miercuri, 2 octombrie 2013
0

Sala de judecată

 

Studiul 1 – Trimestrul IV

Miercuri , 2 octombrie 2013

 

5. Ce altă activitate mai desfăşoară Dumnezeu în templul din cer? De ce este important să ştim acest lucru? Psalmii 11:4-7; Habacuc 2:20

Psalmii 11

4. Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
5. Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
6. Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
7. Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.

Habacuc 2

20. Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!”

Mulţi psalmi arată că Domnul nu este indiferent la nevoile celor neprihăniţi sau la nedreptăţile pe care ei le suferă adesea. El va interveni în favoarea celor care strigă după dreptate, îndreptăţindu-l pe cel nevinovat şi condamnându-l pe cel vinovat (Deuteronomul 25:1). Când Dumnezeu judecă, sala tronului devine o sală de judecată, iar tronul ceresc, un scaun de judecată. Cel care stă pe scaunul de domnie este Judecătorul (Psalmii 9:4-8), fapt cunoscut în Orientul Apropiat antic, unde împăraţii îndeplineau totodată şi rolul de judecători. La judecată sunt chemaţi atât cei răi, cât şi cei buni. Cei răi primesc o pedeapsă similară celei primite de Sodoma şi Gomora, dar cei buni „privesc faţa Lui” (Psalmii 11:6,7).  

Deuteronomul 25

1. Când doi oameni vor avea o ceartă între ei şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească.

Psalmii 9

4. Căci Tu îmi sprijini dreptatea şi pricina mea şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.
5. Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.
6. S-au dus vrăjmaşii! N-au rămas din ei decât nişte dărâmături veşnice! Nişte cetăţi dărâmate de Tine! Li s-a şters pomenirea!
7. Ei s-au dus, dar Domnul împărăţeşte în veac şi Şi-a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.
8. El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

Psalmii 11

6. Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă: un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte.
7. Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.

Asocierea dintre sala tronului şi sala de judecată apare şi în Daniel 7:9-14 (un pasaj important asupra căruia vom reveni ulterior). Şi de această dată, judecata constă din două hotărâri: decizia de dezvinovăţire a sfinţilor şi decizia de condamnare a duşmanilor lui Dumnezeu.   

Daniel 7

9. Mă uitam la aceste lucruri, până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrânit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lână curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roţile lui ca un foc aprins.
10. Un râu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.
11. Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie pe care le rostea cornul acela: m-am uitat până când fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc ca să fie ars.
12. Şi celelalte fiare au fost dezbrăcate de puterea lor, dar li s-a îngăduit o lungire a vieţii până la o vreme şi un ceas anumit.
13. M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui.
14. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică şi nu va trece nicidecum, şi Împărăţia Lui nu va fi nimicită niciodată.

Profetul Habacuc Îl întreabă pe Dumnezeu de ce tace în faţa nedreptăţii (cap. 1), iar Domnul îl asigură că judecata Sa va veni negreşit (cap. 2:1-5). Idolii nu au „duh” care să-i însufleţească (vers. 19), dar Dumnezeul Creator stă pe scaunul Său de domnie din templu (din sanctuarul ceresc) şi este pregătit să judece. În final, profetul dă următorul îndemn: „Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (vers. 20). Atitudinea corespunzătoare în faţa stăpânirii şi a judecăţii lui Dumnezeu este tăcerea plină de veneraţie.   

Aşadar, sanctuarul din cer este locul în care Dumnezeu Îşi descoperă prezenţa într-un mod special, locul în care El primeşte închinarea din partea fiinţelor cereşti şi în care aduce la îndeplinire judecata Sa dreaptă pentru toţi oamenii. Dumnezeu este drept şi toate întrebările noastre legate de dreptate vor primi răspuns la timpul socotit potrivit de El, nu de noi.  

Adeseori, trecem prin situaţii în care strigăm după dreptate şi nu ni se face dreptate. De ce este nevoie să avem încredere în dreptatea divină? Dacă nu ar fi făgăduinţa lui Dumnezeu că ne va face dreptate, ce speranţă ne-ar mai rămâne?

*

**********

STUDIUL BIBLIEI LA RÂND TRIMESTRUL IV

Psalmii 56

 
1. (Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca „Porumbel din stejari depărtaţi”. O cântare de laudă a lui David. Făcută când l-au prins filistenii la Gat.) Ai milă de mine, Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc. Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2. Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei; sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.
4. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
5. Întruna ei îmi ating drepturile şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6. Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.
7. Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor: doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8. Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău: nu sunt ele scrise în cartea Ta?
9. Vrăjmaşii mei dau înapoi în ziua când Te strig: ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
10. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu cuvântul Lui, da, mă voi lăuda cu Domnul, cu cuvântul Lui.
11. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?
12. Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut; Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13. Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere, ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
 
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO