Mântuirea
Studiul IV – Trimestrul III
Sâmbătă , 19 iulie 2014
Soarele apune la ora 20:54
Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Matei 20:28; Luca 15:3-10;18:9-14; Ioan 6:35,47-51; 8:34-36.
Sabat după-amiază
Textul de memorat: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)
Se spune că moartea ar face parte din viaţă. Însă, dacă moartea înseamnă încetarea vieţii, cum poate fi totuşi o parte a ei? Ne-am obişnuit atât de mult cu gândul acesta, încât am ajuns să înţelegem moartea cu totul greșit! Totuşi, indiferent de concepţia pe care o avem despre moarte, realitatea este că, dacă nu ar fi intervenit Dumnezeu, soarta noastră, a tuturor, ar fi fost moartea veşnică.
Iar Dumnezeu a intervenit într-adevăr! În dragostea Sa infinită, El ne-a oferit mântuirea prin Domnul Hristos. Când a anunţat naşterea Sa, îngerul a spus că numele Lui va fi „Isus” (nume provenit dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă mântuire), „pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei 1:21).
Biblia ne arată cât se poate de clar că avem la dispoziţie numai două posibilităţi: fie de a ispăşi singuri pedeapsa pentru păcatele noastre în iazul de foc, fie de a accepta jertfa de ispăşire adusă de Domnul Hristos pe cruce, în locul nostru. Săptămâna aceasta, în timp ce este readusă în atenţia noastră tema mântuirii prin harul lui Dumnezeu, să ne reînnoim credinţa în Domnul Isus ca Mântuitor personal!
Un proiect pentru inima ta
Biruiește răul prin bine
„Până acum nimeni n-a fost întors de la părerile lui greşite prin ceartă şi reproşuri, ci dimpotrivă, în felul acesta mulţi au fost alungaţi şi mai departe de calea cea dreaptă. (…) O stare de suflet prietenoasă, o purtare răbdătoare şi politicoasă îl pot salva pe cel greşit şi pot să acopere o mulţime de păcate.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeţi, p. 454
Meditează, roagă-te și acţionează!
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ezechiel 22
- 1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
- 2 „Şi tu, fiul omului, vrei să judeci? Vrei să judeci cetatea setoasă de sânge? Pune-i înainte toate urâciunile ei!
- 3 Spune: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Cetate care verşi sânge în mijlocul tău ca să-ţi vină ziua şi care-ţi faci idoli ca să te spurci!
- 4 Te-ai făcut vinovată din pricina sângelui pe care l-ai vărsat şi te-ai spurcat prin idolii pe care i-ai făcut. Ţi-ai apropiat astfel zilele şi ai ajuns la capătul anilor tăi! De aceea te fac de ocară printre neamuri şi de batjocură printre toate ţările.
- 5 Cei de aproape şi cei de departe îşi vor bate joc de tine, căci eşti vestită ca spurcată şi plină de tulburări!
- 6 Iată că în tine, toţi voievozii lui Israel îşi întrebuinţează puterea ca să verse sânge.
- 7 În tine, tatăl şi mama sunt dispreţuiţi, străinul este chinuit, orfanul şi văduva sunt asupriţi.
- 8 Tu Îmi nesocoteşti locaşurile Mele cele sfinte, Îmi spurci Sabatele.
- 9 În tine sunt bârfitori, ca să verse sânge; în tine se mănâncă jertfe idoleşti pe munţi; în mijlocul tău se fac desfrânări.
- 10 În mijlocul tău se descoperă goliciunea tatălui; în mijlocul tău este silită femeia în timpul necurăţiei ei!
- 11 În mijlocul tău fiecare se dedă la urâciuni cu nevasta aproapelui său, fiecare se spurcă prin amestecare de sânge cu nora sa, fiecare necinsteşte pe sora sa, pe fiica tatălui său.
- 12 În tine se iau daruri pentru vărsare de sânge. Tu iei dobândă şi camătă, jefuieşti cu sila pe aproapele tău, şi pe Mine Mă uiţi, zice Domnul Dumnezeu.
- 13 De aceea, iată că bat din mâini din pricina lăcomiei pe care ai avut-o şi din pricina sângelui vărsat în mijlocul tău.
- 14 Îţi va suferi inima şi îţi vor fi mâinile destul de tari în zilele când voi lucra împotriva ta? Eu, Domnul, am vorbit şi voi şi lucra.
- 15 Te voi risipi printre neamuri, te voi răspândi în felurite ţări şi îţi voi nimici cu desăvârşire necurăţia din mijlocul tău.
- 16 Vei fi spurcată astfel de tine însăţi înaintea neamurilor şi vei şti că Eu sunt Domnul.”
- 17 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
- 18 „Fiul omului, casa lui Israel a ajuns pentru Mine ca nişte zgură; toţi sunt aramă, cositor, fier, plumb în cuptorul de topit; au ajuns nişte zgură de argint.”
- 19 De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că toţi aţi ajuns nişte zgură, iată că vă voi strânge în mijlocul Ierusalimului.
- 20 Cum se strânge argintul, arama, fierul, plumbul şi cositorul în cuptorul de topit şi se suflă în foc ca să se topească, aşa vă voi strânge şi Eu în mânia şi urgia Mea, vă voi pune acolo şi vă voi topi.
- 21 Da, vă voi strânge şi voi sufla peste voi cu focul mâniei Mele, şi vă veţi topi în el.
- 22 Cum se topeşte argintul în topitoare, aşa veţi fi topiţi voi în mijlocul lui. Şi veţi şti că Eu, Domnul, Mi-am vărsat mânia peste voi.”
- 23 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
- 24 „Fiul omului, spune Ierusalimului: „Eşti o ţară necurăţată şi neudată de ploaie în ziua mâniei.”
- 25 Mai marii lui uneltesc în mijlocul lui ca să înghită sufletele ca un leu care răcneşte şi îşi sfâşie prada; pun mâna pe bogăţii şi lucruri scumpe şi măresc numărul văduvelor în mijlocul lui.
- 26 Preoţii lui calcă Legea Mea şi Îmi pângăresc lucrurile Mele sfinte, nu fac nicio deosebire între ce este sfânt şi ce nu este sfânt, nici nu învaţă pe oameni să facă deosebire între ce este necurat şi ce este curat, îşi întorc ochii de la Sabatele Mele, şi sunt pângărit în mijlocul lor.
- 27 Căpeteniile lui sunt în mijlocul lui ca nişte lupi care îşi sfâşie prada, varsă sânge, pierd sufletele, numai ca să-şi potolească lăcomia de bani.
- 28 Prorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos, vedenii înşelătoare, prorocii mincinoase. Ei zic: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!” Şi Domnul nu le-a vorbit!
- 29 Poporul din ţară se dedă la silnicie, fură, asupreşte pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, calcă în picioare pe străin împotriva oricărei dreptăţi!
- 30 Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!
- 31 Îmi voi vărsa urgia peste ei, îi voi nimici cu focul mâniei Mele şi le voi întoarce faptele asupra capului lor, zice Domnul Dumnezeu.”
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
Textul de memorat: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (Ioan 3:16)
„Biserica si lumea sunt chemate sa admire o dragoste care, astfel exprimata, depaseste capacitatea omului de a intelege si care i-a uimit chiar si pe ingerii cerului. Dragostea aceasta este atat de adanca, atat de intinsa si atat de inalta incat apostolul, negasind cuvintele pentru a o descrie,, cheama biserica sa o priveasca, sa faca din ea un subiect de contemplare si de admiratie.”-EGWhite, Marturii, vol.4, p.293.
„Darul lui Hristos descopera gandurile din inima Tatalui. El dovedeste ca gandurile lui Dumnezeu fata de noi sunt „ganduri de pace si nu de nenorocire” si arata ca, desi ura lui Dumnezeu fata de pacat este tot atat de tare ca moartea, iubirea Sa fata de pacatos este mai tare ca moartea. Asumandu-Si lucrarea de a ne rascumpara, El nu va cruta nimic, oricat de scump, din ce este necesar pentru a o desavarsi. Nu este retinut nici-un adevar esential pentru mantuirea noastra,nu este neglijata nici-o minune a harului, nu ramane nefolosit nici-un instrument divin.”- EGWhite, HLL,p.58.
Doua aspecte, extraordinar de importante si frumoase, merita desprinse din aceste minunate adevaruri si… insusite de oricine iubeste binele. Primul se refera la caracteristica dominanta a planului de mantuire si a relatiilor dintre cer si sufletul uman rascumparat- iubirea, iubirea dezinteresata si care isi gaseste implinirea in a (se) darui. Sufletul care ramane pentru a respira si a trai in aceasta atmosfera nu se poate dezvolta decat pentru societatea fiintelor ceresti- Imparatia lui Dumnezeu. Prea mult am fost influentati si corupti prin cultura moderna spre a ne lasa atrasi imediat de ceea ce este doar senzational, spectaculos sau excitant. Acest interesant spatiu spiritual este doar o contrafacere a adevaratei spiritualitati, cea generata de Spiritul Sfinteniei, in cadrul caruia bucuria iubirii nu se confunda cu excitatia ‘noutatilor’.
In al doilea rand, merita sa constientizam mai pronuntat cele trei componente „neretinute” pentru mantuirea noastra, enumerate de sora White. Mai intai, „nu este retinut nici-un adevar esential”.Aceata inseamna ca, daca „lucrurile ascunse sunt ale Domnului”,deci nu e cazul sa ne aventuram cu presupozitii in spatiul „intrebarilor nebune” in legatura cu ceea ce inca n-a fost revelat, „lucrurile descoperite sunt ale noastre si ale copiilor nostri, pe vecie, ca sa implinim toate cuvintele Legii acesteia”(Deut.29:29). Iata deci cat de importanta este studierea atenta a tuturor adevarurilor pe care Domnul ni le-a pus la dispozitie, pentru ca prin conoasterea lor si trairea in armonie cu ele suntem rascumparati „din felul desert de vietuire” mostenit din lumea aceasta. N-ar fi bine daca ne-am completa cunostintele doar pentru satisfacerea unor resentimente (cunostinta poate „ingamfa”), nici daca, chiar din neglijenta, „lepadam” cunostinta (pentru ca din acest motiv putem fi „lepadati”- Osea4:6). Cat de important este deci sa studiem pentru a intelege bine si a fi „mantiuiti primind dragostea adevarului”, traind deci in contextul iubirii lui, exact asa cum este el prezentat in Scripturi, si nu prin preluari de idei din alte surse (sau refuzand de a cauta sa intelegem), asa cum se vedea saptamana trecuta in legatura cu subiectul divinitatii Spiritului Sfant (si chiar si in legatura cu Isus Hristos). „Multe cai i se par bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte”. (voi incheia aceasta discutie mai tarziu)
Costel P
19/07/2014
“Hristos,Cuvantul, Singurul Nascut al Lui Dumnezeu, era Una cu Tatal cel Vesnic- Una in natura , in caracter si in scop -Singura Fiinta din tot universul care putea intra in sfaturile si in planurile lui Dumnezeu. “Trgedia Veacurilor. P493.
“Inaintea locuitorilor cerului stransi laolalta, Imparatul cerurilor declara ca nimeni in afara de Hristos, Singurul Fiu la Lui Dumnezeu, nu putea patrunde in totul in planurile Sale si Lui i-a fost incredintata aducerea la indeplinire a planurilor marete a vointei Sale”. Patriarhi si Profeti 1890 p36
“Dumnezeu a devenit una cu omulcand in cosiliul dintre Tatal si Fiul din ceruri , s-a hotarat ca omul daca va cadea de la credinta sa Fiul Lui Dumnezeuva fi rascumparatorul lui si va restaura in el imaginea morala a Lui Dumnezeu.” EGW 1888 MATERIALS, 1891pag 869.
In acord cu citatele acestea ale profetului EGW din cine era si este format “CONSILIUL CERESC” ? Si cine era Singura Fiinta care avea acces in acest consiliu cu Tatal ? Rasp. : CONSILIUL CERESC ESTE FORMAT DIN TATAL SI FIUL SAU!!!
Ioan 4 :24 spune ca Tatal este Duh ”
Omniprezenta este un atribut al fiintelor Dumnezeiesti Tatal si Fiul adica Ei ( Tatal si Fiul ) sunt prezenti in inima oamenilor picaiti prin Duhul lor sau Omniprezenta Lor . NU CA DUHUL ESTE O A TREIA FIINTA DIVINA CUM SE INCEARCA ASTAZI SA NI SE INDUCA . Domnu sa fie cu noi fratilor caci Satana lucreaza cu cea mai mare putere caci este timpul sfarsitului ! AMIN
Leave a Reply
imi place foarte mult ultima parte scrisa de Costel P. Deci satana, lucreaza cu cea mai mare putere caci este timpul sfarsitului….si ce anume lucreaza?! incearca sa ne convinga, ca Duhul Sfant este DUMNEZEU?! vrea sa ne rataceasca rau satana….offf-offf! e bine ca avem oameni pe faza ca d-l Costel P. Imi pare rau ca aici abereaza oricine sub pseudonim, iar in biserica acestia pot fi invatatori.
Ellen G. White scria că „natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu o pot explica, fiindcă Domnul nu le-a descoperit-o. (…) În privinţa acestui fel de taine, care sunt prea adânci ca omul să le înţeleagă, tăcerea este de aur.” – Faptele apostolilor, p. 52
luati aminte ce scrie aici si nu va mai bateti cpul sa spuneti ce e sau ce nu e D.Sf.tacerea e de aur
Stai liniștit Mihai că sunt si învățători care aberează, in biserică, de mi se zbate neuronul prin creier. De exemplu unul ne spunea că Hristos s-a reincarnat.
Domnul Isus le-a raspuns saducheilor, care, influentati de curentele filosofice moderne (alexandrine) de atunci, nu credeau in puterea divina a invierii, care urma sa fie asigurata si demonstrata prin derularea planului de mantuire prin intermediul unei surprinzatoare a doua persoana a Dumnezeirii: „oare n-aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre ,Rug’, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?’ Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!”(Marcu 12:26.27). Raspunsul necesar necredintei voastre foarte paguboase este exact de aceeasi maniera: oare n-ati citi in Evanghelia lui Matei, in locul unde „Cel Ce boteaza… cu foc” vorbeste despre marea insarcinare, cand a zis: „Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh”(Mat.28:19)? Dumnezeirea infinita nu-Si pune Numele asupra a ceva inexistent, ci doar asupra Persoanelor apartenente. „Tare va mai rataciti” si voi, nonconformistilor modernisti!
Nu pot decat sa-mi recunosc cu tristete insingurarea pe langa sparturile facute de cei ce se dau drept protectorii credintei. Unde este sprijinul celor sapte mii „ramasi”?
Mai aveam astazi sa ma refer la celelalte doua componente „neretinute” pentru mantuirea noastra, enumerate de „profetul EGW”. Mai intai: „nu este retinuta nici o minune a harului”. Sa constientizam si aspectul acesta subtil al realitatilor imparatiei ceresti, ca „din vremea lui Ioan Botezatorul pana acum” cele mai mari si, mai ales, importante minuni, sunt marile realizari ale harului in sufletele oamenilor convertiti! Si fiecare dintre noi putem si trebuie sa fim protagonisti ai acestor minuni, pentru ca toti avem limite dincolo de care nu putem fi purtati decat prin puterea harului Sau. Dar harul Sau nu este manipulabil si nici ieftin: cand noi insine il vom darui tuturor din toate puterile noastre, minunile lui se vor realiza in noi.
„Nu ramane nefolosit nici-un instrument divin”. Avem la dispozitia noastra posibilitatile rugaciunii, ale studiilor Cuvantului lui Dumnezeu si ale vietii, caracterului si lucrarii „Desavarsitorului credintei noastre”, ale profetiilor, ca si marturiilor Spiritului Profetic, avem la dispozitie concursul providentei, „caci noi suntem lucrarea Lui si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele”(Efes.2:10). Acestea sunt doar unele dintre instrumentele divine ce pot lucra in noi, „si vointa si infaptuirea, dupa buna Sa placere”, evident cu o eficienta desavarsita. „Numai”, insa, daca libertatea noastra de alegere este corect si… real exercitata „in Domnul”.
Daca suntem cautatori de margaritare autentice, vom da totul pentru „margaritarul de mare pret”… si tocmai astfel ne vom „imbogati”. Daca insa credem ca suntem interesanti purtand si ‘reproduceri’, „ne inselam singuri si adevarul nu este in noi”.
Duhul Sfant este o persoana in sensul de personalitate, nu de fiinta. Duhul Sfant nu este o fiinta pentru ca nu are corp precum Tatal si Fiul au.
Cumbered with humanity, Christ could not be in every place personally; therefore it was altogether for their advantage that He should leave them, go to His father, and send the Holy Spirit to be His successor on earth. THE HOLY SPIRIT IS HIMSELF DIVESTED OF THE PERSONALITY OF HUMANITY AND INDEPENDENT THEREOF. {14MR 23.3}
„Împovărat de natura umană, Hristos nu putea să fie în fiecare loc în mod personal; de aceea era în interesul lor ca El să-i părăsească, să meargă la Tatăl Său, şi să trimită Spiritul pentru a fi succesorul Său pe pământ. SPIRITUL SFÂNT ESTE EL ÎNSUŞI DEZBRĂCAT DE PERSONALITATEA UMANITĂŢII, ŞI ASTFEL INDEPENDENT. El se putea prezenta pe Sine ca prezent în toate locurile prin Spiritul Său, ca Omniprezent …” (14MR, pag. 23,24.)
From eternity there was a complete unity between the Father and the Son. They were two, yet little short of being identical; two in individuality, yet one in spirit, and heart, and character. {YI December 16, 1897, par. 5}
„Din veşnicie a existat o unitate deplină între Tatăl şi Fiul. Ei erau doi, totuşi aproape să fie identici;doi în individualitate,totuşi una în spirit, inimă şi caracter.” (Instructorul tineretului, 16 decembrie, 1897, par.5)
Da, Robert, cu trei citate din engleza „o-ntorci ca la Ploiesti”, dar ca si cand a-i conduce pe magistralele capitalei universului. Dupa rationamentul tau ar insemna fie ca toate fiintele insufletite ce se manifesta ‘in corp’ sunt persoane (maimutele de exemplu, par sa manifeste ceva de genul), fie ca ingerii, care in lumea noastra se manifesta doar ca spirite, sau chiar Insusi Dumnezeu, despre care Isus a spus ca „este spirit”… n-ar fi deci persoane. EGWhite vorbeste in multe alte locuri, clar, despre Spiritul Sfant, a treia persoana a Dumnezeirii, si oricum cuvitele ei nu trebuiesc scoase din context pentru a demonstra ceva impotriva a ceea ce spune clar Biblia insasi. „Va rataciti, necunoscand nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu”!
„Până acum nimeni n-a fost întors de la părerile lui greşite prin ceartă şi reproşuri, ci dimpotrivă, în felul acesta mulţi au fost alungaţi şi mai departe de calea cea dreaptă. (…) O stare de suflet prietenoasă, o purtare răbdătoare şi politicoasă îl pot salva pe cel greşit şi pot să acopere o mulţime de păcate.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeţi, p. 454
Ilie Cristian pot să te intreb de ce a fost nevoie de Conciliul de la Niceea pentru a ne clarifica ceea ce putem sau nu să credem in legătură cu anumite teme mai puțin tratate in Scriptura???
Marion, in general tu esti un reprezentant al celor sapte mii pentru care eu sufer nereusind sa-i intalnesc prea des, dar in aceasta privinta cred ca abordezi lucrurile gresit. Daca „taina nelegiurii” in trecut ca si in prezent si-a urmarit obiectivele folosindu-se si de unele adevaruri, eu nu le voi refuza pe acestea impreuna cu nelegiurea, pentru ca in felul acesta tainicul sau obiectiv ultim ar fi totusi realizat. Cei ce cred astazi doctrina trinitatii, in echilibrul ei corect cu toate celelalte doctrine biblice, nu au fost instruiti din materialele acelui prim consiliu ‘ecumenic’.
Stimate Ilie Cristian,
Având in vedere faptul in care „credința a fost dată sfinților odată pentru totdeauna” de ce om fi având nevoie de tot felul de crezuri si upgrade-uri la crezuri plus puncte de doctrină in continua creștere și terminând tu tot felul de hirotoniri împotriva firii, pe care Dumnezeu „nici nu Le-a poruncit și nici nu I-au trecut prin minte să le poruncească”.
Iată ce mă neliniștește pe mine fără să am însă nici un dubiu în legătură cu Dumnezeu și cu rolul desfășurat de Dumnezeire in Planul de mântuire.
Având în vedere faptul că Scriptura ne relatează o istorie a neamului omenesc de șase mii de ani și că înainte de acest timp alta era situația generală in univers am putea să ne abținem de la speculații fără nici un suport izvorâte NUMAI din gândirea așa-zișilor teologi. Pe mine chiar si termenul de TEOLOGIE mă cam îngrijorează. Înseamnă printre altele :”Studiu asupra lui Dumnezeu „.” Tratare SPECULATIVA care, din interiorul fiecărei religii studiază divinitatea, puterile și atributele acesteia”. Cred, vizavi de acest cuvânt, că ne cam arogam drepturi pe care nu le avem și continuând dezbaterile pe această temă venim in conflict cu porunca a treia. Cam așa cred eu in legătură cu lucrurile care ne-au fost descoperite si cu cele ramase ascunse. Încerc să am o credință simplă, bazată pe Scriptura, neinfluentata de filozofii omenești.
Așa să-mi ajute Dumnezeu!
Marion, nu pot decat sa fiu intru totul de acord cu ultimul tau comentariu, ocazie cu care am inteles mult mai bine orientarea ta generala. Nu-mi dau seama insa daca nemultumirea ta este in legatura cu aprofundarea in sine a adevarului revelat, fie el mai mult sau mai putin clar (si in cazul acesta pot sa-ti spun doar ca gresesti), sau poate cu pretentiozitatea ipocrita de a face pe atotstiutorul chiar si acolo unde nu e nimic de stiut (daca la asa ceva te referi sunt de acord cu tine). In ce ma priveste, pe de-o parte insetez dupa comuniune cu cei care ma astept sa aibe acelasi gen de aspiratii care pe mine ma fac sa vibrez, drept pentru care mi-am expus uneori gandurile care mie imi sunt foarte scumpe. Raspunsurile, cum ai vazut si tu aici, se inscriu in general in arcul dintre indiferenta si aprecierile de genul „se bate prea mult apa-n piua”, „aici se abereaza orice sub pseudonim”, „vrea sa ne rataceasca rau Satana, offf-offff”, etc. Pentru ca, pe de alta parte, eu vad ca, ceea ce unii numesc toleranta fata de diversitatea de opinie, in realitate inseamna suport, si uneori aplauze, pentru afirmarea unor doctrine destinate demolarii zidului adevaratei credinte, „cea data sfintilor odata pentru totdeauna”, cum spui si tu. Fiecare adevar isi are relevanta si importanta lui speciala in conditii si imprejurari care uneori ni se pot parea improbabile sau imposibile. Dar „tot ce poate fi clatinat, va fi clatinat”, mai devreme sau mai tarziu. De aceea, este o mare greseala sa accepti negarea adevarurilor continute de Sfintele Scripturi si care descriu de fapt credinta „data sfintilor”, adevaruri a caror valoare, in general, a fost demonstrata cu un pret atat de mare, tocmai in cadrul marii lupte a acestor 6000 de ani. „Cumpara adevarul, si nu-l vinde”.
Pot doar să spun că la unii dintre frații mei cu care vin deseori in contact si uneori chiar in conflict (de idei) „aprofundarea adevărului revelat” neizvorand dintr-o inimă consacrată si doritoare de părtășie cu Dumnezeu se transformă foarte ușor in „pretentiozitate ipocrită de a face pe atotstiutorul” vehiculandu-se tot felul de idei prinse din zbor din spațiul virtual, dandu-se credit unor vorbitori de un oarecare talent însă neglijând infailibila metodă a bereenilor.
Aceste idei prind radacini in rândul celor care nu își fac un obicei din a avea părtășie cu Cuvântul.
Despre categoria umoristilor din acest spațiu nu cred că ar trebui să-ți faci prea multe griji, vor exista întotdeauna.
Dumnezeu sa ne aibă in grija Sa până ne va face parte de Mantuirea Sa.
Îți mărturisesc că începusem sa ma îndoiesc chiar și de mine însumi. Îți mulțumesc mult.
Daca Domnul Hristos are trup de ce o fi trebuit sa l mai ia pe al nostru