Studiu suplimentar
Studiul VI – Trimestrul I
Vineri , 7 februarie 2014
Soarele apune la ora 17:32
Ellen G. White, Educaţie, capitolul „Lucrarea vieţii” (p. 269, 270); Evanghelizare, capitolul „Lucrarea pentru cei din clasa de mijloc” (p. 564- 566).
„În această lucrare finală de răspândire a Evangheliei, trebuie acoperit un câmp enorm şi, mai mult ca oricând până acum, trebuie să fie recrutate ajutoare din rândurile oamenilor simpli. Atât tinerii, cât şi cei mai în vârstă vor fi chemaţi de la câmp, din vie şi din atelier şi trimişi de Stăpân să ducă solia Sa. Mulţi dintre aceştia nu prea au avut ocazia de a-şi face o educaţie, dar Hristos vede în ei calităţile care îi vor face capabili să-I împlinească scopul. Dacă îşi pun inima în lucrare şi nu încetează să înveţe, El îi va face destoinici să lucreze pentru El.” – Ellen G. White, Educaţie, p. 269-270
Întrebări pentru discuţie
1. Cum a reuşit Domnul Isus să aibă atâta succes în formarea de ucenici din rândul oamenilor obişnuiţi? Din ce motive nu au primit tot atât de repede mesajul Lui cei bogaţi şi cei din elita societăţii? În ce mod au contribuit educaţia şi creşterea Sa umilă la eficienţa lucrării Sale cu oamenii simpli? De cât succes S-ar fi bucurat în această lucrare dacă ar fi fost un prinţ sau un moşier bogat?
2. Citiţi în cadrul grupei 1 Corinteni 1:26-29. Care sunt ideile principale ale acestui pasaj? Citiţi cu atenţie afirmaţia lui Pavel că „Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari”. Ce înseamnă aceste cuvinte? Cum să înţelegem această idee în contextul vieţii creştine? Ce ne spun aceste versete despre cât de sucite şi de pervertite sunt căile oamenilor? Ce putem face pentru a ne feri de ele?
1 Corinteni 1
26. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. 27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. 28. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt; 29. pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.3. Ce pot face grupele Şcolii de Sabat ca să devină mai primitoare pentru oamenii obişnuiţi? De ce este necesar ca formatorii de ucenici să sublinieze subiectele de ordin practic şi nu pe cele teoretice, mai ales dacă lucrează cu oameni care suferă şi au nevoie de ajutor?
*
*****
STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL I
Eclesiastul 3
1. Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. 2. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. 3. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; 4. plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; 5. aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; 6. căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; 7. ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; 8. iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei. 9. Ce folos are cel ce munceşte din truda lui? 10. Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. 11. Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12. Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor; 13. dar şi faptul că un om mănâncă şi bea, şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci este un dar de la Dumnezeu. 14. Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El. 15. Ce este a mai fost, şi ce va fi a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut. 16. Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate. 17. Atunci am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă.” 18. Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace. 19. Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune. 20. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână. 21. Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pământ? 22. Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se înveselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el? Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
