duminică, 22 decembrie 2013
0

Intrare liberă în sanctuarul ceresc

Studiul 13 – Trimestrul IV

Duminică , 22 decembrie 2013

 

1.Citeşte Evrei 4:16; 6:19,20 şi 10:19-21. Unde au intrare liberă credincioşii? Ce înseamnă aceasta pentru noi? Ce speranţă găsim aici? Ce schimbări ar trebui să se vadă în viaţa şi în credinţa noastră datorită acestei speranţe?

Evrei 4

16. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Evrei 6

19. pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,
20. unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

Evrei 10

19. Astfel, dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul Preasfânt,
20. pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,
21. şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu,

Credincioşii au intrare liberă în sanctuarul ceresc, la tronul lui Dumnezeu. Noi putem să ne apropiem de El fiindcă accesul a fost făcut posibil prin sângele lui Hristos şi prin lucrarea Sa în favoarea noastră, în calitate de Mare-Preot. Textele acestea ne asigură că sufletul nostru are drept ancoră nădejdea în Isus Hristos care Se află chiar în prezenţa lui Dumnezeu (Evrei 4:14-16; 6:19,20). Avem asigurarea că El a obţinut acces deplin înaintea Tatălui, după ce Şi-a început lucrarea ca Mare-Preot ceresc (Evrei 6:20). Cu această ocazie, Domnul Hristos a luat loc pe tronul ceresc, fapt ce dovedeşte statutul Său de Împărat (Apocalipsa 3:21).

Evrei 4

14. Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile – pe Isus, Fiul lui Dumnezeu – să rămânem tari în mărturisirea noastră.
15. Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
16. Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Evrei 6

19. pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului,
20. unde Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut „Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”.

Apocalipsa 3

21. Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie.”

Pentru noi, faptul că El este Reprezentantul nostru înaintea Tatălui este o veste bună. Nu avem un preot pământesc, păcătos, ci Preotul nostru este mai bun. Între Tatăl şi Fiul nu se poate interpune nimeni şi nimic. Hristos este desăvârşit şi fără păcat şi nu mai este necesară o perdea care să ascundă de Isus, Marele nostru Preot, sfinţenia lui Dumnezeu (Evrei 10:20).

Evrei 10

20. pe calea cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său,

„În ce constă lucrarea de mijlocire? Ea este veriga de aur care îl pune pe omul finit în legătură cu tronul Dumnezeului infinit. Omul pentru care Hristos a murit insistă pe lângă tronul lui Dumnezeu şi cererea sa este preluată de Cel care l-a răscumpărat cu sângele Său. Marele nostru Preot însemnat aşază neprihănirea Sa în dreptul celui care o cere cu sinceritate şi rugăciunea Sa se împleteşte cu rugăciunea omului.” – Ellen G. White, That I May Know Him, p. 78

Ce asigurare extraordinară că putem avea o comuniune strânsă cu Tatăl, mulţumită lucrării pe care a făcut-o şi încă o face Domnul Hristos pentru noi!

Gândeşte-te ce însemnătate are faptul că Domnul Isus mijloceşte pentru tine în cer. De ce ai atât de mult nevoie de mijlocirea Sa?

*

*****

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 137

 
 
1. Pe malurile râurilor Babilonului şedeam jos şi plângeam, când ne aduceam aminte de Sion.
2. În sălciile din ţinutul acela ne atârnaserăm harpele.
3. Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cântări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicând: „Cântaţi-ne câteva din cântările Sionului!” –
4. Cum să cântăm noi cântările Domnului pe un pământ străin?
5. Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6. Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7. Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, care, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: „Radeţi-l, radeţi-l din temelii!”
8. Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9. Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi şi-i va zdrobi de stâncă!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO