joi, 19 iunie 2014
2

De la Domnul Isus la rămăşiţă

Studiul XII – Trimestrul II

Joi , 19 iunie 2014

 

Încă din Grădina Edenului, biserica lui Dumnezeu a fost alcătuită din oameni supuși greșelii. Însăși instituţia care avea menirea de a da mărturie despre neprihănirea lui Dumnezeu avea nevoie de neprihănire. Ștafeta a trecut de la unul la altul, dar niciunul dintre alergători nu s-a învrednicit să treacă linia de sosire. Niciunul dintre cei care au primit Legea nu a fost capabil să atingă nivelul ei de neprihănire. Căutarea omului după aprobarea divină părea a fi zadarnică.

Totuși, când orice speranţă părea pierdută, Fiul lui Dumnezeu a venit în lume și a preluat El Însuși ștafeta. Fiind al doilea Adam, El a venit pe acest pământ „într-o fire asemănătoare cu a păcatului” (Romani 8:3) și, prin relaţia neîntreruptă cu Tatăl Său, a reușit să rămână ascultător toată viaţa, până la cruce. Când a înviat, El a trecut linia de sosire, fiindcă a rupt lanţul morţii. Acum, prin puterea Duhului Sfânt, El îi oferă neprihănirea Sa fiecărui credincios. Adevărul acesta, care s-a aflat permanent în centrul făgăduinţei legământului, a fost înţeles cel mai bine abia după încheierea lucrării Sale pe pământ și după
apariţia bisericii creștine din Noul Testament.

Din păcate, biserica creștină, cu toată lumina pe care o primise, s-a dovedit uneori a fi mai puţin credincioasă legământului decât vechiul Israel și, la scurtă vreme, a fost cuprinsă aproape complet de apostazie. Reforma din secolul al XVI-lea a început să o scoată din această stare, însă chiar și atunci au existat perioade de regres. Multe doctrine și învăţături neadevărate au fost păstrate, printre care și înţelegerea greșită despre rolul și scopul Legii în cadrul noului legământ. Dumnezeu a văzut că era necesar „să cheme afară” un popor al rămășiţei, prin care să fie recuperate multe adevăruri.

6. Ce ne spune Scriptura despre împletirea Legii cu harul în ultima solie de avertizare trimisă de Dumnezeu omenirii? Apocalipsa 12:17; 14:6-12.

Apocalipsa 12

17. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus Hristos.

Apocalipsa 14

6. Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.
7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

După cum am văzut, păzirea poruncilor este modalitatea (aleasă de Dumnezeu) prin care oamenii își pot manifesta dragostea adevărată. În ce privinţe dăm impresia că păzim poruncile, dar nu manifestăm dragoste în mod real, așa cum ar trebui? De ce nu are nicio valoare o astfel de păzire a Legii?

*

******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Ieremia 49

 
1. Asupra copiilor lui Amon. Aşa vorbeşte Domnul: „N-are Israel fii? Şi n-are moştenitori? Atunci pentru ce stăpâneşte Malcom Gadul şi locuieşte poporul lui în cetăţile lui?
2. De aceea, iată că vin zile, zice Domnul, când voi face să răsune strigătul de război împotriva Rabei copiilor lui Amon. Ea va ajunge un morman de dărâmături, şi satele sale vor fi arse de foc. Atunci Israel va izgoni pe cei ce-l izgoniseră, zice Domnul.
3. Gemi, Hesbonule, căci Ai este pustiit! Strigaţi, fiicele Rabei, îmbrăcaţi-vă cu saci şi bociţi-vă alergând încoace şi încolo de-a lungul zidurilor! Căci Malcom se duce în robie cu preoţii şi căpeteniile sale!
4. Ce te lauzi cu văile? Valea ta se scurge, fiică răzvrătită, care te încredeai în vistieriile tale şi ziceai: „Cine va veni împotriva mea?”
5. Iată, voi aduce groaza peste tine, zice Domnul Dumnezeul oştirilor; ea va veni din toate împrejurimile tale, fiecare din voi va fi izgonit drept înainte, şi nimeni nu va strânge pe fugari!
6. Dar, după aceea, voi aduce înapoi pe prinşii de război ai copiilor lui Amon, zice Domnul.”
7. Asupra Edomului. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Nu mai este înţelepciune în Teman? A pierit chibzuinţa de la oamenii pricepuţi? S-a dus înţelepciunea lor?
8. Fugiţi, daţi dosul, plecaţi în peşteri, locuitori ai Dedanului! Căci voi aduce nenorocirea peste Esau, la vremea când îl voi pedepsi.
9. Oare, dacă ar veni nişte culegători de struguri la tine, nu ţi-ar lăsa nimic de cules pe urma culegătorilor? Dacă ar veni nişte hoţi noaptea, n-ar pustii decât până s-ar sătura!
10. Dar Eu însumi voi despuia pe Esau, îi voi descoperi ascunzătorile, şi nu va putea să se ascundă. Copiii lui, fraţii lui, vecinii lui vor pieri, şi el nu va mai fi!
11. Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ţine în viaţă, şi văduvele tale să se încreadă în Mine!”
12. Căci aşa vorbeşte Domnul: „Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuşi îl vor bea; şi tu să rămâi nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci îl vei bea şi tu!
13. Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boţra va fi dată pradă pustiiri, ocării, nimicirii şi blestemului, şi toate cetăţile ei se vor preface în nişte dărâmături veşnice.”
14. Am auzit o veste de la Domnul, şi un sol a fost trimis printre neamuri: „Strângeţi-vă şi porniţi împotriva ei! Sculaţi-vă pentru război!
15. Căci iată, te voi face mic printre neamuri, dispreţuit printre oameni.
16. Înfumurarea ta, îngâmfarea inimii tale te-a rătăcit, pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncilor şi care stai pe vârful dealurilor. Dar, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot atât de sus ca al vulturului, şi de acolo te voi prăbuşi, zice Domnul.
17. Edomul va fi pustiit; toţi cei ce vor trece pe lângă el se vor mira şi vor fluiera pentru toate rănile lui.
18. Ca şi Sodoma şi Gomora, şi cetăţile vecine, care au fost nimicite, zice Domnul, nici el nu va mai fi locuit, şi nimeni nu se va mai aşeza acolo…
19. Iată, vrăjmaşul se suie ca un leu de pe malurile îngâmfate ale Iordanului împotriva locuinţei tale tari; deodată voi face Edomul să fugă de acolo şi voi pune peste el pe acela pe care l-am ales. Căci cine este ca Mine? Cine-Mi va porunci? Cine-Mi va sta împotrivă?
20. De aceea, ascultaţi hotărârea pe care a luat-o Domnul împotriva Edomului şi planurile pe care le-a făcut împotriva locuitorilor din Teman: „Cu adevărat îi vor târî ca pe nişte oi slabe, cu adevărat li se va pustii locuinţa!
21. De vuietul căderii lor se cutremură pământul; strigătul lor se aude până la Marea Roşie…
22. Iată, ca vulturul înaintează vrăjmaşul şi zboară, îşi întinde aripile peste Boţra, şi în ziua aceea inima vitejilor Edomului este ca inima unei femei în durerile naşterii.”
23. Asupra Damascului. „Hamatul şi Arpadul sunt roşii de ruşine, căci au auzit o veste rea, şi tremură; frica lor este ca o mare înfuriată care nu se poate potoli.
24. Damascul este topit, se întoarce să fugă, îl ia groaza, îl apucă neliniştea şi durerile ca pe o femeie în durerile naşterii. –
25. Ah! cum nu este cruţată cetatea slăvită, cetatea bucuriei Mele! –
26. De aceea tinerii ei vor cădea pe uliţe şi toţi bărbaţii ei de război vor pieri în ziua aceea, zice Domnul oştirilor.
27. Voi pune foc zidurilor Damascului, şi va mistui casele împărăteşti din Ben-Hadad.”
28. Asupra Chedarului şi împărăţiilor Haţorului, pe care le-a bătut Nebucadneţar, împăratul Babilonului. Aşa vorbeşte Domnul: „Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva Chedarului şi nimiciţi pe fiii răsăritului!
29. Le vor lua corturile şi turmele, le vor ridica pânzele, tot calabalâcul şi cămilele, şi le vor striga: „Spaimă de jur împrejur!”
30. Fugiţi, fugiţi din toate puterile voastre, căutaţi o locuinţă deoparte, locuitori ai Haţorului! – zice Domnul – căci Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a luat o hotărâre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră.
31. Sculaţi-vă, suiţi-vă împotriva unui neam liniştit care locuieşte fără teamă, zice Domnul; n-are nici porţi, nici zăvoare şi locuieşte singur.
32. Cămilele lor vor fi de jaf, şi mulţimea turmelor lor va fi o pradă. Voi risipi în toate vânturile pe cei ce-şi rad colţurile bărbii şi le voi aduce pieirea din toate părţile – zice Domnul.
33. Haţorul va fi astfel vizuina şacalilor, un pustiu pe vecie; nimeni nu va locui în el şi niciun om nu va şedea în el.”
34. Cuvântul Domnului care a fost spus prorocului Ieremia asupra Elamului, la începutul domniei lui Zedechia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
35. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Iată, voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie.
36. Voi aduce asupra Elamului cele patru vânturi de la cele patru margini ale cerului, îi voi risipi în toate vânturile acestea, şi nu va fi niciun popor la care să n-ajungă fugari din Elam.
37. Voi face ca locuitorii Elamului să tre
mure înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor ce vor să-i omoare. Voi aduce nenorociri peste ei, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi-i voi urmări cu sabia, până ce îi voi nimici.
38. Îmi voi aşeza scaunul de domnie în Elam şi-i voi nimici împăratul şi căpeteniile, zice Domnul.
39. Dar în zilele de apoi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Elamului, zice Domnul.”
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO