Primul „sanctuar” de pe pământ

 

Studiul 2 – Trimestrul IV

Duminică , 6 octombrie 2013

 

Cercetătorii Bibliei au observat existenţa mai multor similarităţi între Grădina Edenului şi sanctuarele construite ulterior în Israel, fapt care ne arată că Edenul a fost primul „templu” simbolic de pe pământ.

1. Care sunt câteva asemănări între Eden şi sanctuar?

(1) La finalul relatării creării lumii şi la finalul consemnării lucrărilor pentru cortul din pustie, apar trei elemente – aprobarea, încheierea şi binecuvântarea – exprimate prin aceleaşi trei cuvinte-cheie: „tot”, „sfârşite” şi „a binecuvântat” în Geneza 1:312:3 şi „toate”, „isprăvite” şi „a binecuvântat” în Exodul 39:32,43; 40:33.

Geneza 1

31. Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.

Geneza 2

1. Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor.
2. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.
3. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.

Exodul 39

32. Astfel au fost isprăvite toate lucrările locaşului Cortului întâlnirii. Copiii lui Israel au făcut tot ce poruncise lui Moise, Domnul: aşa au făcut.
43. Moise a cercetat toate lucrările; şi iată, le făcuseră cum poruncise Domnul, aşa le făcuseră. Şi Moise i-a binecuvântat.

Exodul 40

33. Apoi a ridicat curtea împrejurul Cortului şi altarului şi a pus perdeaua la poarta curţii. Astfel a isprăvit Moise lucrarea.

(2) La început, Dumnezeu „umbla prin grădină” (Geneza 3:8); mai târziu, a fost prezent în mijlocul poporului Său în sanctuar (2 Samuel 7:6,7).

Geneza 3

8. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.

2 Samuel 7

6. Dar Eu n-am locuit într-o casă, din ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta; ci am călătorit într-un Cort drept locuinţă.
7. Pretutindeni pe unde am mers cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu, Israel, zicând: „Pentru ce nu-Mi zidiţi o Casă de cedru?”?

(3) Adam trebuia să lucreze şi să păzească grădina (Geneza 2:15). Aceleaşi două verbe sunt folosite şi pentru slujbele leviţilor la sanctuar (Numeri 3:7,8).

Geneza 2

15. Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Numeri 3

7. Ei să aibă grijă de tot ce este dat în paza lui şi de tot ce este poruncit întregii adunări, înaintea Cortului întâlnirii: să facă slujba Cortului.
8. Să aibă grijă de toate uneltele Cortului întâlnirii şi de tot ce este poruncit copiilor lui Israel: ei să facă slujba Cortului.

(4) Imagini din Eden apar pretutindeni în sanctuar (Exodul 25:31-36; 1 Împăraţi 6:18).

Exodul 25

31. Să faci un sfeşnic de aur curat: sfeşnicul acesta să fie făcut de aur bătut: piciorul, fusul, potiraşele, gămălioarele şi florile lui să fie dintr-o bucată.
32. Din laturile lui să iasă şase braţe; trei braţe ale sfeşnicului dintr-o parte, şi trei braţe ale sfeşnicului din cealaltă parte.
33. Pe un braţ să fie trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor, şi pe celălalt braţ trei potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor; tot aşa să fie şi cele şase braţe care ies din sfeşnic.
34. Pe fusul sfeşnicului să fie patru potiraşe în chip de floare de migdal, cu gămălioarele şi florile lor.
35. Să fie o gămălioară sub cele două braţe care ies din fusul sfeşnicului, o gămălioară sub alte două braţe, şi o gămălioară sub alte două braţe; tot aşa să fie şi sub cele şase braţe care ies din sfeşnic.
36. Gămălioarele şi braţele sfeşnicului să fie dintr-o singură bucată; totul să fie de aur bătut, de aur curat.

1 Imparati 6

18. Lemnul de cedru dinăuntru avea săpături de colocinţi şi flori deschise; totul era de cedru, nu se vedea nicio piatră.

(5) Heruvimii din grădină (Geneza 3:24) şi din Sfânta Sfintelor (Exodul 25:18-22).

Geneza 3

24. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Exodul 25

18. Să faci doi heruvimi de aur, să-i faci de aur bătut, la cele două capete ale capacului ispăşirii;
19. să faci un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt; să faceţi heruvimii aceştia ieşind din capacul ispăşirii la cele două capete ale lui.
20. Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii.
21. Să pui capacul ispăşirii pe chivot, şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da.
22. Acolo Mă voi întâlni cu tine; şi de la înălţimea capacului ispăşirii, dintre cei doi heruvimi aşezaţi pe chivotul mărturiei, îţi voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel.

(6) Crearea lumii s-a făcut în şase zile – fiecare zi fiind introdusă de expresia „Dumnezeu a zis” – şi s-a încheiat cu Sabatul. În pasajul despre construirea sanctuarului distingem şase secţiuni – fiecare introdusă de expresia „Domnul a vorbit lui Moise şi a zis” (Exodul 25:1; 30:11,17,22,34; 31:1) – urmate de o a şaptea, referitoare la Sabat (Exodul 31:12-17).

Exodul 31

12. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
13. „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc.
14. Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va călca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta va fi nimicit din mijlocul poporului său.
15. Să lucrezi şase zile; dar a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea.
16. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat.
17. Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.”

(7) Construirea sanctuarului a fost terminată în ziua întâi a lunii întâi (Exodul 40:17), ziua Anului Nou ebraic, amintindu-ne de sfârşitul creării lumii noastre.

Exodul 40

17. În ziua întâi a lunii întâi a anului al doilea, Cortul era aşezat.

Geneza 2 nu trebuia să prezinte explicit aceste asemănări, întrucât cei din vechime le cunoşteau. O scriere iudaică din secolul al II-lea î.Hr. afirmă că „Grădina Edenului a fost locul preasfânt şi locuinţa Domnului”.

De asemenea, Grădina Edenului mai este numită şi „Grădina Domnului” (Isaia 51:3; Ezechiel 28:13; 31:9). Ea era locuinţa lui Dumnezeu de pe pământ, locul de închinare şi de comuniune cu El pentru primii noştri părinţi. La căderea în păcat, Adam şi Eva nu au pierdut în primul rând grădina, ci prezenţa imediată a lui Dumnezeu.

Isaia 51

3. Tot astfel, Domnul are milă de Sion şi mângâie toate dărâmăturile lui. El va face pustiul lui ca un rai, şi pământul lui uscat, ca o grădină a Domnului. Bucuria şi veselia vor fi în mijlocul lui, mulţumiri şi cântări de laudă.

Ezechiel 28

13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.

Ezechiel 31

9. Îl făcusem atât de frumos prin mulţimea crăcilor lui, că-l pizmuiau toţi copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.”

Când te gândeşti la „sanctuar”, ce imagini îţi vin în minte în primul rând? Cu ce locuri de pe pământ asociezi acest cuvânt? Cum te ajută aceste sanctuare să înţelegi mai bine sanctuarul din cer, care a fost ridicat de Dumnezeu?

*

*********

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 60

 
1. (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca şi „Crinul mărturiei”. O cântare de laudă a lui David, spre învăţătură. Făcută când purta război cu sirienii din Mesopotamia şi cu sirienii din Ţoba şi când s-a întors Ioab şi a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de edomiţi.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăştiat şi Te-ai mâniat: ridică-ne iarăşi!
2. Ai cutremurat pământul, l-ai despicat; drege-i spărturile, căci se clatină!
3. Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorţire.
4. Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca să-l înalţe spre biruinţa adevărului. – (Oprire)
5. Pentru ca preaiubiţii Tăi să fie izbăviţi, scapă-ne prin dreapta Ta şi ascultă-ne!
6. Dumnezeu a zis în sfinţenia Lui: „Voi ieşi biruitor, voi împărţi Sihemul şi voi măsura valea Sucot.
7. Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cârmuire.
8. Moab este ligheanul în care Mă spăl; peste Edom Îmi arunc încălţămintea; ţara filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!” –
9. Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?
10. Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat şi nu mai ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
11. Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic.
12. Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, şi El va zdrobi pe vrăjmaşii noştri.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO