duminică, 20 octombrie 2013
0

Prezenţa lui Dumnezeu

 

Studiul 4 – Trimestrul IV

Duminică , 20 octombrie 2013

 

1. Potrivit cu Exodul 25:8, care era scopul sanctuarului pământesc din pustie? Ce adevăr uimitor desprindem de aici cu privire la dragostea lui Dumnezeu pentru noi?

Exodul 25

8. Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor.

În Grădina Edenului, păcatul a distrus relaţia directă dintre Dumnezeu şi oameni. El a întrerupt comuniunea nestingherită dintre primii noştri părinţi şi Dumnezeu. Totuşi Creatorul Şi-a dorit să îi atragă înapoi la El şi să Se bucure de o relaţie stabilă cu ei şi, de aceea, a început acest proces de reparare a relaţiei încă din acel moment. După câteva secole, El a luat din nou iniţiativa de a-i aduce pe oameni înapoi, în prezenţa Sa, prin eliberarea evreilor din Egipt şi prin aducerea la existenţă a sanctuarului şi a sistemului jertfelor. Prin urmare, sanctuarul este o mărturie despre dorinţa Sa neîntreruptă de a locui în mijlocul poporului Său. Ideea aceasta Îi aparţine în întregime (Psalmii 132:13,14). Ţelul său ultim este relaţia, iar sanctuarul a fost mijlocul prin care Şi-a propus să ajungă la acest ţel. Sanctuarul este dovada tangibilă a prezenţei Sale printre copiii Săi de pe pământ.

Psalmii 132

13. Da, Domnul a ales Sionul, l-a dorit ca locuinţă a Lui şi a zis:
14. „Acesta este locul Meu de odihnă pe vecie; voi locui în el, căci l-am dorit.

Din descrierea pe care o avem în Numeri 2, reiese că tabernaculul era situat în centrul taberei (care avea formă pătrată). În Orientul Apropiat antic, acest loc era ocupat, de regulă, de cortul împăratului. Aşadar, tabernaculul transmitea ideea că Dumnezeu este Împăratul lui Israel.

În jurul cortului întâlnirii erau amplasate corturile leviţilor (Numeri 1:53), iar celelalte seminţii îşi aşezau corturile împrejurul acestora, mai la distanţă, aranjate în grupuri de câte trei seminţii (Numeri 2:2). Acestea ilustrează în mod concret atât apropierea, cât şi depărtarea lui Dumnezeu.

Numeri 1

53. Dar leviţii să tăbărască în jurul Cortului întâlnirii, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea împotriva adunării copiilor lui Israel; şi leviţii să aibă paza Cortului întâlnirii.”

Numeri 2

2. „Copiii lui Israel au să tăbărască fiecare lângă steagul lui, sub semnele casei părinţilor lui; să tăbărască în faţa şi împrejurul Cortului întâlnirii.

Un alt scop al sanctuarului era acela de a oferi o locaţie pentru sistemul de închinare centralizat. Întrucât prezenţa Sa printre ei era periclitată de necurăţia şi de abaterile lor morale, Dumnezeu le-a pus la dispoziţie oamenilor nesfinţi un sistem de jertfe şi de daruri prin care puteau trăi şi puteau rămâne în prezenţa Sa sfântă.

Prin urmare, sanctuarul oferea detalii despre planul de răscumpărare, care cuprindea nu numai jertfele, ci şi slujba preoţească, o parte integrantă a acestui plan.

Creatorul universului, Cel care a făcut toate lucrurile (Ioan 1:1-3) a coborât în mijlocul unor oameni fără adăpost, care rătăceau prin pustie, pentru a locui printre ei. În ce mod ne ajută acest adevăr să evităm prejudecăţile etnice, sociale şi culturale?

Ioan 1

1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
2. El era la început cu Dumnezeu.
3. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.

*

********

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 74

 
1. (O cântare a lui Asaf.) Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale?
2. Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
3. îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în Locaşul Tău cel Sfânt.
4. Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.
5. Parcă erau nişte oameni care ridică toporul într-o pădure deasă:
6. în curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de securi şi ciocane.
7. Au pus foc Sfântului Tău Locaş; au dărâmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău.
8. Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toţi!” Au ars toate locurile sfinte din ţară.
9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc şi nu mai este nimeni printre noi care să ştie până când…
10. Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
11. Pentru ce Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta? Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!
12. Totuşi, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
13. Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;
14. ai zdrobit capul leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustiu.
15. Ai făcut să ţâşnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri care nu seacă.
16. A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.
17. Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara şi iarna.
18. Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
19. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
20. Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
21. Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
22. Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23. Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO