Punerea mâinilor pe capul jertfei

 

Studiul 5 – Trimestrul IV

Luni , 28 octombrie 2013

 

2. Ce ritualuri erau îndeplinite cu ocazia aducerii jertfei pentru curăţire? Leviticul 4:27-31

Leviticul 4

27. Dacă cineva din poporul de rând a păcătuit fără voie, făcând împotriva uneia din poruncile Domnului lucruri care nu trebuie făcute, şi s-a făcut astfel vinovat,

28. şi ajunge să descopere păcatul pe care l-a făcut, să aducă jertfă o iadă fără cusur, pentru păcatul pe care l-a făcut.

29. Să-şi pună mâna pe capul jertfei de ispăşire şi s-o înjunghie în locul unde se înjunghie arderile de tot.

30. Preotul să ia cu degetul din sângele jertfei, să ungă coarnele altarului pentru arderile de tot, iar tot celălalt sânge să-l verse la picioarele altarului.

31. Preotul să ia toată grăsimea, cum se ia grăsimea jertfei de mulţumire, şi s-o ardă pe altar, şi ea va fi de un miros plăcut Domnului. Astfel va face preotul ispăşirea pentru omul acesta, şi i se va ierta.

Scopurile aducerii jertfei erau îndepărtarea păcatului şi a vinovăţiei de la păcătos, transferarea răspunderii pentru păcat asupra sanctuarului şi iertarea şi curăţirea păcătosului. (În cazuri extrem de rare, păcătosul putea aduce o anumită cantitate de făină de cea mai bună calitate ca jertfă de curăţire şi, cu toate că în acest caz nu se vărsa sânge, era ştiut faptul că „fără vărsare de sânge nu este iertare” [Evrei 9:22]).

Evrei 9

22. Şi, după Lege, aproape totul este curăţat cu sânge; şi fără vărsare de sânge nu este iertare.

Ceremonia propriu-zisă consta din punerea mâinilor pe capul animalului de jertfă, înjunghierea lui, ceremonia sângelui (cu o parte se ungeau coarnele altarului, restul se turna la picioarele altarului), arderea grăsimii şi consumarea cărnii. Păcătosului i se oferea iertarea, dar numai în urma ceremoniei.

Un aspect crucial al acestui proces era punerea mâinii pe capul animalului de jertfă (Leviticul 1:4; 4:4; 16:21) pentru ca acesta să fie „primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el” (Leviticul 1:4). Jertfa era valabilă numai în dreptul celui care punea mâna pe capul animalului. Potrivit cu Leviticul 16:21, punerea mâinilor trebuia să fie însoţită de mărturisirea păcatului; în acest fel era recunoscut transferul păcatului de la păcătos la animalul nevinovat.

Leviticul 1

4. Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.

Leviticul 4

4. Să aducă viţelul la uşa Cortului întâlnirii înaintea Domnului, să-şi pună mâna pe capul viţelului şi să-l înjunghie înaintea Domnului.

Leviticul 16

21. Aaron să-şi pună amândouă mâinile pe capul ţapului celui viu şi să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel şi toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul ţapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta.

Un alt aspect era, desigur, înjunghierea animalului. După înjunghiere, sângele era întrebuinţat pentru a face ispăşire pe altar (Leviticul 17:11). Întrucât păcatele erau transferate asupra animalului prin punerea mâinii pe capul lui, se înţelege că moartea animalului era o moarte înlocuitoare. Animalul murea în locul păcătosului. Din acest motiv, cel care înjunghia animalul era păcătosul, şi nu preotul.

Leviticul 17

11. Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele voastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.

Data viitoare când eşti ispitit să păcătuieşti, imaginează-ţi-L pe Isus murind pe cruce, imaginează-te pe tine punând mâinile pe capul Său şi mărturisindu-ţi păcatul. Cum te poate ajuta acest exerciţiu să înţelegi ce preţ a fost plătit pentru ca tu să poţi fi iertat? Cum te poate ajuta acest gând să rezişti în faţa ispitei?

*

*******

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 82

 

1. (Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor.

2. – „Până când veţi judeca strâmb şi veţi căuta la faţa celor răi? – (Oprire)

3. Faceţi dreptate celui slab şi orfanului, daţi dreptate nenorocitului şi săracului,

4. scăpaţi pe cel nevoiaş şi lipsit, izbăviţi-i din mâna celor răi.”

5. Dar ei nu vor să ştie de nimic, nu pricep nimic, ci umblă în întuneric; de aceea se clatină toate temeliile pământului.

6. Eu am zis: „Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.”

7. Însă veţi muri ca nişte oameni, veţi cădea ca un domnitor oarecare.”

8. Scoală-Te, Dumnezeule, şi judecă pământul! Căci toate neamurile sunt ale Tale.

 

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO