Harul în Grădina Edenului

Studiul 12

Duminica , 17 martie 2013

 

După cum se ştie prea bine, primii oameni au fost la început nişte fiinţe desăvârşite, create după chipul lui Dumnezeu. Însă, la un moment dat, ei au căzut în păcat, iar faptul acesta le-a adus moartea. Ei fuseseră avertizaţi din timp cu privire la acest pericol şi au înţeles avertizarea. O dovadă că o cunoşteau şi o înţelegeau este aceea că Eva a repetat-o înaintea şarpelui. Cu toate acestea, ei au păcătuit. Uneori şi noi cădem în păcat în urma unei amăgiri, la fel ca Eva; alteori însă, păcătuim cu bună ştiinţă, la fel ca Adam. În ambele situaţii suntem păcătoşi şi ne facem vinovaţi de călcarea Legii lui Dumnezeu.

1. Cum a reacţionat Dumnezeu faţă de păcatul lui Adam şi al Evei? Geneza 3:9-15

Geneza 3

9. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: „Unde eşti?”

10. El a răspuns: „Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns.”

11. Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?”

12. Omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”

13. Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.”

14. Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână.

15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Dumnezeu a ţinut o judecată, un fel de „judecată de cercetare”. Scopul ei nu era acela de a investiga faptele – El le cunoştea –, ci de a le oferi primilor noştri părinţi ocazia să-şi asume responsabilitatea pentru faptele lor şi să facă astfel primul pas către pocăinţă şi refacere. Domnul i-a întrebat ce au făcut, iar ei şi-au mărturisit fapta, constrânşi de împrejurări. După aceea, El le-a dat prima făgăduinţă a Evangheliei, apoi s-a ocupat de vinovăţia lor şi de consecinţele pe care aveau să le sufere din cauza păcatului lor.

2. Ce altă dovadă de har găsim în Geneza 3:21?

Geneza 3

21. Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele.

Moartea nu a venit aşa cum se aşteptaseră ei. Nu i-a lovit fulgerător, ci a lovit unul sau mai multe animale. Imaginează-ţi cum s-a simţit Adam în timp ce urmărea cum animalul era sacrificat în locul lui. Era prima dată când vedea o fiinţă murind şi probabil că durerea sufletească a fost enormă. Apoi pielea a fost îndepărtată de pe corpul animalelor şi din ea a fost confecţionată o haină. Adam s-a îmbrăcat cu ea ca să-şi acopere goliciunea. Cu siguranţă că, de fiecare dată când o privea sau o atingea, haina aceasta îi amintea de fapta sa şi de lucrurile pe care le pierduse. Totuşi ea îi amintea în primul rând de harul lui Dumnezeu.

Nu încape nicio îndoială că ar trebui să-I fim foarte recunoscători lui Dumnezeu pentru harul pe care l-a manifestat faţă de noi. Şi cum am putea să ne manifestăm recunoştinţa mai bine dacă nu tratându-i pe semenii noştri cu har? Cui ai putea să-i arăţi har săptămâna aceasta?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO