O zi de odihnă şi de închinare (Luca 4:16)

 

Studiul V – Trimestrul II

Luni , 28 aprilie 2014

 

Potrivit afirmaţiilor din Coloseni 1:16 și Evrei 1:2, înainte de întrupare, Hristos a participat direct la crearea lumii. Toate lucrurile au venit la existenţă prin El. Pavel spune că prin Hristos au fost făcute lucrurile nevăzute (Coloseni 1:16,17), deci și ziua de odihnă. După aceea, când a luat chip omenesc, El S-a supus poruncilor Tatălui Său (Ioan 15:10). El S-a opus anumitor tradiţii și a folosit orice prilej pentru a corecta comportamentul religios care nu era întemeiat pe voinţa lui Dumnezeu. De aceea, dacă ar fi urmărit să desfiinţeze ziua a șaptea ca zi de odihnă, ar fi avut din belșug astfel de ocazii.

Coloseni 1

16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.

17. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.

Evrei 1

2. la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.

Ioan 15

10. Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui.

Majoritatea textelor despre Sabat din Vechiul Testament vorbesc despre ziua a șaptea ca despre o zi de odihnă. Însă, pentru unii dintre noi, odihna înseamnă doar somn și relaxare. E adevărat că ne putem bucura de somn și de relaxare în Sabat, însă adevărata semnificaţie a cuvântului este „oprire”, „încetare” sau „pauză”. Ziua de odihnă este ziua în care ne putem lua o pauză de la munca obișnuită din cele șase zile ale săptămânii şi putem petrece un timp special împreună cu Creatorul nostru.

În timpul Domnului Hristos, evreii susţineau un serviciu divin de închinare în ziua de Sabat (vezi Luca 4:16). Evreii din Ierusalim puteau participa la serviciile speciale de rugăciune de la templu, care se deosebeau de cele din cursul săptămânii. Cei care locuiau în alte zone ale lumii au înfiinţat sinagoga ca loc de întâlnire cu ceilalţi și de închinare în Sabat. Serviciul divin se putea desfășura dacă se adunau cel puţin zece bărbaţi (un minyan).

Luca 4

16. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,

2. Ce aflăm din Faptele 13:14,42,44; 16:13; 17:2; 18:4; Evrei 4:9 despre modul în care au păzit Sabatul primii creștini? Ce înţelegem de aici despre cei care pretind că Sabatul a fost schimbat cu duminica, în cinstea învierii Domnului Hristos?

Fapte 13

14. Din Perga şi-au urmat drumul înainte şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă şi au şezut jos.

42. Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.

44. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.

Fapte 16

13. În ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, lângă un râu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos şi am vorbit femeilor care erau adunate laolaltă.

Fapte 17

2. Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

Evrei 18

4. Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat şi îndupleca pe iudei şi pe greci.

Evrei 4

9. Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Şi după înălţarea Domnului Hristos la cer, primii creștini, fiind evrei, au continuat să se închine în ziua prescrisă în Vechiul Testament. Cu aproximativ douăzeci de ani mai târziu, Pavel încă mai avea „obiceiul” de a merge la sinagogă în Sabat. Biblia nu ne arată că primii creștini ar fi păzit duminica.

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL II

Isaia 63

 

1. Cine este acesta care vine din Edom, din Boţra, în haine roşii, în haine strălucitoare şi calcă mândru în plinătatea puterii Lui? – „Eu sunt Cel care am făgăduit mântuirea şi am putere să izbăvesc! –

2. Dar pentru ce Îţi sunt hainele roşii, şi veşmintele Tale ca veşmintele celui ce calcă în teasc? –

3. „Eu singur am călcat în teasc, şi niciun om dintre popoare nu era cu Mine; i-am călcat astfel în mânia Mea şi i-am zdrobit în urgia Mea; aşa că sângele lor a ţâşnit pe veşmintele Mele, şi Mi-am mânjit toate hainele Mele cu el.

4. Căci în inima Mea era o zi de răzbunare şi venise anul celor răscumpăraţi ai Mei.

5. Mă uitam împrejur, şi nu era nimeni să M-ajute, şi Mă îngrozeam, dar nu era cine să Mă sprijine; atunci braţul Meu Mi-a fost într-ajutor, şi urgia Mea M-a sprijinit!

6. Am călcat astfel în picioare popoare în mânia Mea, le-am îmbătat în urgia Mea şi le-am vărsat sângele pe pământ.”

7. Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui.

8. El a zis: „Negreşit, ei sunt poporul Meu, nişte copii care nu vor fi necredincioşi!” Şi astfel El S-a făcut Mântuitorul lor.

9. În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea feţei Lui i-a mântuit; El însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime.

10. Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt; iar El li S-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.

11. Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: „Unde este Acela care i-a scos din mare cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela care punea în mijlocul lor Duhul Lui cel Sfânt,

12. care povăţuia dreapta lui Moise cu braţul Său cel slăvit, care despica apele înaintea lor ca să-Şi facă un Nume veşnic,

13. care îi călăuzea prin valuri, ca un cal pe loc neted, fără ca ei să se poticnească?”

14. Ca fiara care se coboară în vale aşa i-a dus Duhul Domnului la odihnă. Aşa ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-Ţi faci un Nume plin de slavă!

15. Priveşte din cer şi vezi, din locuinţa Ta cea sfântă şi slăvită: unde este râvna şi puterea Ta? Fiorul inimii Tale şi îndurările Tale nu se mai arată faţă de mine!

16. Totuşi Tu eşti Tatăl nostru! Căci Avraam nu ne cunoaşte, şi Israel nu ştie cine suntem; dar Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Tu, din veşnicie Te numeşti „Mântuitorul nostru”.

17. Pentru ce, Doamne, ne laşi să rătăcim de la căile Tale şi ne împietreşti inima ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te, din dragoste pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale!

18. Poporul Tău cel sfânt n-a stăpânit ţara decât puţină vreme; vrăjmaşii noştri au călcat în picioare Locaşul Tău cel Sfânt.

19. Am ajuns ca un popor pe care niciodată nu l-ai cârmuit Tu şi peste care niciodată nu s-a chemat Numele Tău…

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO