Fiul omului
Studiul II – Trimestrul III
Duminică , 6 iulie 2014
Titlul „Fiul omului” a fost numele preferat de Domnul Isus. În Evanghelii găsim de mai bine de optzeci de ori că El S-a referit la Sine ca „Fiu al omului”. Oamenii nu I s-au adresat în acest mod niciodată, dar El a urmărit cu siguranţă un scop precis când l-a folosit în dreptul Său.
Expresia „Fiul omului” este des întâlnită în Vechiul Testament şi este întrebuinţată întotdeauna (cu o singură excepţie) cu referire la un om. Înţelegem de aici că Domnul Isus a folosit-o pentru a scoate în evidenţă natura Sa umană.
Scriptura Îl înfăţişează pe Isus ca fiind om adevărat. El S-a născut ca un prunc, a crescut ca un copil (Luca 2:40,52) şi a avut surori şi fraţi (Matei 13:55,56). El a mâncat (Matei 9:11), a dormit (Luca 8:23), a obosit (Ioan 4:6) şi a suferit de foame şi de sete (Matei 4:2; Ioan 19:28). De asemenea, S-a întristat şi S-a mâhnit (Matei 26:37).
Luca 2
40. Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. 52. Şi Isus creştea în înţelepciune, în statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.Matei 13
55. Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? 56. Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”Matei 9
11. Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”Luca 8
23. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.Ioan 4
6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea.Matei 4
2. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit.Ioan 19
28. După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.”Matei 26
37. A luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei şi a început să Se întristeze şi să Se mâhnească foarte tare.Pentru contemporanii Săi, El a fost un simplu om, cu nimic diferit de alţii, un om ca oricare altul (Ioan 7:46), asemănător cu ei în toate privinţele. Ei şi-au bătut joc de El (Luca 8:53), L-au criticat (Matei 11:19), L-au insultat şi L-au bătut (Luca 22:63). Pentru ei, El nu era decât un om obişnuit.
Ioan 7
46. Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.”Luca 8
53. Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.Matei 11
19. Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri.Luca 22
63. Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.Din nefericire, ei nu au observat că titlul acesta însemna cu mult mai mult. În Daniel 7:13,14, se arată că „Unul ca un Fiu al omului” a venit pe norii cerurilor, a înaintat spre „Cel Îmbătrânit de zile” şi a primit stăpânire, slavă şi putere împărătească. Evreii socoteau că acest Fiu al omului era Mesia. Prin urmare, când a întrebuinţat acest nume, Domnul Isus a dorit să arate cumva că El era Mesia cel promis, Hristosul întrupat.
Daniel 7
13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.1. Citeşte Matei 24:30; 25:31; 26:64. Ce cuvinte folosite de Domnul Isus aici ne trimit cu gândul la Daniel 7:13,14
Matei 24
30. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.Matei 25
31. Când va veni Fiul omului în slava Sa cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.Matei 26
64. „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de acum încolo veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii lui Dumnezeu şi venind pe norii cerului.”Daniel 7
13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui. 14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.De ce este important să ştim că Domnul Isus a fost pe deplin om, în mod real? Ce înseamnă acest fapt pentru mântuirea noastră? Dar pentru viaţa noastră zilnică, pentru luptele noastre cu ispita şi cu păcatul?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II
Ezechiel 9
1. Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă, voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!” 2. Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus, dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă. 3. Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul Casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu. 4. Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.” 5. Iar celorlalţi le-a zis în auzul meu: „Treceţi după el în cetate şi loviţi; ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi! 6. Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel Sfânt!” Ei au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. 7. Şi El le-a zis: „Spurcaţi Casa şi umpleţi curţile cu morţi!… Ieşiţi…” Ei au ieşit şi au început să ucidă în cetate. 8. Pe când ucideau ei astfel, şi eu stăteam încă singur acolo, am căzut cu faţa la pământ şi am strigat: „Ah! Doamne Dumnezeule, vrei să nimiceşti oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ţi urgia asupra Ierusalimului?” 9. El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel şi Iuda este mare, peste măsură de mare! Ţara este plină de omoruri, şi cetatea este plină de nedreptate; căci ei zic: „Domnul a părăsit ţara şi Domnul nu vede nimic!” 10. De aceea şi Eu voi fi fără milă şi nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.” 11. Şi iată că omul cel îmbrăcat în haina de in şi care avea călimara la brâu a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!” Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
-Adam,spre deosebire de Isus,a fost fiul direct creat de Dumnezeu.Nu a avut nici tata,nici mama pamantesc.pecand Ioshua,adica Isus a fost zamislit de Dumnezeu,prin Duhul Sfant si nascut de Maria,omul pamantesc.Aceasta,explicatie,defapt”babeasca”am considerat-o necesara,pentru ca o astfel de abordare nu am intalnit!
„De ce este important să ştim că Domnul Isus a fost pe deplin om, în mod real? Ce înseamnă acest fapt pentru mântuirea noastră? Dar pentru viaţa noastră zilnică, pentru luptele noastre cu ispita şi cu păcatul?” Lectiunea pune aceste intrebari luand ca dela sine inteles ca Isus a dus toata lupta si a obtinut intreaga biruinta ca „deplin om”, fara sa se foloseasca deloc de avantajele de a fi Dumnezeu. Dar tocmai asta sustii tu, sora mea, si inca cu pretentia ca aceasta ar fi ina din ‘poverile Domnului’, prin care vrei sa astupiuna din cele doua ‘sparturi’ ale adevarului unde voi v-ati postat si spre care vreti sa atrageti atentia cat mai multora. Adevarul insa nu e cel pretins in felul acesta. Gandeste-te numai cat de mult spune textul acesta: „Preaiubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieşit mulţi prooroci mincinoşi. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu; şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum. Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii”-1Ioan4:1-6. In special versetele 2 si 3 se refera foarte evident la subiectul acesta: Cine nu marturiseste ca Isus a biruit ca Fiu al omului nu este inspirat de Dumnezeu. Iti repet caideea aceasta a preluarii omului de catre ‘natura divina’ si ca doar asa poate fi biruit pacatul este panteism, greseala in care au cazut Kellog, Johnes si Waggoner, cu toate bunele lor intentii si in ciuda atat de clar inspiratului mesaj al indreptatirii prin credinta. Multele citate din WGWhite folosite de voi in sprijinirea ideii de injectare a naturii divine ca remediu al pacatului afirma de fapt necesitatea insusirii de catre ‘natura umana’, modul de a fi, gandi, simti, etc a celui divin, adica schimbarea caracterului dupa modelul crestin prin intermediul comuniunii, al ‘impreuna umblarii’ cu Domnul’, ‘a fi in Hristos?. „Ramaneti in Mine si Eu voi ramanea in voi” (voi continua mai tarziu)
…prin intermediul comuniunii, al ‘impreuna umblarii’ cu Domnul, ‘a fi in Hristos’. „Ramaneti in Mine si Eu voi ramanea in voi”, a spus El. Sunt multe de spus in aceasta privinta, dar stiu ca in vremurile noastre timpul e un lux de care nu toti beneficiem, sau nu in suficienta masura. Si eu sufer cel mai mult din cauza aceasta, dar aceste lucruri sunt mult prea importante. Te rog (Serpasul Domnului), treci peste eventuale chestiuni tip orgoliu, etc., si analizeaza cu luciditate si sinceritate argumentele pro-contra; devotamentul tau este intr-adevar admirabil, totusi cauza careia ii esti dedicata este gresita. Mi s-a intamplat si mie si la multi altii, si chiar Pavel povesteste cum, cand a inteles ca neprihanirea nu vine prin eforturile- lipsite de credinta- de pazire a legii, a renuntat la atitudinea aceasta, chiar daca, dupa standardela avute inainte, era „fara prihana”. Daca argumentele revelatoare ale adevarului, si prin care de fapt ne dezvoltam credinta, se dovedesc juste, trebuie, foarte simplu, sa ne pastram zelul dar sa-i dam orientarea corecta. „Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun”.
Pavel este primul mare eretic. Studiati si parasiti invatatuta lui Pavel, „convertit”. fiti urmasi ai lui MESIA nu a lui Pavel
Sa ne indreptam deci spre argumente.
Stim ca ceea ce Isus a definit ca fiind „Cuvantul lui Dumnezeu”, adica „toata scriptura… insuflata” de El, deci colectia de carti, scrisori si celelalte documente ale canonului biblic demonstrat ca ‘revelatie divina’, deci ceea ce azi numim Sfanta Scriptura, trebuie inteleasa spiritual, adica ‘sub calauzirea Spiritului Sfant’. Asta inseamna, pe de-o parte, ca Acelasi „Duh al lui Hristos”, care „ii mana” sa scrie pe autorii biblici, sa fie prezent si ‘in noi’, adica sa fie dorit si acceptat ca si calauzitor de catre mintea noastra, si avem si asigurarea din partea Domnului ca Dumnezeu ofera cu bucurie Duhul Sau, Duhul Adevarului, oricui Il cere. Dar, faptul ca „lucrurile spirituale”, deci in primul rand Scripturile inspirate tocmai de Spiritul Sfant al lui Dumnezeu, „trebuie intelese spiritual”, mai inseamna, totodata, si ca ‘cititorul’, ‘cel calauzit’, trebuie sa manifeste un spirit, al lui insusi, deschis, umil, dispus de a cunoaste si accepta adevarul, asemanator „Spiritului lui Hristos”. „Faceti-va rost de o inima noua si un duh nou”, indeamna Scriptura (Ezec.18:31). Isus spune: „invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima”. Si, in insasi descrierea „noului legamant”, Domnul spune: „Va voi da o inima noua si voi pune in voi un duh nou”(Ezec.36:26). In felul acesta, studiind cu seriozitate Cuvantul scris, si satisfacandu-ne „setea” dupa „apa vie”, caracterul Cuvantului intrupat, se cultiva si se genereaza un nou spirit in noi, „dupa chipul lui Dumnezeu”, si suntem facuti „fii ai lui Dumnezeu, nascuti… din Dumnezeu”. Caci „Dumnezeu este Spirit, si cine se inchina Lui (Il adora), trebuie sa I se inchine (sa-L adore, in alte limbi) in spirit si in adevar”; si, cum subliniam la inceput, „Cuvantul Tau (si cel scris) este Adevarul”. Tocmai aspectul acesta il ilustreza simbolistica viziunii din Zah.4, unde cele doua ramuri de maslin”- Noul si Vechiul Testament- genereaza „undelemnul auriu” care alimenteaza candelabrul cu sapte brate al templului. Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii”, si El Insusi a facut din scripturi, ca Fiu al omului, sursa marii Lui puteri spirituale (intotdeauna biruia ispita ascultand de ceea ce „sta scris”). Isus a spus de asemenea si ucenicilor Sai, inclusiv noua, daca vrem intr-adevar sa-L urmam: „Voi sunteti lumina lumii”. Si a lasat si la indemana noastra aceeasi sursa spirituala. Astfel se ajunge, deci, ca cineva sa fie facut „partas de fire (natura) divina”.
Cat priveste citatele din Spiritul Profetic, iata, de exemplu, unele dintre comentariile pentru subinpartirea de astazi: „Hristos urma sa rascumpere greseala lui Adam in natura noastra omeneasca… Timp de patru mii de ani, neamul omenesc slabise din punct de vedere al fortei fizice, al puterii mintale si al valorii morale, iar Hristos a luat asupra Sa neputintele unei naturi omenesti degenerate. Numai asa il putea salva pe om de pe cea mai de jos treapta a degradarii”-HLL,p117.
„Fiul lui Dumnezeu a dus o viata desavarsita de ascultare in lumea acesta. Avem nevoie sa pastram mereu in minte adevarul despre natura umana a lui Hristos Isus. Cand S-a facut Inlocuitorul si Garantul nostru, El era om. El a venit ca om si, in natura umana, I-a dat ascultare singurului Dumnezeu adevarat. El nu a venit sa ne arate ce ar putea face Dumnezeu (aceasta fraza merita sa fie retinuta si in ce priveste argumentul, sustinut de voi, dar, iata, gresit, ca Isus ca Fiu al omului L-a reprezentat pe ‘Dumnezeul nonviolent’; a aratat cum trebuie sa fie omul, in conformitate cu judecata divina, si nu cum trebuie sa fie Dumnezeu- in conformitate cu judecata umana), ci ne-a aratat ce a facut Dumnezeu („a dat pe Fiul Sau”) si ce poate sa faca omul partas natusii divine. Nu natura divina, ci natura umana a lui Hristos a suportat ispitele in pustie. In natura Sa umana, a suportat impotrivirea pacatosilor fata de Sine. El a dus o viata desavarsita ca om. (De aceea) Isus este totul pentru noi si El ne spune: „Despartiti de Mine, nu puteti face nimic” (pentru ca nu putem gasi faptelor noastre o alta motivatie, care sa poata fi lipsita de egoism si deci ‘neprihanita’ inaintea lui Dumnezeu, decat raspunsul iubirii noastre la iubirea Sa- „noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai”)- Manuscript Releases, vol.14, p.334.
„Multi sustin ca nu era posibil ca ispitele lui Satana sa-L slabeasca (pe Isus) sau sa-L invinga, datorita naturii Sale. In acest caz, Hristos nu ar mai fi putut fi asezat in pozitia lui Adam ca sa treaca pe acolo pe unde Adam s-a impotmolit si a cazut; El nu ar mai fi putut castiga biruinta pe care Adam nu a reusit sa o castige. Daca nu ar fi fost asezat intr-o pozitie la fel de dificila ca pozitia in care s-a aflat Adam, nu ar mai fi putut sa rascumpere greseala acestuia. Daca omul ar avea de dus, intr-o privinta oarecare, o lupta mai grea decat Hristos, atunci El nu ar mai putea sa vina in ajutorul lui cand este ispitit. Hristos a luat natura noastra cu toate problemele si limitarile ei. El a luat natura omului, impreuna cu posibilitatea de a ceda in fata ispitei, si a depins de puterea lui Dumnezeu pentru a ramane tare (asa cum ar trebui sa facem si noi, „puterea lui Dmnezeu” fiind Evanghelia Imparatiei Fiului Sau-cf.Rom.1:16, din care ne putem inspira si pe care o putem promova si noi).”-General Conference Bulletin, 25 Feb. 1895
Ilie mi se descarca bateria la mobil pana termin de citit interminabilele comentarii ce le postezi
Ioane, dacă atât reușești să spui in legătură cu comentariile fratelui nostru mai învățat ar fi cazul să faci economie de baterie. Așa, pt liniștea tuturor.
Citesc cu plăcere comentariile lui Ilie Cristian , multumesc si continuati!
Vezi Marion asa ar trebui sa ai rabdare si cu altii nu doar cu cei ce cred ca tine.
Ioane, ce rost are să ne risipim timpul citind comentarii care au tendința să ne îndepărteze de la țintă?
Domnul cu tine.