Sutaşul
Studiul 9 – Trimestrul I
Marți , 25 februarie 2014
Deşi, în general, întrevederile Domnului Hristos cu oamenii puternici nu au avut un rezultat pozitiv, au existat totuşi câteva excepţii notabile, precum discuţia Sa cu Nicodim. O altă întâlnire constructivă a fost aceea cu sutaşul roman (un comandant din armata romană).
3. Citeşte Matei 8:5-13 şi Luca 7:1-10. Ce învăţăm din aceste relatări despre metoda de a le da mărturie oamenilor cu autoritate?
Matei 8
5. Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga 6. şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuie cumplit.” 7. Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” 8. „Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. 9. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.” 10. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13. Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.Luca 7
1. După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum. 2. Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte. 3. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui. 4. Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: „Face să-i faci acest bine; 5. căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.” 6. Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: „Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu. 7. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit. 8. Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.” 9. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.” 10. Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.Când a aflat că Domnul Isus Se apropia, sutaşul a trimis înaintea Sa nişte prieteni care să-L convingă să nu mai vină. Având un profund respect faţă de religia iudaică, dar şi faţă de spiritualitatea lui Isus, el se simţea nevrednic de atenţia Sa personală. Într-un final, a îndrăznit să meargă la El. I-a explicat situaţia şi şi-a exprimat convingerea că era suficient să rostească un singur cuvânt pentru ca robul său să-şi recapete sănătatea. Având experienţă militară, el ştia ce înseamnă autoritatea. El asculta ordinele superiorului său, iar subordonaţii lui se supuneau ordinelor sale. Cât de uimitor este faptul că acest om cu putere şi influenţă (şi, pe deasupra, cetăţean roman!) a dat dovadă de o credinţă atât de profundă, într-o vreme în care mulţi dintre cei care beneficiaseră de mult mai multe avantaje L-au respins pe Isus!
Să ne luăm aici un moment pentru autoanaliză: Suntem noi atât de mulţumiţi de noi înşine, încât ne limităm la simpla prezentare a doctrinelor, fără să mai trecem la trăirea practică a credinţei? Credincioşii noi şi mai puţin pregătiţi manifestă o credinţă mai profundă decât cei care au crescut în familii creştine? Am transformat avantajele spirituale în tot atâtea motive pentru a ne încrede în noi înşine? Am lăsat să treacă neobservate ocaziile de creştere spirituală? Dacă răspunsurile la aceste întrebări sunt afirmative, să mergem chiar acum la Domnul Hristos. Să ne bucurăm de experienţa pe care a avut-o sutaşul. Ea este un motiv de încurajare pentru cei care lucrează cu oamenii aflaţi în poziţii de autoritate. Mai există în secolul al XXI-lea oameni care să aibă o credinţă ca a sutaşului? Dacă da, atunci credinţa lor să o întărească pe a noastră!
Slujirea cu altruism şi abnegaţie are puterea de a atinge inimile oamenilor din orice clasă socială. În ce măsură manifestăm aceste însuşiri în viaţa noastră şi în lucrarea personală?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Isaia 1
1. Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda. 2. Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea. 3. Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” 4. Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… 5. Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima suferă de moarte! 6. Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi şi carne vie, nestoarse, nelegate şi nealinate cu untdelemn, 7. ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc ca nişte sălbatici. 8. Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă în vie, ca o covergă într-un câmp de castraveţi, ca o cetate împresurată. 9. De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora. 10. Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! 11. „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. 12. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? 13. Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14. Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. 15. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! 16. Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! 17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – 18. Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. 19. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; 20. dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.” 21. Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi! 22. Argintul tău s-a prefăcut în zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. 23. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei. 24. De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! voi cere socoteală potrivnicilor Mei şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei. 25. Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îţi voi topi zgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. 26. Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi, ca la început. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.” 27. Sionul va fi mântuit prin judecată, şi cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiţi prin dreptate. 28. Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29. Vă va fi ruşine de terebinţii în care găseaţi plăcere şi veţi roşi din pricina grădinilor în care vă desfătaţi; 30. căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31. Omul tare va fi ca un câlţ, şi lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună, şi nimeni nu-i va stinge. Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
