucrarea Lui și să-L urmeze prin credință atunci când intră înaintea lui Dumnezeu. În sensul acesta se spune că ei merg la nuntă.
În parabolă, au intrat la nuntă aceia care aveau ulei în candele. Aceia care, o dată ce au cunoscut adevărul din Scripturi, au avut și Duhul, și harul lui Dumnezeu și care, în noaptea celei mai amare încercări, au așteptat cu răbdare, cercetând Biblia după o lumină mai clară, au înțeles atât adevărul cu privire la Sanctuarul din ceruri, cât și noua slujire a Mântuitorului, iar prin credință L-au urmat în lucrarea Sa din Sanctuarul de sus.
În parabola din Matei capitolul 22, este prezentat același tablou al nunții, iar judecata de cercetare este reprezentată clar ca având loc înainte de nuntă. Înainte de nuntă, Împăratul intră să-și vadă oaspeții, să vadă dacă toți sunt îmbrăcați în haine de nuntă, haina fără pată a caracterului, spălată și albită în sângele Mielului (Matei 22, 11; Apocalipsa 7, 14). Acela care este găsit fără haină de nuntă este aruncat afară, dar toți aceia care la cercetare sunt găsiți având haină de nuntă sunt primiți de Dumnezeu și socotiți vrednici să moștenească Împărăția și să stea pe tronul Său. Această lucrare de examinare a caracterului, de a hotărî cine sunt aceia care sunt pregătiți pentru Împărăția lui Dumnezeu, este judecata de cercetare, care încheie lucrarea din Sanctuarul de sus.
Când lucrarea de cercetare se va încheia, când cazurile acelora care în toate veacurile au mărturisit că sunt urmașii lui Hristos au fost examinate și hotărâte, atunci, și nu mai înainte, se va încheia harul, iar ușa milei se va închide. Astfel, printr-o singură declarație scurtă: “Cele care erau gata au intrat cu El la nuntă; și s-a încuiat ușa”, suntem aduși la slujirea finală a Mântuitorului, la data când lucrarea cea mare pentru mântuirea omului va fi terminată.
În serviciul sanctuarului pământesc care, așa cum am văzut, era o preînchipuire a serviciului din cel ceresc, când marele preot în ziua de ispășire intra în Sfânta Sfintelor, slujirea din prima despărțitură înceta. Dumnezeu poruncise: “Să nu fie nimeni în cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispășirea în sfântul locaș, până va ieși din el” (Leviticul 16, 17). Astfel că, atunci când Hristos a intrat în Sfânta Sfintelor pentru a aduce la îndeplinire lucrarea de încheiere a ispășirii, El a încetat slujirea în primadespărțitură. Dar când s-a încheiat slujirea din prima despărțitură, a început lucrarea din a doua despărțitură. Când în serviciul simbolic marele preot părăsea Sfânta în Ziua Ispășirii, intra înaintea lui Dumnezeu, pentru a prezenta acolo sângele jertfei pentru păcat în favoarea întregului Israel, care se pocăia cu adevărat de păcatele lui. Tot astfel și Hristos a terminat prima parte a lucrării Sale ca Mijlocitor al nostru, pentru a începe a doua parte a lucrării, mijlocind mai departe cu sângele Său înaintea Tatălui, în favoarea păcătoșilor.
Cristian, excelent spui.
O alta nedumerire:
– noi acum suntem doar invitati la nunta, sau sa asteptam sa se intoarca de la nunta?
– Ce legatura avea evenimentul din anul 1888 cu solia ingerului al 3-lea, si ce rol avem noi cei din ziua de azi in aeasta scena?
Ca edificiul glorios al soliei 1888 să aibă un impact real asupra
inimii cuiva, fiecare element al lui trebuie înţeles şi apreciat prin
studiu personal. Nu este un produs gata ambalat şi distribuit la
supermarket. Natura umană a lui Hristos, sanctuarul şi scopul lui
Dumnezeu pentru sufletul omenesc, ziua ispăşirii şi semnificaţiile ei
în marea controversă, rolul legii, originea biruinţei lui Hristos asupra
fiecărui păcat, caracterul lui Dumnezeu şi adevăratele conflicte din
marea controversă, natura păcatului, natura slavei lui Dumnezeu,
moartea a doua şi cauzele ei, unde şi cum s-a făcut ispăşire pentru
păcat – toate acestea sunt elemente vitale ale soliei 1888, iar ele capătă
sens doar înţelese şi văzute în conflictele pe care le-au declanşat în
biserică atunci când Dumnezeu le-a trimis prin mesagerii Săi aleşi.
Toate aceste componente trebuiesc adunate din vasta comoară
de adevăr pe care cerul a ascuns-o în Biblie şi Spiritul Profeţiei.
Cele mai multe dintre ele au fost acoperite de molozul erorilor
de interpretare şi au nevoie de o lucrare de restaurare mai înainte
ca strălucirea lor să impresioneze pe cineva. Acesta este rolul
ambasadorilor lui Hristos.
Se apropie vertiginos zilele când, la amvoanele noastre, mulţi
vor sta cu făclia profeţiei false aprinsă de la torţa demonică a lui
Satana (TM 407), iar cei mai mulţi vor fi extaziaţi de frumuseţea ei
cerească.
Împotriva unei asemenea amăgiri puternice, doar cei care şi-au
fortificat inimile cu solia neprihănirii lui Hristos vor sesiza depărtările
fine de la adevăr şi vor găsi forţa să se împotrivească.
Solia 1888 este şi ea tot un lăstar dintr-un pământ uscat, dar
măreţia ei se va dovedi în clasa de oameni care vor fi dispuşi să
primească neprihănirea veşnică în suflet chiar cu preţul pierderii lor
veşnice.
deja aceste vremuri au sosit de ceva timp de cand a scris asta Ellen W.dar poporul e orb, nu vede si nu sesizeaza, si conducerea e la fel de oarba, asa spune in Apocalipsa si cand vreunul incepe sa vada ptca D.SF I-a luminat ochii, opa, se face tulburare in popor, dar numai din discutii iese adevaru.
Sorin, noi suntem invitai la nunta, depinde de noi al cui carecter il dorim.
Referitor la 1888, nu am pomenit nimic, dar stiu un singur lucru ca, cei care au fost adeptii miscarii 1888, au parasit calea Domnului si ratacesc cautand sa ratacesca si pe altii.
cristian si dana,
as dori sa pastram legatura sa mai vorbim despre acest subiect, sunt curios sa aflu mai multe, nu stiu cum am trecut cu vederea caci eu intelegeam altfel.
Daca se poate sa continuam subiectul, puteti sa imi scrieti pe e-mail la adresa:
badeasorin31@yahoo.ro
Domnul sa va binecuvanteze!
De acord Sorin.
Cristian, incep sa-mi imaginez ce gandesti sau cum intelegi tu. Iata ce inteleg eu:
Noi suntem pe pamant, iar Isus in acest timp e la nunta si este prezent si in Sanctuar. Invitatia ne este oferita, deci nu putem fi prezenti fizic la nunta, suntem prezenti prin credinta.
Deci acum Isus face ispasire, cerceteaza fiecare caz, fiecare suflet. El intra in sala sa verifice pe cei poftiti, si observa ca unii nu au haina de nunta, ii intreaba: „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” (Mt.22:12).
De aici se intelege ca nunta deja are loc acum, iar Isus isi verifica musafirii care au intrat prin credinta la nunta?
Daca e asa, atunci de ce trebuie noi sa Il asteptam sa se intoarca de la nunta?
Hai ca o sa vorbim pe e-mail
Sorine, textul citat de tine mai sus nu evidențiază momentul in care se petrece nunta ci nevoia obligatorie si eliminatorie de a purta haina de nuntă.
Marion, pe mine nu ma intereseaza doar nevoia obligatorie si eliminatorie de a purta haina de nuntă, ma intereseaza si cine este mireasa, cand are loc nunta, cine sunt oaspetii, etc.
Spun acest lucru, deoarece prea putin s-a vorbit despre asta, iar eu stiam ca mireasa este biserica biruitoare, iar nunta va fi atunci cand Domnul vine sa ne ia cu El.
Eu am scris mai sus ce stiam eu, dar nu stiu daca ai urmarit cu atentie, asa ca mai postez din nou aici jos:
Pentru a descrie dragostea si unirea care Il leaga pe Domnul Christos de biserica Sa, Sfanta Scriptura se foloseste de simbolul nuntii. Asa cum reiese din Pilda celor zece fecioare ( Matei 25,1-13 ), Mirele este Domnul Christos, iar Mireasa este biserica Sa curata. Simbolul acesta apare deseori in Scripturi. Despre poporul Israel, Domnul spune: “Mi-aduc aminte inca de dragostea pe care o aveai, cand erai tanara, de iubirea ta cand erai logodita, cand Ma urmai in pustie intr-un pamant nesemanat” ( Ieremia 2,1 ).
In Isaia putem citi: “Facatorul tau este barbatul tau” ( Isaia 54,5 pp. ), iar Pavel le scrie credinciosilor din Corint: “V-am logodit cu un barbat ca sa va infatisez inaintea lui Christos ca pe o fecioara curata” ( 2 Corinteni 11,2 ). In Apocalipsa, imaginea casatoriei este folosita in cap.19,9, 21,2-9 si 22,17.
“Domnul Christos a onorat relatia de casatorie, facand-o de asemenea, un simbol al unirii dintre El si cei rascumparati ai Sai. El Insusi este Mirele; mireasa este biserica, despre care, ca aleasa a Sa, El spune: “Esti frumoasa de tot, iubito, si n-ai niciun cusur” ( Cantarea cantarilor 4,7 ). ( 3 )
Casatoria implica doua evenimente majore in timpurile biblice: logodna si casatoria sau nunta. Intre cele doua evenimente exista o perioada de timp in care cei doi, desi erau socotiti sot si sotie, nu traiau sub acelasi acoperis. Nunta incepea cu o procesiune la casa miresei, dupa care continua la casa mirelui cu ospatul de nunta.
Urmand firul acestui simbolism, biserica cea curata acum este doar LOGODITA cu Domnul Christos – Mirele ei, fiind in asteptarea parusiei – revenirea in slava a Mantuitorului pentru a-Si lua mireasa la cer si a incepe ospatul nuntii.
In timpurile biblice, orice mire trebuia sa plateasca o dota. Acest lucru s-a intamplat la Golgota, cand Mantuitorul a platit aceasta “dota” pentru biserica Sa – sangele Sau varsat pe cruce. Acum, in perioada de logodna, cand biserica este in asteptarea Mirelui ei, ea trebuie sa se curateasca si sa se sfinteasca asemenea Lui, pentru a putea locui o vesnicie alaturi de El.
Sunt de acord cu tine.