Viaţa spirituală în pericol
Studiul VIII – Trimestrul I
Joi , 20 februarie 2014
5.Ce pericole spirituale sunt amintite în Matei 19:16-26? Ce bine le pot face credincioşii „tinerilor bogaţi” din timpurile moderne?
Matei 19
16. Atunci s-a apropiat de Isus un om şi I-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?” 17. El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: „Ce bine?” Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.” 18. „Care?”, I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: „Să nu ucizi; să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; 19. să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 20. Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?” 21. „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă.” 22. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii. 23. Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor. 24. Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.” 25. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate, atunci, să fie mântuit?” 26. Isus S-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”Tânărul bogat amintit în acest pasaj avea educaţie, resurse materiale din belşug, o ţinută morală ireproşabilă şi o părere foarte bună despre sine. El I-a cerut Învăţătorului cu sinceritate să-i spună care era formula mântuirii. Domnul Hristos ar fi trebuit să se simtă flatat şi să spună: „În sfârşit, începem să avem convertiţi şi din clasa înaltă!”. Dar El nu a fost cuprins de această euforie. Iar dacă se aştepta să fie lăudat, tânărul nostru a fost crunt dezamăgit. Spre uimirea lui, Hristos a arătat că Cele Zece Porunci sunt standardul minim al ascultării. Probabil că tânărul bogat era foarte mulţumit de el însuşi. După părerea sa, îi depăşea pe cei mai mulţi. Însă, altă dată, Hristos le ceruse ucenicilor ca neprihănirea lor să o depăşească pe cea a fariseilor. Avea El să coboare standardul pentru a-l primi pe acest posibil candidat la ucenicie? Iuda ar fi fost în culmea fericirii. Cei care se ocupau de relaţiile publice s-ar fi bucurat nespus. Ce ar fi însemnat pentru imaginea publică să aibă în echipă susţinători bogaţi!
Dar Domnul avea de îndeplinit o misiune sacră şi nu putea ignora sau minimaliza deficienţele spirituale ale tânărului bogat. Nu putea accepta compromisul. Tânărul trebuia să renunţe la orice plăcere egoistă. De aceea, i-a prezentat în trei paşi ce anume trebuia să facă: Vinde-ţi averile, dă-le la săraci şi urmează-Mă. Terenul pe care se afla acest aspirant la ucenicie era primejdios din punct de vedere spiritual. Deşi tânăr, el acumulase deja o avere destul de mare. Case luxoase, podgorii frumoase, terenuri productive, haine la modă, colecţii de bijuterii, servitori, animale, probabil şi care rapide făcute la comandă – toate acestea i-au trecut atunci prin minte. Condiţiile cerute de Domnul i s-au părut totuşi rigide. Oricât s-ar fi târguit şi ar fi negociat, preţul rămânea acelaşi: totul pentru Isus; măreţia lumească trebuia schimbată pe comoara cerească.
„Când de mulţi vin la Hristos gata să-şi unească interesele cu ale Sale şi, la fel ca tânărul bogat, sinceri în dorinţa lor de a moşteni viaţa veşnică! Însă, când li se prezintă preţul, când li se spune că trebuie să renunţe la tot – case şi terenuri, soţie şi copii – şi să nu-şi mai iubească viaţa, ei pleacă de la El foarte întristaţi. Ei îşi doresc comorile cerului şi viaţa care se măsoară cu viaţa lui Dumnezeu, dar nu sunt dispuşi să renunţe la comorile lor pământeşti. Nu sunt dispuşi să predea totul pentru a obţine cununa vieţii.” – Ellen G. White, The Advent and Sabbath Herald, 19 aprilie 1898
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Cântarea cântărilor 4
1. Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre poposită pe coama muntelui Galaad. 2. Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă. 3. Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta. 4. Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji. 5. Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini. 6. Până se răcoreşte ziua şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie. 7. Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai niciun cusur. 8. Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor! 9. Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău! 10. Ce lipici în dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele! 11. Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului. 12. Eşti o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită. 13. Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard; 14. nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme. 15. O fântână din grădini, un izvor de ape vii ce curge din Liban. 16. Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese! – Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
