Mai mult decât iertare

Studiul 6 – Trimestrul IV

Luni , 4 noiembrie 2013

 

3. Care era principala misiune a marelui-preot în Ziua Ispăşirii? Leviticul 16:32-34

Leviticul 16

32. Ispăşirea să fie făcută de preotul care a primit ungerea şi care a fost închinat în slujba Domnului, ca să urmeze tatălui său în slujba preoţiei; să se îmbrace cu veşmintele de in, cu veşmintele sfinţite.

33. Să facă ispăşire pentru Locul Preasfânt, să facă ispăşire pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar şi să facă ispăşire pentru preoţi şi pentru tot poporul adunării.

34. Aceasta să fie pentru voi o lege veşnică: o dată pe an să se facă ispăşire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise, Domnul.

Rolul principal al marelui-preot era acela de reprezentant al păcătosului înaintea lui Dumnezeu. În ceea ce priveşte sanctuarul, el gestiona sistemul şi îndeplinea diferitele ritualuri de aducere a jertfelor şi a darurilor (Evrei 8:3). Însă, cu ocazia Zilei Ispăşirii, el avea o misiune uriaşă: el îndeplinea aproape toate ritualurile, cu excepţia ducerii în pustie a ţapului pentru Azazel (el era totuşi cel care dădea porunca de trimitere a ţapului).

Evrei 8

3. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus.

În această zi, marele-preot devenea un exemplu viu al lui Hristos. După cum atenţia poporului lui Dumnezeu de la data aceea era îndreptată spre marele-preot, tot la fel, astăzi, privirile noastre sunt aţintite numai asupra Domnului Isus. După cum lucrarea marelui-preot de pe pământ îi aducea poporului curăţire de păcat, tot la fel lucrarea Domnului Isus din sanctuarul ceresc ne aduce nouă curăţire de păcat (Romani 8:34; 1 Ioan 1:9). După cum unica speranţă a poporului de odinioară era legată de marele-preot, tot la fel speranţa noastră este doar Hristos.

Romani 8

34. Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!

1Ioan 1

9. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.

„Sângele lui Hristos, care era menit să-l elibereze pe păcătosul pocăit de condamnarea Legii, nu avea să şteargă păcatul; acesta avea să rămână scris în sanctuar până la ispăşirea finală; tot astfel, în simbol, sângele jertfei pentru păcat îndepărta păcatul de la cel pocăit, dar rămânea în sanctuar până la Ziua Ispăşirii.” – Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 357

Potrivit cu Leviticul 16:16-20, marele-preot trebuia să intre în Sfânta Sfintelor şi să o cureţe de necurăţiile rituale, de nelegiuiri şi de păcate. El transfera toate fărădelegile, toate nelegiuirile şi toate păcatele lui Israel asupra ţapului viu, apoi le trimitea în pustie prin acest ţap. În acest mod, toată vina poporului dispărea. Aşadar, unicul scop al Zilei Ispăşirii era curăţirea de păcat, şi nu iertarea. În această zi, nu era necesar ca Dumnezeu să acorde iertare, fiindcă El iertase deja păcatele.

Leviticul 16

16. Astfel să facă ispăşire pentru Sfântul Locaş, pentru necurăţiile copiilor lui Israel şi pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei în mijlocul necurăţiilor lor.

17. Să nu fie nimeni în Cortul întâlnirii când va intra Aaron să facă ispăşirea în Sfântul Locaş, până va ieşi din el. Să facă ispăşire pentru el şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israel.

18. După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.

19. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge, şi astfel să-l cureţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel.

20. Când va isprăvi de făcut ispăşirea pentru Sfântul Locaş, pentru Cortul întâlnirii şi pentru altar, să aducă ţapul cel viu.

Cum ne putem forma bunul obicei de a ne bizui cu totul numai pe meritele Domnului Hristos atunci când punem la lucru toată capacitatea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu de a îndepărta păcatul de la noi?

*

**********

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 89

 

1. (O cântare a lui Etan, ezrahitul.) Voi cânta totdeauna îndurările Domnului, voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

2. Căci zic: „Îndurarea are temelii veşnice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!”

3. „Am făcut legământ cu alesul Meu” – zice Domnul – „iată ce am jurat robului Meu David:

4. „Îţi voi întări sămânţa pe vecie şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.” (Oprire)

5. Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

6. Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

7. Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui.

8. Doamne Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

9. Tu îmblânzeşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

10. Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

11. Ale Tale sunt cerurile şi pământul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

12. Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

13. Braţul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

14. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sunt înaintea feţei Tale.

15. Ferice de poporul care cunoaşte sunetul trâmbiţei, care umblă în lumina feţei Tale, Doamne!

16. El se bucură neîncetat de Numele Tău şi se făleşte cu dreptatea Ta.

17. Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

18. Căci Domnul este scutul nostru; Sfântul lui Israel este Împăratul nostru.

19. Atunci ai vorbit într-o vedenie preaiubitului Tău şi ai zis: „Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tânăr;

20. am găsit pe robul Meu David şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.

21. Mâna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22. Vrăjmaşul nu-l va prinde, şi cel rău nu-l va apăsa;

23. ci voi zdrobi dinaintea lui pe potrivnicii lui şi voi lovi pe cei ce-l urăsc.

24. Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25. Voi da în mâna lui marea, şi în dreapta lui, râurile.

26. El Îmi va zice: „Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi stânca mântuirii mele!”

27. Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.

28. Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legământul Meu îi va fi neclintit.

29. Îi voi face veşnică sămânţa, şi scaunul lui de domnie, ca zilele cerurilor.

30. Dacă fiii lui vor părăsi legea Mea şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31. dacă vor călca orânduirile Mele şi nu vor păzi poruncile Mele,

32. atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

33. dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea de la ei şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

34. nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.

35. Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

36. Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

37. ca luna va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. (Oprire)

38. Şi totuşi, Tu l-ai îndepărtat şi Te-ai mâniat pe unsul Tău;

39. ai nesocotit legământul făcut cu robul Tău; i-ai doborât şi i-ai pângărit cununa.

40. I-ai prăbuşit toate zidurile şi i-ai dărâmat toate cetăţuile.

41. Toţi trecătorii îl jefuiesc şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42. Ai înălţat dreapta potrivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

43. ai făcut ca ascuţişul sabiei lui să dea înapoi şi nu l-ai sprijinit în luptă.

44. Ai pus capăt strălucirii lui şi i-ai trântit la pământ scaunul de domnie;

45. i-ai scurtat zilele tinereţii şi l-ai acoperit de ruşine. – (Oprire)

46. Până când, Doamne, Te vei ascunde fără încetare şi-Ţi va arde mânia ca focul?

47. Adu-Ţi aminte ce scurtă este viaţa mea şi pentru ce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

48. Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din Locuinţa morţilor? – (Oprire)

49. Unde sunt, Doamne, îndurările Tale dintâi pe care le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?

50. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-Ţi aminte că port în sân ocara multor popoare;

51. adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

52. Binecuvântat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO